860 matches
-
dar hangița a stat pe ghimpi până musafirii au ieșit pe poartă. Cu sufletul și mintea năpădite de întrebări și temeri, a alergat la bucătărie. Băiatul ședea în preajma lotrului, cu o găleată plină cu zăpadă din care punea pe un șervet înfășurat pe mâna bolnavă. „Da’ ce faci acolo, Petruță?” „Îi pun omăt pe mână, că i s-o umflat de nu mai încape în mânecă și s-o învinețit toată. Uite și mata. Și arde ca plita!” „S-o trezit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și mata. Și arde ca plita!” „S-o trezit măcar oleacă?” „Nuuu. Trebuie să-l asculți cu urechea ca să vezi dacă mai suflă...” În acest timp, hangița tremura ca varga. A pus mâna pe fruntea lotrului. Dogorea. Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să-i scoatem flaneaua. Așaaa... Acum, dă foarfeca, să tăiem mâneca cămeșii, că n-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și ale bărbatului, hainele cele noi ale copiilor. Apoi, trecu la icoanele așezate spre răsărit, merse la vatra focului, traversă tinda, rece, cu miros de pere, mentă și cimbru, și începu a uda, bolborosind rugăciuni învățate de la bunica Nastasia, lavița, șervetele, chiupul de umplut borș, împinse motanul spre cuptor și se repezi, afară, în bătaia vântului, spre a alunga duhurile rele de la țarcul oilor și din grajdul, care adăpostea pe Dumana, o junică de trei ani, și pe Murgu, calul pur
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
toate lighioanele pământului, și chiar și lui s-ar fi crezut obligat să nu lipsească. Așa, la miezul nopții, eu singur a trebuit să organizez ceremonia. L-am găsit pe Hacik și apoi, împreună, am trezit, pe Cadîr. Într-un șervet am luat pe Ahmed și ne-am urcat în barcă, eu, Ioana, Hacik și Cadîr. Barca a lunecat ușurel pe ape, iar lumina lunii se revărsase pe toate ținuturile. Hacik a început un cântec de jale și era așa de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rău ceva de băut. Copiii erau porniți pe șampanie și curând am strigat după altă sticlă. Butch era o fată de milioane - și o pofticioasă pe față: s-o fi văzut cum m-a ajutat să-i tamponez poala cu șervetul și cum recupera jucăușă cuburile de gheață care continuau să-mi scape în decolteul ei. Fiu! Ce scotea bucățica asta din ea, totul rimând de la sine cu pornografia care îmi rămăsese proaspătă în cap. Patos, bani, sex, agitație - asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fată deoparte. Abia dacă reușesc să aud cum îi amintește câți bani am lăsat noi în restaurantul ăsta. Fătuța e impresionată. Și eu. Foarte curând ni se oferă o altă masă (un tip în vârstă își face apariția cu an șervet în jurul gâtului) o masă mai bună, rotundă, mai aproape de ușă, cu o sticlă de șampanie din partea localului. — Ne pare foarte rău de ce s-a întâmplat, domnule, spuse fata, și Keith îi făcu sobru un semn din cap. Încă așa ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un tânăr tibetan, iar de aici la instrumentele muzicale. O chitară Stradivarius unicat, incrustată cu nacru, o viola d’amore și alte rarități împo dobeau peretele din fundul încăperii. — Să vă povestesc despre casa noastră de la moară, zâmbi Ioana, reîmpăturindu-și șervetul. — E departe de aici? am întrebat-o. — La o sută de kilometri de Paris. Sergiu a decis să cumpărăm ceva în afara orașului, să meargă copilul nostru la aer curat. Bun. A plecat cu mașina să caute un loc. Auzise, nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
După ce sosea de la birou, hămesit, găsea totuși destulă răbdare pentru a pregăti un prânz copios, așezat cât mai apetisant pe un platou imens, din porțelan, și pe două farfurii superbe, desenate cu scene ecvestre „à la Géricault”. Pahare de cristal, șervet cu monogramă, bere „Luther” (șampanie, într-una din zile)... Un efort vizibil pentru sensibilizarea Rebelului. Dar zadarnic. Vizavi, acesta rămânea în picioare, drept de parcă înghițise un băț. G. a căutat să-i prindă privirea, dar încercarea s-a dovedit grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
roșu-fragă. E mai degrabă acel roșu al spumei de fragi cu frișcă, servite într-un bol de cristal cu picior. De sub norul de păr roz, cerceii aruncă sclipiri rozalii și roșietice în bătaia soarelui. Femeia își șterge mâinile cu un șervet de bucătărie. E încălțată cu niște mocasini bărbătești de culoare maro, fără șosete. Un șorț imprimat cu puișori galbeni o acoperă în față de sus până jos, iar pe dedesubt poartă o rochie ieftină. Își dă la o parte cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
procurorul din Brest, cu soția sa, Carline, al cărei uriaș regret era că nu avea titlu de noblețe. Armelle nu renunța la plăcerea de a-i vîrÎ bine În cap realitatea, aprinzînd lustrele și candelabrele, scoțînd argintăria cu blazon și șervetele de masă cu monograma familiei de Kersaint. Conversația, firește, nu se Învîrti decît În jurul poveștii cu menhirul din care picurase sînge. Arthus Încercă să schimbe subiectul, dar Carline și Armelle, fascinate de Ryan, Îl presau cu Întrebările despre ceea ce constituia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
îmi pare așa - de rău, Randall! Îmi pare așa de rău! Îmi venea să mă târăsc sub masă. De ce eram așa de neîndemânatică? Nu trecuseră nici două minute de la începutul întâlnirii și eu și reușisem să-i distrug costumul! Lăsând șervetul pe masă, Randall și-a pus mâna pe brațul meu și a început să râdă. — Nu-ți face griji, Claire! Sincer, nu e mare lucru. Așa sunt eu, nițel cam prea protector când vine vorba de hainele mele Turnbull și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un răsfăț. — Când ești la Roma1..., a chicotit el, uitându-se prin meniu. O să alerg mâine câțiva kilometri în plus. După ce am terminat masa, Randall și-a dres glasul destul de sonor. și-nc-o dată. și-a împăturit și și-a despăturit șervetul, apoi și-a trecut degetele prin păr. Nu l-am mai văzut niciodată foindu-se atât, m-am gândit, după care am înțeles... Chiar dinainte să pună un genunchi în pământ, chiar lângă mine - întrebându-mă pe un ton plângăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tot, poate fi bucuros că a scăpat doar cu atît, se gîndește privind la pata de sînge uscată de pe mînecă. Barmanul îi aduce paharul cu rachiu pe o tavă ovală și, înainte de a-l servi, șterge în grabă masa cu șervetul pe care îl are înfășurat pe antebraț. Roja îi mulțumește scurt și trage o înghițitură mică strîmbîndu-se, uite că cel puțin eu nu m-am schimbat așa peste noapte cum au făcut-o alții, își continuă dialogul său la distanță
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Precup Începu să caute cu febrilitate o pagină anume În carnețel. Gheretă Își descheie mantaua. Privea uimit teancurile de ziare. Abonații le folosesc la Împachetat. Precup e o excepție. El și-a Învelit pâinea și slănina ori salamul Într-un șervet de etamină brodat cu inițialele PD. Ziarul nu e nici igienic și nici estetic. Și nu reflectă nici condiția de maistru cu școală de stat la pensie acum și patriot peste măsură. Tribun, ce mai Încoace Încolo! E ceva important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături cazone, a treia, În mijloc, cu un șervet alb, apretat, pe care se Înghesuiau o farfurie cu mezeluri, alta cu șnițele vieneze, o sticlă cu țuică și una cu vin. Dom' profesor, vă rog să luați loc. Petru se așeză fără fasoane. La fel făcu și Ignat P.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deja un artist publicitar bine plătit. Maddy e frumușica mea, dar Martha e un geniu în toată regula. Martha se strâmbă. Își puse farfuria vizavi de mine, luă loc și își pregăti un creion și un carnețel de schițe lângă șervet. Ramona Sprague se așeză lângă ea și o bătu ușurel pe braț. Emmett, care stătea în picioare lângă scaunul din capul mesei, propuse un toast: — Pentru noii prieteni, pentru prosperitate și box, un sport măreț. — Amin, am răspuns. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nervii gata să explodeze. În mod excepțional, i se aducea totdeauna mâncarea în cameră. Și avea tabieturi. De fiecare dată împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta scăpam mai ușor. Ieșeam, mă duceam la Dinu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trăznită sub ochii mei. A doua zi îmi trecuse înverșunarea. Poate și fiindcă acum cerul era senin, iar pescărușii țipau în lumina unui soare înflăcărat. L-am așteptat pe individul cu mers de pisică să-și scuture ca de obicei șervetul la fereastră, să și-l așeze în față și să-și mănânce felia de pâine unsă cu dulceață de piersici pe care o înghițea în fiecare dimineață. Știam că după aceea, dacă tac ostentativ, va ieși să se plimbe. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
schimbări de costume, toate avantajoase, cu o minunată pereche de cizme de călărie În actul al treilea.] La șase și jumătate, complet Îmbrăcat de seară, luă loc În sufragerie să mănânce frigănelele cu șuncă ale dnei Smith, vârându-și un șervet mare În gulerul cămășii pentru a proteja piepții apretați. Propoziția „ condamnatul Își luă ultima cină...“ Îi răsună În minte. Îl rugă pe Smith să Îi toarne un pahar de sherry pentru a Însoți combinația, ceea ce valetul făcu cu gesturi Înflorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
e dânsul Președintele Țării! Bă, cea mai înaltă demnitate a Țării!!... Și nu e baraca voastră de tir?!... Le mai dădea cu lingurița ciorbă de pătlăgele roșii, să-i mai întremeze, să nu-i crape la anchetă. Îi ștergea cu șervetul la guriță, îi mai dojenea. - Ori nu vă transmiteam eu, măgărușilor, pe toate canalele. Să nu vă mai încontrați cu Șeful Statului?!... Că de aia e dumnealui. Și de aia nu sânt eu... Sau, de exemplu, nu sînteți voi Șeful
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-ai fi fugit cu soțul meu, tot n-am fi fost prietene. Te consider o femeie obsedată de sine, superficială și, sinceră să fiu, un pic cam plictisitoare. Deborah a tăcut și s-a șters la colțurile gurii cu șervetul. Ducând o mână la piept, Julia a tras adânc aer în piept. —Plictisitoare? Plictisitoare? Pe-a mă-tii! Nu prea cred! Faptul că fusese descrisă ca o persoană obsedată de sine și superficială n-o deranja câtuși de puțin, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sunteți așa de ocupați cu discuțiile voastre despre fizică cuantică și plăci tectonice. Sunt foarte flatată că insignifianta mea persoană figurează în agenda voastră cea prețioasă. Ambele femei au tăcut. Deborah mesteca leneș în cafea, în vreme ce Julia își aranja furioasă șervetul, întrebându-se neliniștită ce putuse James să povestească despre ea. Dacă povestise ceva, desigur. Se putea foarte bine ca Deborah să-i fi întins o capcană, nu? Dar Julia nu era sigură de nici una dintre variante, iar remarca femeii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
foarte multă voioșie cu toate că cântecul ăla mă scoate din minți. Și-apoi, când Ben a vomitat În mașină, după ce ieșisem din Swansea, l-am dus la benzinărie, l-am spălat În chiuvetă, l-am șters cum am putut cu singurul șervet de hârtie și l-am schimbat, ca apoi să cumpăr strictul necesar pentru când ajungem la cabană: plicuri de ceai, lapte, pâine feliată ca s-o prăjim. Mi se pare că am fost destul de credibilă În rolul de mamă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Acum mă simt ca și cum Jill Cooper-Clark a fost cea abandonată, iar eu sunt cea care trebuie să facă ce e decent. Să par interesată, plăcut impresionată chiar, În loc să răstorn masa și să-i las pe bărbați cu gura căscată cu șervetele și oasele lor de pește. A murit doar de șase luni. Îmi dau seama acum că Robin a Început să-mi spună de cineva pe nume Sally. Adorabilă, incredibil de amabilă, obișnuită cu băieții — are și ea doi. Nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un final, a fost condus afară din clădire. — Știe cineva numărul șoimarului? a strigat Candy. E un șobolan pe stradă. Câteva minute mai târziu, În toaleta femeilor, am găsit-o pe Momo Gumeratne plângând cu fața Îngropată În distribuitorul de șervete de hârtie. —Plâng de fericire, a insistat ea printre sughițuri. Dar eu? Sunt bucuroasă că a plecat, bineînțeles. Dar fără să-mi dau seama, am Început să-l privesc pe Bunce ca pe un om trist mai degrabă decât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]