722 matches
-
transmite salutări de la Raveica și s-așază pe pat, unde, fie vorba, îmi invit de obicei oaspeții. Își apropie barbișonul de husă și strîmbă moral din nas: parfum de damă, phuah! Vitcu-mi dă pensonul, mă scuz și mă-ntorc la șevalet. Toți trei discută despre Coposu. Îi las. O muscă de argint face volute bezmetice de la unul la altul. Cioc, pauză lungă și iarăși cioc, cioc. Sar, îmi iau cămașa, nu mai ține, chestie de obraz, și deschid: Zilieru. Ghici, iubitule
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am așteptat la Nicolina. Era chiar în anul în care desenase porumbelul păcii și se știa că luase bani grași pe el. De la ruși? am îndrăznit să-l întreb la cîțiva pași de gară,după ce-și aburcase-n spinare șevaletul și rucsacul, chiar de la ruși? Da, a spus ritos Picasso, chiar de la ruși, în copeici, dom'le. Aha! am înțeles eu și eram aproape mîndru că, dintre pictorii ieșeni, eram primul care știa, acum, chiar din gura diavolului secolului, că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spus Picasso, o luăm pe jos, o viață am bătut Europa pe jos, uite, cu mocasinii ăștia, și mi-a arătat cu degetul lui genial mocasinii pe care strălucea stins marca Lord. Bine, a spus Picasso și și-a schimbat șevaletul pe umărul drept, rucsacul pe stîngul. În dreptul Băii Turcești, m-a oprit: Ține-te puțin de șevaletul meu, a zis. În momentul în care i-am atins șevaletul, șevaletul lui Pablo, oho! perioada albastră, perioada roz, oho! deci, cum i-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și mi-a arătat cu degetul lui genial mocasinii pe care strălucea stins marca Lord. Bine, a spus Picasso și și-a schimbat șevaletul pe umărul drept, rucsacul pe stîngul. În dreptul Băii Turcești, m-a oprit: Ține-te puțin de șevaletul meu, a zis. În momentul în care i-am atins șevaletul, șevaletul lui Pablo, oho! perioada albastră, perioada roz, oho! deci, cum i-am atins șevaletul, n-am mai simțit caldarîmul sub picioare, m-am uitat la andaluz, eram de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
strălucea stins marca Lord. Bine, a spus Picasso și și-a schimbat șevaletul pe umărul drept, rucsacul pe stîngul. În dreptul Băii Turcești, m-a oprit: Ține-te puțin de șevaletul meu, a zis. În momentul în care i-am atins șevaletul, șevaletul lui Pablo, oho! perioada albastră, perioada roz, oho! deci, cum i-am atins șevaletul, n-am mai simțit caldarîmul sub picioare, m-am uitat la andaluz, eram de-acum, amîndoi, la un metru, la doi, la trei, deasupra pămîntului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stins marca Lord. Bine, a spus Picasso și și-a schimbat șevaletul pe umărul drept, rucsacul pe stîngul. În dreptul Băii Turcești, m-a oprit: Ține-te puțin de șevaletul meu, a zis. În momentul în care i-am atins șevaletul, șevaletul lui Pablo, oho! perioada albastră, perioada roz, oho! deci, cum i-am atins șevaletul, n-am mai simțit caldarîmul sub picioare, m-am uitat la andaluz, eram de-acum, amîndoi, la un metru, la doi, la trei, deasupra pămîntului, mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
drept, rucsacul pe stîngul. În dreptul Băii Turcești, m-a oprit: Ține-te puțin de șevaletul meu, a zis. În momentul în care i-am atins șevaletul, șevaletul lui Pablo, oho! perioada albastră, perioada roz, oho! deci, cum i-am atins șevaletul, n-am mai simțit caldarîmul sub picioare, m-am uitat la andaluz, eram de-acum, amîndoi, la un metru, la doi, la trei, deasupra pămîntului, mă gîdila ceva la călcîie, m-am uitat. Aveam acolo niște aripioare verzi, verzi ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Am salutat-o amîndoi cu respect: era teribil de șic și mirosea tare a verni. Pe scări, hăp, hăp, sus, în turn, lîngă marele clopot pe care scria, doamne iartă-mă!, sex and violence. Aici, Picasso și-a dat jos șevaletul și rucsacul, și-a deschis trusa de culori, dar n-a început să picteze, s-a așezat pe trepiedul lui minuscul, s-a scotocit în buzunare. L-am întrebat cu jenă: Ce căutați? iar el mi-a răspuns cu zicerea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ostașului sovietic eliberator și vin. A venit. La Observator, nu era nimeni. A planat de două ori peste turn, ca salut, a aterizat, și-a strîns deltaplanul și și l-a băgat în rucsac, și-a dat jos din spinare șevaletul și a intrat prin semiluna calotei. Din trei salturi, eram deja lîngă el. Totul mirosea a eucalipt. Telescopul mirosea și el a eucalipt. În semn de bun găsit, îmi dădu voie să-i sărut vîrfurile mustăților. Ce senzație! M-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ci Flacăra Iașului de-alaltăieri, adică din '62. Vă dați seama: sînt ceva ani! Dar ce ți-a venit? se poate mira celălalt ego, interogativul prin excelență, stînd pitit în cine știe ce ventricul subversiv. Simplu: umblînd prin hîrțoagele uitate sub scheletul șevaletului, dau de ziar și descopăr, pe o, oho! juma' de pagină, textul numit Interregionala ieșeană 1962. Și semnat de... de nici mai mult, nici mai puțin, de Ion Frunzetti. Vă dați seama: redescoperirea unui text de Frunzetti, hiperinteligentul care a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și ora astrală a picturii românești, fără de care totul ar fi arătat extrem de tern, cum arată pictura vecinilor noștri. Prin Grigorescu, și el rezident al Barbizonului, începe totul. Și ce frumoasă, ce blînd-sclipitoare e silueta unui Andreescu, în spinare cu șevaletul, pictat dumnezeiește de Grigorescu, pe una din potecile celebrei comune. Barbizon-barbișon: doar un joc. 12 decembrie Un bust Cornelui Coposu (sculptor Constantin Crânganiș; modelaj onest, plăcut), amplasat în fața palatului Ghica-Calimah, sediu al PNȚCD, ni-l readuce acut în memorie pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de pe Valea Prahovei, în care se vede gheara leului, o fotografie cu mult expresiva lui față (Togo, îi spuneau amicii), pipa, enorma lui pipă, arzînd continuu, în spate "paravanul lui Pallady", relicvă de familie, în față masa cu "materiale", alături, șevaletul ros de ani. Togo! Mă repet perpetuu stenic. I-am bătut odată în ușă. L-am auzit: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du-te la Pallady! Cu r-ul graseiat al celui ce trăise mult în Franța. Am făcut stînga-mprejur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-apropie, întinde mînuțele la cățel, degetele rășchirate se mișcă spasmodic, cu un fel de poftă isterică. L-ar mînca pe Toby cu tot cu puf. Pictori. Pe un pod, peste Prahova, îl întîlnesc, prin '72, pe bătrînul Catargi, cu masivul lui șevalet în spinare. Îmi spune: n-am fost niciodată bolnav. Pictura lui e una vesperal-melancolică. La Iași, Craiu, marcat o viață de-o maladie cronică, spunea de tînăr: o să mooor, o să mooor. Făcea o pictură foarte stenică. La demisol, bătrîna care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
erau convocate, tihnit și metodic, într-un aranjament cît mai armonic, doar ca pretext, firește, întru obținerea miraculosului trompe-l'oeil. Depistam cu oarecare stupefacție, recunosc această recuzită derizorie de cîte ori călcam pragul jovialului Catargi. Lucrarea, atunci aflată pe șevalet, în lucru, mă înnebunea apoi, tîrziu, prin frăgezimea ei postimpresionistă, prin autenticitea ei indubitabilă. În alt registru valoric, atelierul unui Matisse (dar chiar și al aceluiași Catargi) era dotat cu garderoba specială a ședinței de poză: un turban, o rochie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de-a spune... Luînd ca reper amuzîndu-ne, evident mașinuța asta care se strecoară silențios pe străzile Iașilor și ne face cu ochiul ei oblic, asiatic. E o fotografie din 1920, cu un Matisse încă bărbat în plină forță, pictînd la șevalet, asistat de Henriette, frumoasa lui soție (și model permanent), în acel atelier care nouă, ăstora de azi, ni se pare de o vetustețe de iatac, deși, iată, din acest interior bătrînicios a pornit juna modernitate. Evident, cochetul Matiz e doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mio... Înfiorîndu-și acordeonul fanat. În urma lor, implacabilă, rumoarea anonimei înscenări. Pictorul care, dimineața, sub umbrelă, lucrează pe trotuar, la Santa Fosca, și care a deprins deja de la mine un "bună dimineața" extrem de trilat în gura lui, își instalează seara, noaptea, șevaletul în plin San Marco, între ultimii pelegrini, sub luminița unei lămpi agățate în cozoroc. Ce pictează? Aceleași și aceleași case și podețe coșcovite, știute de el pe de rost. Colorate cu guașa tincturată a insomniacului. Urmărite, acum, de ochii încercănat-hulpavi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
curtea atelierelor. Fulguiește. Cunoscînd ce expune efebul fotograf, ce piese îndepărate stilistic de ale mele (și nu sînt singurul), menite să producă șocul neiertător al anulării "tradiționalelor", "vetustelor" armonii, simt o oarecare jenă de fiecare dată cînd îmi așez pe șevalet lucrarea ce urmează a fi fotografiată de... colegul meu. Îi surprind, hoțește, figura și nu-mi pot da seama dacă rictusul ei traduce disconfortul în fața armoniilor... vetuste sau e doar reacția la frig. Să încerc acum a spune ce simt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Henry Catargi, pictorul de respirație palladyană, cu al cărui sînge, de altfel, se înrudea. Poate o dată, de două ori, să-l fi văzut în ținută de gală, în vreun vernisaj al Bienalei de la Dalles, în rest, la atelier sau, cu șevaletul în spinare, pe Valea Prahovei, ori aici, în Bucium, în ținută de lucru (într-o astfel de ipostază e și în fotografia prinsă pe peretele atelierului meu din Armeană, alături de cea deja pomenită, a lui Petru Comarnescu: cămașă cu mîneci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot ce se putea picta doar ieșind pe trotuar. Locanta "La iepurele sprinten" e numai unul din reperele atît de dragi... consumatorului, dar nici acesta, cum e tratat el minuțios, aproape fotografic, nu ne convinge că a fost pictat cu șevaletul așezat pe caldarîm. Se știe, de altfel, că Utrillo "interpreta" chiar ilustrate, nesinchisindu-se de condeiele subțiri din jur. Da, dar "interpretarea" asta l-a așezat definitiv într-o prestigioasă istorie a picturii. În capitolul în care anevoie se poate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de dificile într-un prim contact de lectură, pe atît de cuceritoare pe parcurs, pînă în finalurile incitant imprevizibile. Ale căror romane, atît de proaspete în invenție savantă, se află, provocator, pe patu-mi de atelier, așteptîndu-mă să părăsesc (o clipă) șevaletul și să mă dedic exclusiv lor. Recunosc faptul că, făcînd acest exercițiu de confruntare cu un personaj de talia eruditului Steve, m-am "descărcat", am avut privilegiata ocazie de a-mi mărturisi "trădarea" picturii în favoarea literaturii, ceea ce cu distinșii mei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la rîndu-mi, constrîngătoarea (dar incitanta) preferință decenală. Se înțelege, desigur, gradul absolut de subiectivitate și de selecție spontană al simplului amator de artă și nu al pictorului profesionist, ce probabil sînt, cu atît mai puțin, al prezumtivului exeget de dincolo de șevalet. Dacă futilitatea, deci absența normelor estetice stricte joacă acum rolul prim, nu același lucru s-ar putea spune despre gradul implicit de... profesionalitate al opțiunii. Pentru că, oricîtă libertate bruscă ar opera în fortuita-mi decizie, gustul este cel care o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
petrecuse/ se mai petrecea încă în teritoriile notorii ale picturii europene. În momentul în care eu însumi încercam să-mi delimitez posibilitățile, să-mi radicalizez formula compozițională, colinele acestea mirifice încă se mai ofereau, generoase, ca eden inconfundabil, celor cu șevaletul în spinare. Era încîntător să nimerești șansă rară peste un Cămăruț, un Craiu, un Popa, un Agafiței, un Hîrtopeanu, ieșiți incognito... la peisaj, cum un pic argotic-artizanal se numea pe-atunci vitalul act al instalării șevaletului în natură. Nu e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eden inconfundabil, celor cu șevaletul în spinare. Era încîntător să nimerești șansă rară peste un Cămăruț, un Craiu, un Popa, un Agafiței, un Hîrtopeanu, ieșiți incognito... la peisaj, cum un pic argotic-artizanal se numea pe-atunci vitalul act al instalării șevaletului în natură. Nu e de omis, desigur, hedonismul comod care motiva întrucîtva acest gen de peisaj. Era, fără doar și poate, mai lesne(a) să te așezi pe trepied și să începi să pictezi ce deja îți decupaseși din ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mult mai complicate, se-nțelege. Pleinairiștii ieșeni au încercat onest să se implice și compozițional, faima lor a rămas însă una predominant peisagistică. În alt perimetru "natural", pe Valea Prahovei, îl puteam surprinde pe "boierul" Catargi urs greu, cu ditamai șevaletul în spate bătînd zăvoaiele montane și întorcîndu-se la Pelișor cu fulgurantele sale eboșe, ce ulterior cunoșteau o riguroasă prelucrare în atelierul său bucureștean. În propriu-mi atelier din Armeană, pe perete, se află emblematic una din acestea, ca remember al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cabotinajului total. Mai ascultăm obicei vetust interbelic și radio. (Poate și pentru a ne ține, din cînd în cînd, departe de pestrița presă, nocivă oricum pentru cel ce mai are ceva de făcut la masa de scris, la pian, în fața șevaletului.) Pe patu-mi tuturor supliciilor de atelier, un tranzistor mirobolant e gata, permanent, după terminarea lucrului, să mă pună în contact cu "România Cultural" (singurul oarecum credibil, în avantajată juxtapunere cu postul național, indigest aservit pesedismului agresiv). Dar și aici stupizenia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]