1,067 matches
-
o interesa decât faptul că urma să-l vadă pe Charlie. Nu-i păsa de bani, mai ales dacă o ajutau să ajungă la bărbatul iubit. Kitty se Întoarse și Începu să se uite pe geam. Simți un fior pe șira spinării. Nu cunoștea orașul, dar simțul orientării Îi spunea că fie mergeau Într-o direcție greșită, fie apucaseră pe un drum mai lung. În loc să meargă direct spre centru, prin vest, taxiul făcuse un cerc larg și acum părea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar în clipa aceea am simțit o dâră rece pe șira spinării. „Cine dracu e ăsta și ce vrea?” l-am întrebat pe Dinu care mă așteptase la cafenea. „Habar n-am” a ridicat el din umeri. Trecuse ceva timp și mă pregăteam să am o explicație cu Moașa deoarece provizoratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Westcott ridică privirea spre ea, de parcă ar fi observat momentul exact în care ieșise din cameră și momentul în care revenea. Ochii lui verzi îi întâlniră pe ai ei o fracțiune de secundă și Fran simți un fior neliniștitor pe șira spinării. Se agăță de cafetieră de parcă ar fi fost o pernă de salvare și se îndreptă spre colțul opus al camerei. Mai târziu în aceeași noapte, după ce spălase vasele și întorsese seara pe toate părțile, Henrietta tăbărî asupra soțului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Unu’ era țigan și unu’ era român. Și le dădea bani. Era informatori, cum se spune. Și, până să plecăm, ca să vadă că are și ei de câștigat, le-a dat și lor un cal și-o căruță. Calul avea șira scoasă de-o palmă afară. Nu era bun de nimic, numărai coastili. Am mers cu el acolo, le-am pus mai mult de zece buturugi d-alea, tupane, și n-a mai putut. Îi ținea la curent cu toate: „Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și dacă dai înapoi ești terminat. Vei fi un nimeni. Te vor bate și-ți vor lua tot ce ai. Ai priceput. Ai cuțit?“ m-a întrebat. N-am nimic, i-am răspuns simțind cum mă trec fiori reci pe șira spinării. Sub patul meu se află o revistă și în revistă este un șiș, mi-a spus el. Șișul era un fel de cuțit artizanal, cu o lamă atât de lungă încât putea străpunge un om. După ce plec, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
permanent. Poate că avem doar nevoie de puțin răgaz ca să ne gîndim. Nu cred că ar trebui să discutăm despre... divorț... sau ceva de genul ăsta. O, Doamne. Divorț. Numai faptul că am pomenit cuvîntul ăsta Îmi dă fiori pe șira spinării. Să sperăm că nu e decît o fază. El nu e nici de acord, nici Împotriva. Nu scoate nici o vorbă. În cele din urmă, Își ridică privirea și spune blînd: — Și Tom? O, Dumnezeule. Și Tom? Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi vrut să-i surprindă expresia feței - poate batjocoritoare -, dar era prea Întuneric În cameră; cu greu reușea să distingă linia cefei pe albul pernei. Respira lent, regulat. Se lipi de trupul ei. Își plimbă ușor degetele de-a lungul șirei spinării. Se excită când Îi atinse fesele. Lăsă un deget să alunece peste cămașa de noapte, peste crăpătura dintre ele. Maja nu se trezi. Elio agăță cu unghia poala cămășii și o trase Încet În sus. Descoperi stupefiat că soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sărutându-i o zonă foarte erogenă, din spatele urechii. Nu-i adevărat, tot tu ești cea mai frumoasă, și o să-mi placi chiar când o să ai părul alb, iartă-mă. Ea simțea acel fior atât de bine cunoscut coborându-i pe șira spinării, și totuși, continua să privească rămășițele dejunului Împrăștiate pe masă. Nu mie trebuie să-mi ceri iertare, spuse, ci femeii cu pijama. Kevin continua să sughită și la Antonio ajunsese doar cuvântul pijama. În timp ce-l Însoțea la ușă, Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
târziu, îl opreau să ucidă -, așa că pleca resemnat și aproape niciodată nu se mai întorcea la acea femeie, care rămânea parcă în mod implacabil legată de bietul lui vehicul. Acest lucru era de nesuportat, ca și cum i-ar fi zornăit pe șira spinării un milion de clopote grele. Ar fi vrut din tot sufletul să întâlnească o femeie care să-l iubească dincolo de înfățișarea lui, pentru ceea ce era el, ca pelerin prin sângele muritor. Și uneori credea că existase o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Achile, Zogru arăta ca un mormoloc și își închipuia că este un suflet de pe lumea cealaltă. Când l-a văzut intrând din nou, subțiindu-se ca firul ierbii și unduindu-se șerpește, lui Achile i s-a ridicat creasta de pe șira spinării. - Ei, m-ai văzut? - Sigur. Arătai ca... o cobră cu fălcile lățite și fâlfăitoare. - Cam așa... plus fața lui Pampu. - Care Pampu? - Primul meu... prieten. Pot să m-așez? - Sigur că da. Stai unde vrei tu. Zogru vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
om. - Te referi la coarne și la aripile de pe spate? Nu e chiar ceva neobișnuit. M-am gândit și eu adeseori la tot felul de lucruri, dar am mai avut un unchi care avea pe umeri ceea ce am eu pe șira spinării. E ceva ereditar. Lui Zogru îi plăcea cum gândește Achile, dar îi era în continuare frică de el și totodată jenă de frica aceasta, încât nici nu-i venea să-i spună despre ea. Se uita la el, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îndrept privirea spre apă. Și l-am văzut. Exact acolo, la o depărtare considerabilă de țărm, un băiat înconjurat de apă și de sânge. Primul cuvânt care-mi ieșise de pe buze îmi făcu părul măciucă și îmi dădu fiori pe șira spinării: rechin. Am alergat într-acolo. La mal m-am aruncat în apă, cu tot cu placă. n curând am ajuns la locul unde era tânărul. L-am apucat de subsuori cu o forță pe care nu am crezut vreodată că o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
el bine pe copii, le cunoaște tagma de hoțomani și găinari, apoi s-a mai închis o ușă în urma lui și s-a făcut liniște, nu i se mai auzeau nici pașii, și atunci am simțit un fior rece pe șira spinării ca atunci când cineva se uită la tine. La început, m-am speriat atât de tare că nu-ndrăzneam să fac nici o mișcare, pe urmă m-am gândit că probabil trofeele sunt de vină, și m-am întors, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de acolo. S-a eliberat o cameră, poate merge acolo mîine. Sainte-Guénolé. Pudic numit „Institut pentru persoane În dificultate”. În realitate, un azil de alienați a cărui vizitare o făcuse pe Gwen să simtă că o ia cu fiori pe șira spinării. Îl iubea pe Pierric și se opusese din răsputeri plasării lui acolo. „Dacă el pleacă, plec și eu”, amenințase ea. Yvonne o adora pe fiica ei, de aceea cedase. Spunîndu-și că Într-o zi avea să-și muște degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ceea ce înseamnă că l-am expus pe clientul nostru unui împrumut neprotejat. Ceea ce înseamnă că am făcut cea mai elementară greșeală pe care o poate face un avocat. Mi-a dispărut toată exaltarea. Simt că mă ia cu gheață pe șira spinării. Fac eforturi disperate să-mi amintesc dacă Arnold mi-a spus ceva despre document. Nu-mi amintesc că mi-ar fi spus. Dar... de ce ar face-o ? E doar un banal contract de împrumut. Genul de chestii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un scrijelit. În clipa în care ajung la ușă, mobilul îmi vibrează din nou. Guy, mă gândesc imediat. Îl iau și deja îl deschid, când văd cine mă sună. Nu e Guy. E Ketterman. Simt un sloi de gheață pe șira spinării. În timp ce mă uit la numele lui scris pe ecran, mă cuprinde o spaimă mai reală decât am simțit vreodată. O groază copilărească, de coșmar. Fiece părticică a corpului meu îmi spune să nu răspund. Dar e prea târziu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e, sînt foarte norocoasă. Îmi bag telefonul În geantă, Îmi trec degetele prin păr și mă uit la ceasul din spatele barului. Mai sînt patruzeci de minute pînă pleacă avionul. Nu mai e mult. Simt că mă ia cu furnicături pe șira spinării, ca niște insecte mici, și iau o gură mare de vodcă, golindu-mi paharul. O să fie bine, Îmi spun pentru a mia oară. O să fie bine. Nu mi-e frică. Doar... Doar... OK, bine. Mi-e frică de mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
puțin pînă la mine la birou ? — Cine ?... Eu ? zic stresată. Da, tu. Îmi dreg glasul. — Să... aduc ceva ? — Nu, doar pe tine. Închide, iar eu rămîn cîteva momente cu ochii lipiți de telefon, simțind că mă ia cu fiori pe șira spinării. Trebuia să-mi dau seama că era prea frumos ca să fie adevărat. Se pare că pînă la urmă tot mă concediază. Neglijență... crasă... absolut impardonabil... Vreau să zic că e destul de impardonabil să fii surprinsă la birou cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
expresie. Ce costume de rezervă ? — Am avut eu așa un feeling că s-ar putea Întîmpla așa ceva, spune Cyril o ușoară notă de triumf În glas, așa că am avut grijă să mă asigur. Simt că mă ia cu fiori pe șira spinării. Doar nu vrea să zică... Doar nu zice că... — Ai de unde să alegi, Îmi spune. Nu. În nici un caz. Trebuie să fug. În clipa asta. Încerc să mă extrag disperată, dar mîna lui mi s-a prins ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
scurgă din el coloane vineții de ploaie - era atât de uriaș, de parcă ar fi fost părintele tuturor norilor și, numai când Îl vedeai cum făcea bulbuci precum un terci pus pe foc, simțeai că te trece un abur rece pe șira spinării. Tare rău mi-a părut, dar În ziua aceea a trebuit să-l Învăț pe Unu cuvântul frică. L-a priceput deîndată și, ori de câte ori Îl rostea, se zgribulea și se purta de parcă ar fi dorit s-o ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zis? BRUNO: Fel de fel de prostii. Ce vrei să zică? Ce vrei să zică o groapă? Prăpăstii... GRUBI: Hm! A noastră nu pare ca alelalte. BRUNO: Parcă poți să știi... GRUBI: O simt. Zău. Uite, o simt aici, în șira spinării. O simt cum palpită. Astă-noapte m-am lăsat ușor în adâncul ei ș-am simțit cum respiră. BRUNO: E-e! GRUBI: Zău! Respira-ncet, uite-așa, și în jur se simțea ceva cald, parcă aburea în jur. Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Niciodată. BRUNO: Nici eu. MAJORDOMUL (Dezarmat.): Asta-i! BRUNO: Mai bine mergem și bem o bere... (Cei doi se îndreaptă spre groapă; coboară până la jumătate.) BRUNO (Oprindu-l pe MAJORDOM.): Auzi! MAJORDOMUL: Ce-i? BRUNO: Cred că mă furnică prin șira spinării. MAJORDOMUL: Hm! BRUNO: Auzi, Vighi, ori de câte ori coborâm în groapă, după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și eu. Numai gândul de a conduce un teatru, cu toate conflictele lui de interese și de pretenții, cu orgolii de mângâiat, nume mari de atras, ca să nu mai vorbim de piese de regizat, îmi dădea fiori de groază pe șira spinării. Dar dacă era să reușească cineva s-o facă, atunci MM era omul potrivit. Ce vești minunate, zisei eu, după ce am băut puțină șampanie. Sper să reușească. Și eu, zise Bez. Da’ numai pentru că ar fi prima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
neîncetat de când am decolat, îmi amintesc că zburăm cu mult peste viteza sunetului, adică așa cum se spune în povești: zburăm ca vântul și ca gândul. Privirea îmi fuge către hubloul generos al navei. Brusc mă trece un fior rece pe șira spinării, însoțit de o senzație de emoție copleșitoare. Pământul este din ce în ce mai mic. La început o sferă mare și de un albastru pur, pe alocuri presărată cu maro și verde, apoi sfera devine tot mai mică, predominând culoarea albastră. Mut de
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
astea, privindu-i pe cei doi Pinchett, și-a dat seama că aceștia nu se uitau la zâmbetul lui. Dintr-un motiv misterios, erau focalizați asupra picioarelor lui. Neil se uita în același loc. Hugo a simțit cum îi îngheață șira spinării. Oare uitase să-și curețe pantofii sau ce? Când a coborât și el privirea a observat că fiecare dintre pantofii marca Church, mărimea patruzeci și patru, era parțial acoperit cu o glugă din plastic de un albastru electric. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]