750 matches
-
răspuns-exercițiu într-o carte: să închid ochii câteva clipe, să mă detașez de tot ceea ce mă înlănțuie de lume și apoi să-i deschid ușor și să iubesc ceea ce mi se înfățișează dinainte. I-am deschis și mi-a apărut... șifonierul! Credeți-mă, cu inima astfel pregătită, așa m-a cuprins un sentiment de preaplin a iubirii față de șifonierul meu, de... banalul șifonier care de douăzeci de ani îmi apare în fața ochilor la culcare... Într-o clipită m-am gândit la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lume și apoi să-i deschid ușor și să iubesc ceea ce mi se înfățișează dinainte. I-am deschis și mi-a apărut... șifonierul! Credeți-mă, cu inima astfel pregătită, așa m-a cuprins un sentiment de preaplin a iubirii față de șifonierul meu, de... banalul șifonier care de douăzeci de ani îmi apare în fața ochilor la culcare... Într-o clipită m-am gândit la copacul falnic, mândru că s-a realizat într-un obiect frumos și util, fără asperitățile pădurii sălbatice, i-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-i deschid ușor și să iubesc ceea ce mi se înfățișează dinainte. I-am deschis și mi-a apărut... șifonierul! Credeți-mă, cu inima astfel pregătită, așa m-a cuprins un sentiment de preaplin a iubirii față de șifonierul meu, de... banalul șifonier care de douăzeci de ani îmi apare în fața ochilor la culcare... Într-o clipită m-am gândit la copacul falnic, mândru că s-a realizat într-un obiect frumos și util, fără asperitățile pădurii sălbatice, i-am văzut cu ochii
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
tequila. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e gustul acid al lămîii din care am supt bînd paharul de tequila. M-am trezit În dimineața următoare Într-o cameră necunoscută. M-am uitat Împrejur. Stabiliment ieftin. Cinci pesos. Un șifonier, un scaun, o masă. Prin perdelele trase vedeam oamenii trecînd pe-afară. Parter. O parte din hainele mele erau Îngrămădite pe scaun. Sacoul și cămașa Îmi erau pe masă. Mi-am coborît picioarele din pat și am stat așa, Încercînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sămi dați de pomană. Din păcate însă, n-am putut respecta această dorință a bunicii, braga aproape c-a dispărut și cea care ocazional se mai găsește, nu mai are savoarea celei turcești, tradiționale. Tot în camera bunicii, în vitrina șifonierului mi aduc aminte de o altă cutie metalică, aproape plină cu nasturi superbi, de toate culorile și toate mărimile, din care astăzi mai păstrez doar două lămâi, pe care le-am cusut la reverul unei bluze. Oare, gândește cineva câte
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
amant pe care-l primește miercurea, de la 16:00 la 18:00, când domnul Potcoavă pleacă la reconversie profesională. Într-o miercuri, domnul Potcoavă termină orele mai devreme și doamna e nevoită să-l vâre la repezeală pe amant în șifonier. Asta se întâmplă la 17:08, oră la care administratorul sună la ușă și vrea să discute cu soțul problema restanțelor. De emoție fiindcă nu a plătit întreținerea de la revoluție, doamna îl bagă pe reconversionatul Potcoavă în șifonier și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
amant în șifonier. Asta se întâmplă la 17:08, oră la care administratorul sună la ușă și vrea să discute cu soțul problema restanțelor. De emoție fiindcă nu a plătit întreținerea de la revoluție, doamna îl bagă pe reconversionatul Potcoavă în șifonier și-l invită insistent pe administrator să se convingă și singur că acesta e plecat la culesul căpșunilor, în Spania. În timp ce administratorul gustă mai mult din politețe una dintre cele unsprezece căpșuni rămase de la amant, soția lui, o scorpie recunoscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
administratorul gustă mai mult din politețe una dintre cele unsprezece căpșuni rămase de la amant, soția lui, o scorpie recunoscută pentru accesele sale de gelozie, dă buzna în apartamentul soților Potcoavă, iar administratorul abia mai are tip să se pitească în șifonier. S-a făcut, prin urmare, ora 17:32, iar în farfuria de pe masă au mai rămas zece căpșuni. Pe neașteptate, o mașină a Poliției oprește în fața blocului și trei zdrahoni urcă la etajul șapte ca să aresteze pe cine s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o zi în urmă un răufăcător de la etajul șapte i-a spart capul unui coleg cu o sticlă de bere. Persoana care a aruncat cu sticla după sticlete e chiar soția administratorului, pe care, logic, doamna Potcoavă o ascunde în șifonier și-i poftește pe sergenți să servească o căpșună. Unul dintre sergenți are însă o premoniție și se uită pe fereastră. De aici îl vede pe șeful secției dând agitat ordine peste ordine adjunctului din Dacia personală. E clar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ce făceau în timpul serviciului toți trei în casa unei domnișoare, deși era evident că asta făceau, mâncau cârnăciori oltenești, despre o explicație rațională în fața farfuriei cu căpșuni nici nu putea fi vorba. Ca la o comandă, polițiștii se reped în șifonier și, la sosirea șefului în apartament, nu se mai petrec alte evenimente care să intereseze organele. Doar în șifonier e oarece înghesuială, în timp ce căpșunile din farfurie s-au împuținat. „Serviți o căpșună“, îi spune doamna Potcoavă colonelului, care interpretează greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
despre o explicație rațională în fața farfuriei cu căpșuni nici nu putea fi vorba. Ca la o comandă, polițiștii se reped în șifonier și, la sosirea șefului în apartament, nu se mai petrec alte evenimente care să intereseze organele. Doar în șifonier e oarece înghesuială, în timp ce căpșunile din farfurie s-au împuținat. „Serviți o căpșună“, îi spune doamna Potcoavă colonelului, care interpretează greșit amabilitatea gazdei și-i bagă viguros mâna sub fustă. Doamna Potcoavă a mai avut de-a face cu colonei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
când e să strângă - și țipă: „Atenție, vine bărbatu-miu. Auleo, ne căsăpește!“. Bietul colonel! De unde să știe că e doar o provocare? Pe ușă nu poate să iasă, pe fereastră nu poate să sară. Soluția se impune de la sine: șifonierul. Acum, înăuntru sunt opt. Cititorul, desigur, vrea să știe ce s-a întâmplat mai departe. Ei, bine, nu contează. Ceea ce contează e că șifonierul cu două uși din PAL melaminat de tip A8, cu dimensiunile 60×1, 20×1, 90
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ușă nu poate să iasă, pe fereastră nu poate să sară. Soluția se impune de la sine: șifonierul. Acum, înăuntru sunt opt. Cititorul, desigur, vrea să știe ce s-a întâmplat mai departe. Ei, bine, nu contează. Ceea ce contează e că șifonierul cu două uși din PAL melaminat de tip A8, cu dimensiunile 60×1, 20×1, 90, produs de firma „Frații Șapcă“ nu numai că e cel mai ieftin de pe piață, dar e și mai încăpător decât același tip de șifonier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
șifonierul cu două uși din PAL melaminat de tip A8, cu dimensiunile 60×1, 20×1, 90, produs de firma „Frații Șapcă“ nu numai că e cel mai ieftin de pe piață, dar e și mai încăpător decât același tip de șifonier de la firmele concurente. Pentru a onora clientela, frații Șapcă și vecina lor, doamna Potcoavă organizează la cerere demonstrații publice. Se înțeleg - nu-i așa? - că până aici n-a fost decât publicitate mascată. Să fie primit! Cacealmaua La primul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
m-am ales cu un soț scurt, ți-am pus decoct de brânca ursului în ceai. Am citit într-o revistă că ajută la bărbați și acum proasta de mine nu știu cum să te opresc din crescut.“ Sofica adunase într-un șifonier tot felul de reviste cu sfaturi practice. Răsfoindu-le, Ilie I. Ilie a simțit că-l lovește damblaua. De trei ani, Sofica îl trata pe ascuns cu ceaiuri contra impotenței, contra părului de pe spate, contra negilor din călcâie și contra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un grup mare de soldați îmbrăcați în uniforme asemănătoare cu cele ale armatei sovietice, automobile GAZ, Volga, figuranți și figurante de toate vârstele care beau cafea într-o pauză de filmare. Predominau tonurile șterse, blănurile și căciulile de blană, ca și cum șifoniere vechi fuseseră readuse la viață și scoase pe stradă. Revăd, după ani de zile, celebra "căciulă-astrahan" purtată firesc de pensionari dornici să scoată un ban din figurație. Cabluri negre întinse peste tot, reflectoare, grupuri electorgene și cabinele vedetelor de cinema
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai afle noutăți și să îndepărteze, măcar pentru câteva ore, urâtul singurătății. Pregătirile pentru această temerară călătorie, o adevărată aventură pentru orice om atins de aripa nefastă a decrepitudinii, le face cu tot dichisul: hainele cele mai bune scoase din șifonier, impregnate cu miros înțepător de naftalină, ghetele cam scâlciate, de o vârstă incertă, pălăria gri asortată la pardesiul decolorat și tocit, croit după moda anilor ’80, mănușile pentru a-i diminua răceala necontenită a mâinilor osoase, umbrela (niciodată nu se
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și prea în centru, să nu se găsească destui care să ceară și tot destui care să aprobe construirea de blocuri ori de vile aici... Că-n fond, copiii pot să se joace și acasă, lîngă calorifer, sub masă, pe șifonier ori afară, printre roțile mașinilor, sau pe trotuar, printre pietoni. Cobor la complexul alimentar din centru și pornesc de-a lungul clădirii, pe lîngă vitrine, să ajung în spatele consiliului popular, unde-și are sediul I.L.L.-ul. Aruncîndu-mi privirea spre una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sfârșit. Doar pentru că am depășit ușor termenul? — Nu te concediez! Dar, zău, nu pot să fiu domnișoară de onoare fără rochie, nu? Dar cu ce altceva să te îmbraci? — Păi... Îmi răsucesc degetele, stângace. Am o rochie de rezervă în șifonier și... Nu pot să-i spun că, de fapt, am trei. Și încă două, pe care mi le-am oprit la Barneys. — Făcută de cine? — Ăă... Donna Karan, zic vinovată. — Donna Karan? Trădarea mea îl lasă fără voce. O preferi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
observație ar fi văzut că vopseaua nu se uscase încă.) Acum că stau să mă gândesc, poate că ne-am ciondănit o dată vag, în legătură cu faptul că îmi cumpăr prea multe haine. Poate că Luke a mai deschis câteodată ușa de la șifonier și a zis, exasperat: „O să porți vreodată vreuna dintre astea?“ Poate că a mai fost și cear... discuția aia deschisă, despre câte ore muncește Luke. El are propria lui companie de PR, de mare succes, Brandon Communications, cu filiale la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
avea două vieți complet separate și, cu cât stau mai mult la New York, cu atât mai tare se îndepărtează aceste vieți una de cealaltă. — OK, uite-o și pe a mea, spune Suze surescitată la culme. Deschide o ușă de la șifonier și fermoarul port-manteau-ului de stambă - și mă găsesc în fața unei rochii pur și simplu fabuloase, din mătase și catifea, cu ape în toate direcțiile, cu mâneci lungi și cu tradiționala trenă lungă. — Dumnezeule, Suze, zic, cu respirația întretăiată și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să cred că te măriți pe bune! „Doamna Cleath-Stuart“. — Oo, nu-mi spune așa! face Suze, strâmbând din nas. Parcă vorbești de mama. Dar, de fapt, e foarte convenabil să te măriți cu cineva din familia ta, adaugă ea, închizând șifonierul, fiindcă poți să-ți păstrezi numele, luându-l și pe al lui, în același timp. Așa că o inițialele de pe ramele mele pot să rămână tot S C-S. Deschide o cutie de carton și scoate o ramă splendidă, din sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Știu totul despre apartamentul pe care Tarquin și ea și-l cumpără la Londra, și am văzut poze cu hotelul ăla superb din Antigua unde o să se ducă în luna de miere, și am probat deja majoritatea hainelor noi din șifonierul ei. În jurul casei e o activitate frenetică; în fiecare clipă apare câte un florar, cineva de la aprovizionare sau câte o rudă. Partea stranie e că nimeni nu pare deloc stresat de asta. Mama lui Suze a fost plecată la vânătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de îmbrăcat? — E cam devreme să mă-mbrac de pe acum, nu crezi? zice Caroline. O să-mi trag ceva pe mine înainte să plecăm. — Ce-ai zice să te ajut să-ți alegi ținuta? zic ferm, și mă duc țintă spre șifonier. Deschid larg ușile acestuia, pregătindu-mă pentru un șoc - și rămân cu gura căscată de uimire. Nu-mi vine să cred. E cea mai extraordinară colecție de îmbrăcăminte pe care am văzut-o în viața mea. Costume de călărie, rochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un pic la robinet și îi șterg obrajii, pe care a reprodus cât a putut de exact stilul de fardare cu bidineaua al lui Janice. — Așa. Acum e perfect. — Îți mulțumesc, draga mea! Mami se examinează în oglinda mea de la șifonier. O să fie foarte drăguț. O s-o cunoaștem și noi pe mama lui Luke. — Mmm, zic, neaventurându-mă să fac nici un comentariu. — Cred c-o să fim foarte bune prietene! O să avem tot timpul, cu pregătirile de nuntă... Uite, Margot de vizavi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]