801 matches
-
dat la știri. A fi dat la știri - criteriul suprem de validare în zilele pe care ne este dat să le suportăm. Polata Polata conține obiecte trecute cu o funcționalitate incertă. Conține o treaptă dintr-o scară a fostei case. Șindrila care acoperea vechiul pod. Din acest punct de vedere, polata poate fi interpretată și ca un muzeu al vechii case. Pentru că acolo se mai află și țigle marca „Leu“ fabricate în anii ’30, perioada în care a fost construită casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
-se nestingherite dinspre munții Dakota pe o distanță de sute de kilometri. Cercetă o culme mărginită de grâne de la o fermă veche, puțin mai acătării decât o cocioabă. Se văzu pe sine într-una dintre casele astea gri-albicioase acoperite cu șindrilă, cu un radio pe post de cea mai sofisticată conexiune cu lumea. În timp ce conducea, i se păru unul dintre puținele locuri rămase în țară unde ai fi silit să înfrunți conținutul propriului suflet, curățat de orice ambalaj. În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Constantin și el, cel mai mic. Parcă aude și acum glasul aspru, tărăgănat: „Pe Argeș în jos, pe un mal frumos...” El se uita pe fereastră la frunzele care se legănau și număra pocniturile nucilor care cădeau pe acoperișul de șindrilă al casei. „Manole, Manole, zidul rău mă strânge, trupușoru-mi frânge”. Domnițele plângeau în hohote, lui Constantin îi curgeau lacrimi mari cât mărgăritarele doamnei, iar el s-a repezit la arhimandrit și l-a luat de mână trăgându-l: „Hai, sfinția
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toate felurile, pe care le suiam afară de oraș, le țineam ridicate și noaptea (le legam de ceva). Unul mi s-a prins de crucea unei biserici. Am asistat o vară întreagă, cum a putrezit cu încetul, au rămas apoi numai șindrilele etc. Multă melancolie mi-a produs acel zmeu, prins acolo sus, departe, și nimicit cu încetul de către vânturile și ploile reci ale nopților de la sfârșitul verii și începutul toamnei. Câte n-aș putea spune despre zmeie! Cred că e unul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cheamă că aveam foc, dar în casă era așa încît ne înghețau urechile. Dar ce ne păsa! Nu ne păsa nici când ne erau botinele rupte și umblam cu omăt în ele. Raicu, în asemenea caz, punea o bu-cată de șindrilă unde talpa era spartă, și numea "prezervative" aceste bucăți de șindrilă. Această sărăcie, sărăcie care începuse mai demult și a continuat și mai apoi, o socot ca un fel de titlu de noblețe. Cu ea mă mândream față de cei ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înghețau urechile. Dar ce ne păsa! Nu ne păsa nici când ne erau botinele rupte și umblam cu omăt în ele. Raicu, în asemenea caz, punea o bu-cată de șindrilă unde talpa era spartă, și numea "prezervative" aceste bucăți de șindrilă. Această sărăcie, sărăcie care începuse mai demult și a continuat și mai apoi, o socot ca un fel de titlu de noblețe. Cu ea mă mândream față de cei ce n-au suferit de sărăcie, cum se mândrește un marchiz cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a sădi În ele dragostea pentru Învățătură, comportamentul discret, amabilitatea, grația și, mai presus de orice, interesul pentru Îndatoririle civice“ ca să citez din carta școlii. Cele două femei locuiseră Împreună undeva la marginea campusului, În „Căsuță“, o colibă acoperită cu șindrilă care În mitologia școlii ocupa un loc comparabil cu cabana lui Lincoln În legenda Întemeietoare națională. Elevele de clasa a cincea o vizitau În fiecare primăvară. În șir indian, treceau pe lângă cele două dormitoare cu paturi pentru o singură persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Carol fusese prinsă În interiorul mașinii. Am trecut pe lângă Baker & Inglis. Era Închisă pe perioada vacanței și pradă irealității ce Învăluie școlile În timpul verii. Am luat-o pe Kerby Road. Obiectul stătea pe Tonnacour, Într-o casă de piatră cenușie, cu șindrilă și cu giruetă. Parcată pe pietriș, stătea o limuzină Ford respingătoare. Mă jenam de Cadillacul nostru - al doilea În ordinea preferinței -, așa că am ieșit repede, dorindu-mi ca mama să plece. Când am sunat la ușă, a răspuns Beulah. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
necaz, ce s-or fi distrat indivizii ăia cu înflăcărată mea epistolă de amor. Satul era ars de soare și dezolant, cu case pierdute prin livezi și grădini de legume. Casa inginerului era bătrânească, 8 cu prispă și acoperiș de șindrilă, și era înconjurată de o curte în care creșteau cei mai gigantici maci pe care i-am văzut vreodată, până la piept, cu flori vinete, bătute și cu măciulii cât merele. Sânt convins că, la o adică, ai fi putut stoarce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
începe să se învîrtă cu el. Pornirea liftului în jos îl amețește de-a binelea. Focul s-a stins. Și e tîrziu, aproape miezul nopții. Mihai răscolește jarul cu capătul unui lemn, pune peste cărbunii scoși din cenușă bucăți de șindrilă din acoperișul bucătăriei dărîmate anul trecut, apoi, cînd flăcările încep să joace în sobă, așază cîteva lemne în curmeziș. Bea din cafeaua fierbinte, ținută pe plită în ibric și recitește cît a mai rămas din capitolul trei. Cînd și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
oftează Mihai, amintindu-și-o culcată cu tîmpla pe pieptul lui. Odihnească-se!... Cu bine, Mihăiță, cu bine!... aude Mihai vocea stinsă a musafirului, care se îndreaptă spre poartă. Întors la masa din cămăruța încălzită de soba încinsă cu cîteva șindrile vechi și cu un pumn de cărbuni, din grămada rămasă în grajd, într-un colț, de pe vremea cînd trăia bătrînul Vlădeanu, Mihai se gîndește îndelung la Teona. Atunci, cînd pleca în mașina soră-sii și l-a chemat să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
născut Vlad Țepeș. Alte obiective sunt Casa cu Cerb (denumită după capul de cerb fixat la o extremitate a imobilului), construcție robustă din piatră, ce găzduiește o pensiune modernă, un restaurant cu mâncăruri tradiționale și un centru cultural; Casa cu Șindrilă, imobil reprezentativ pentru meșteșugarii de odinioară; Complexul hotelier „Sighișoara”, vechea primărie a orașului, ca și alte case - monument cu arhitectură deosebită. Se adaugă cele două construcții ecleziastice Biserica din Deal și Biserica Mânăstirii. Renumite sunt și turnurile cetății: Turnul cu
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
În zori. Nu puteau ajunge În Darktown fără să fie văzuți. Și-i Închipui pe toți patru Înarmați. Speriat - ca la Guadalcanal, În 1943. Nelegiuit - nu a raportat pista. Ed conduse mașina pînă la jumătatea cvartalului. Clădire victoriană, acoperiș din șindrilă, patru nivele, zugrăveală scorojită. Sări treptele și controlă cutiile poștale: R. Navarette, 408. Înăuntru, cu haina Înfășurată În jurul armei. Un hol lung, lift cu ușă de sticlă, trepte. Urcă treptele. Nu-și simțea propriii pași. Ajunse la al patrulea nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lămuritoare. Nici unul dintre ei nu se grăbea. Dar dacă lucrurile vor merge cum vrea el, o să izbească mai tare: Exley nu-l va considera niciodată În stare să lovească inteligent. Hilda Lefferts locuia Într-o bojdeucă, o baracă acoperită cu șindrilă, cu o extensie făcută din zgură compactă. Bud se duse la ușă și cercetă cutia poștală. Bune argumente de intimidare: cecul de la Asistența Socială, cecul de ajutor de la comitat, cecul de pensie Lockheed. Apăsă butonul soneriei. Ușa se crăpă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vorbește cu mama lui Sue Lefferts. Eu o storc pe curva aia. Goni nebune;te spre San Berdoo. Îl vedea pe Exley storcînd-o pe curva aia ca Într-o succesiune de diapozitive. „Hilda Lefferts“ În cartea de telefon, indicații, casa: șindrilă albă, cameră anexă din cărămizi de zgură compactă. O femeie cu Înfățișare de bunicuță uda gazonul. Jack parcă mașina și uni la loc paginile rupte din Whisper. Bătrîna Îl văzu și se sperie, apoi o zbughi spre ușă. O ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dublu scăpă cuțitul. Bud Îl ridică - orbit de inelele care omorau femei. Lăsă cuțitul jos și Îl bătu pe Perkins cu mîinile lui rănite. CAPITOLUL 76 Conacul lui Patchett În ruine - un hectar Întreg de ruine și funingine. Așchii de șindrilă pe gazon, un palmier ars În piscină. Clădirea Însăși se transformase Într-un morman de moloz și cenușă Îmbibată cu apă. Să cauți un seif protejat cu bombă Într-un perimetru de o sută de milioane de centimetri pătrați. Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o senzație unică, de intimitate în spirit, aceea pe care o am ori de câte ori la sosire apuc drumul către cămăruța mansardată a vilei 23. Pe Noica îl descopăr de fiecare dată treptat, mai întîi prin fereastra luminată, îngropată în acoperișul de șindrilă, prin merele din geam sau prin cheia lăsată pe dinafară în ușă. În cameră este întotdeauna cald și miroase a tutun de pipă. Ne prinde mâna în mâinile lui, bătîndu-ne încetișor dosul palmei, întru regăsire tandră și pact reînnoit de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu latura sudică a acoperișului căzând direct pe pământ, cu trei ferestruici pe peretele vestic și cu o ușă care se înalță deasupra a două trepte de lemn, pe peretele nordic. Acoperișul, ca și pereții sânt îmbrăcați în solzi de șindrilă, care coboară până la brâul scund de piatră pe care se sprijină cabana. În spatele casei e pădurea, în fața ei se deschide, uriașă, valea cu versantul de vizavi (unde e pârtia pe care Heidegger schia), în dreapta și în stânga nici o casă, cât vezi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
energicul boier Callimachi, din ramura Frânculeștilor, vine aici în 1848 cu gânduri mari, dar pleacă scârbit în aceeași zi când descoperă în biblioteca din aripa dinspre eleșteu, printre cazanii și octoihuri, o adevărată colonie de nutrii. Cresc bălăriile, urcă iedera, șindrila putrezește și-n timpul crizei dinastice din 1866, cu un trosnet memorabil, conacul se prăbușește. De aceea nu vom insista asupra descrierii lui, mărginindu-ne a spune că în momentul când Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și tăcutul rapsod Broanteș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cel vechi, zicea el, „e tare mănunțăl” (măsurà numai vreo doisprezece metri), avea „mare nevoie” de altul, «mai răsărit olecuță, din care să se vadă cum curge Răutu’ la Or’ei!»... - Dar acoperișurile?, zice mama. - Acoperișurile! Cele mai sărăcuțe: din șindrilă - din stejar fiert În oloi și descântat, lucrat bucată cu bucată, uneori șlefuită, nu de puține ori colorată... La unele, o apă a acoperișului avea șindrilă În „solz de pește”, adică rotunjită la buză; altă apă În „brad”, alta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
curge Răutu’ la Or’ei!»... - Dar acoperișurile?, zice mama. - Acoperișurile! Cele mai sărăcuțe: din șindrilă - din stejar fiert În oloi și descântat, lucrat bucată cu bucată, uneori șlefuită, nu de puține ori colorată... La unele, o apă a acoperișului avea șindrilă În „solz de pește”, adică rotunjită la buză; altă apă În „brad”, alta În „spic”... - Dar cele cu tablă?, face mama? Dar „mănunțelul” lui Huțanu, cel acoperit cu ardezie? - știi ce-a făcut nenorocitul care avea nouă copii și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
după ce i-au gătit dughenile și poarta ce noă cu toati celi... s-au răfuit între dânșii și s-au așezat plătindu-i deplin. Și încă i-au mai dăruit... lemnul tot cu her (fier n.n), cu scânduri, cu șindrilă, cu toati a șepti dugheni vechi ce le-au răsâpit”. Mai zice prefectul că l-a mai tocmit pe Manolachi încă pentru 95 de lei ca să-i facă “prispă pe dinainte dughenilor di piatră și să podească hudița porții și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
era împresurat de călugării de la Ocnă, care au dat locul unuia Anton cizmar, care și-a făcut dugheană acolo, dar prin judecata cu Toader Pălade vel vistiernic o pierde, alegându-se doar cu lemnul dughenii la care s-au adăugat șindrila și cuiele date pomană de vel visitiernic. --După ce mi-ai făcut capul calendar, poftim de mai înțelege ce spune Nichifor, Mitropolitul Moldovei, rânduit de vodă să ia seama la plângerea lui “Gheorghie copil în casă”. --Și ce durere avea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de culte, une arche” (94, p. 305) ; sau : „O casă țărănească devine, privită astfel, o arcă poetică, purtând în ea sâmburele unei lumi și care în sens regenerator plutește peste livezi [...]. De fapt, nu e decât o biată corabie de șindrilă. Dar o corabie cosmică” (Sebastian Moraru, Aceste case țărănești, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986, p. 45). 97. Georges Charachidzé, Prometeu sau Caucazul. Încercare de mito logie contrastivă, traducere și note suplimentare de Barbu Slușanschi și Dan Slușanschi, Editura Meridiane, București
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
director. Cu sănătatea zdruncinată, cu răspunderea și greutățile vieții de zi cu zi învățătorul Ioan C. Marcu nu se descurajează. Deși la Lețcana exista un local de școală modest, compus din 2 camere, cancelarie, cu fundație din piatră, acoperită cu șindrilă, creșterea numărului de copii impunea construirea unui nou local. Și de această dată tot învățătorului Marcu, director fiind ia revenit această dificilă sarcină. Tenace, cu o voință uimitoare, trece la treabă. Astfel, în anul 1967 se dă în folosință la
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]