729 matches
-
brațele Înaintea noastră. Oamenii ridicau grilajele magazinelor și coborau copertinele, pregătind lupta cu soarele. În fața micilor prăvălii, fructele Își ocupau locurile În micile tribune de lemn. Palmierii, cu coafurile lor afro, priveau neclintiți, de sus, spre lumea care Începuse să șiroiască printre fațadele multicolore. Se făcuse deja cald, dar În interiorul limuzinei era răcoare. Mașinile circulau Încet prin aglomerație, doar scuterele cu doi ocupanți se strecurau pe lângă noi, ca mesageri ai unor vești care nu sufereau amânare. Când ne-am oprit la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
transforma într-una din acele misterioase pocitanii pe care el le rechema și le picta, dacă ar deveni unul dintre animalele ciudate, în stare, în sfârșit, să-l aline, sau o muscă, dintre acelea care îl înfricoșau vara, dacă ar șiroi, ca ploaia, din cer, cum îi plăcea lui, tot n-ar reuși să intre în atelier ! Bunul său prieten, conducătorul spitalului degli Innocenti, îi comandase un tablou pentru panoul din stânga intrării în Cappella Pugliese, acceptase toate amânările, ca și pretențiile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se năpustiseră din nou asupra lui. În același timp, restul bourilor pășteau mai departe, potoliți, aidoma bivolilor pe care tocmai Îi văzusem aici, În apa care curge. Când și când, bourul Încolțit dădea câte un muget. Sângele Începuse să-i șiroiască pe picioare și pe burtă, dar fârtații lui pășteau fără grijă - Îi vedem doar cum Își scutură când și când mușchii, alungând câte un muscoi gras care Îi ciugulea. Erau la numai câțiva pași de lupta de sânge În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
München! Îi replică prietenul său și tot grupul se cutremură de rîs din nou. CÎnd se mai potolesc puțin, un bărbat din grup Începe să spună cu glas strident și șovăielnic, În timp ce-și șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile: Spune-i... Elsei... și glasul i se frînge Într-un chicotit subțire, e nevoit să se oprească să-și șteargă iarăși ochii. — Ce zici? Întreabă călătorul zîmbitor țipînd. — Spune-i Elsei, Începe din nou cu mai multă forță, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se oprească să-și șteargă iarăși ochii. — Ce zici? Întreabă călătorul zîmbitor țipînd. — Spune-i Elsei, Începe din nou cu mai multă forță, că mătușa... Bertha... ah, Doamne! geme din nou istovit, se oprește, Își șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile și cade Într-o tăcere paralizantă. — Cum?... Ce-ai zis? strigă ascuțit călătorul cel voios ducîndu-și mîna la ureche. Ce să-i spun Elsei? Spune-i... Elsei că... mătușa Bertha... Îi trimite... rețeta... de... prăjitură, strigă din răsputeri celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ieșeau la jogging în Cișmigiu, Șerban pleca să dea telefoane la plăcintărese, să spună de care vrea pentru deseară, cu varză sau cu cireșe. Peste o oră familia se reunea - căci ce eram, dacă nu o mare familie fericită? -: Ionicii șiroind de transpirația lor ce mirosea a ceapă și slănină, Șerban cu cârlionții prinși într-o panglică vișinie, spunându-ne cătrănit că vine maică-sa de la Oradea să-l ajute să învețe pentru sesiune și înjurându-i pe cei doi răcani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fac aici dacă vreau! Preuteasa nu concepea să nu doarmă lângă soțul ei, chiar dacă trăgea să moară și se chinuia ca un martir. Îi citea rugăciuni jumătate din noapte și, chiar dacă el nu-i mai putea răspunde, din ochi îi șiroiau lacrimi grele. Calvarul mai dură vreo săptămână, apoi, într-o noapte pe la două, bunica strigă că Gicu se agită rău. Cornel sări imediat din pat și, ajungând la căpătâiul lui taică-său, pricepu că sufletul se zmucea să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pământ, o parte din Muntele Suhardului, de calcar, se năruie. Ruinele lui stăvilesc apele limpezi ale pâraielor tinere de la izvoarele Bicazului. Așa a luat naștere un lac, în mijlocul munților, în care se adună Pârâul Cailor, Pârâul Oilor, Pârâul Suhardului, ce șiroiesc din toate părțile. Farmecul noului peisaj este astfel îndeplinit: munte, oglindă de apă, brazi, pocladă verde de pășune, s-au adunat într-un cadru restrâns, născând un tablou unic, în fața căruia, de piatră să-ți fie inima și tot nu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la fata neasemuită de lângă el care îl privea admirativ pierdută în uitări; amândoi erau mulțumiți de bogăția sentimentelor ce le invadau sufletul. Splendoarea zbura în vânt, aruncându-și sporii și acum ieșeau din mare strângându-se de mâini cu apa șiroind pe trupuri. Se priveau înfiorați, percepând clar momentele acela unice care nu se asemănau cu nimic.. Sperau într-o repetabilitate veșnică sau cel puțin cât vor mai poposi pe acele meleaguri și cine știe... poate vor reuși să prelungească această
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
spălat. Se întinde în pat, somnul îl ocolește... grijile nu îi dau pace, i se schimbă iar dispoziția Este un mare nimeni ! Casă n-are, bani la fel... perspective, într-un viitor foarte îndepărtat și incert ! Adoarme plângând cu lacrimile șiroind pe pernă... Anii mei apocaliptici Roman umoristic, ironic cu CV - fragmentat - Când Edy, cârlionțatul, mi-a propus în seara asta să mergem la Peștera, din Piața Rosetti, mi s-au ciulit urechile ca unui iepuraș curios, fără să-mi ceară
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dacă dădea înapoi, dacă îl părăsea curajul, tot eșafodajul în spatele căruia se ascundea va cădea și în scurt timp, în câteva săptămâni, dacă nu chiar zile, i se va lua viața. Ridică pistolul și o ochi pe Lucila. Lacrimi îi șiroiau pe față și în ochii ei înspăimântați citea nedumerirea: un ecou al râsetelor și intimității din camera pe care le împărtășiseră în camera de la etaj. Probabil că o fi stat așa un timp, pentru că l-a auzit pe Mark spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zac grămezi în mijlocul străzilor. Intru într-un imobil dezafectat, de fapt e chiar blocul în care am locuit înainte să mă fi încurcat cu Izabela, opt etaje fără planșee despărțitoare. Numai lumina a șase sute șaizeci și patru de ferestre îmbâcsite șiroiește peste stive de cărți care ajung până la ultimul etaj, atingând plafonul aproape nevăzut, unde praful plutește în nori și se împerechează păsări mari, cafenii, cu glasuri ascuțite. Și printre acele stive voi fi ultimul și primul bibliotecar, voi ține în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aceeași poveste. Umbra îi cade pe scaunul de lângă șofer, de acolo se lățește la șofer, apoi urcă în întuneric, ca să se ivească din nou în colțul din dreapta, să urce, să crească, să dispară, să se ivească din nou. Pe parbriz șiroiește umezeala, îndepărtată ritmic de cele două ștergătoare. Fâș fâș. Roțile scârțâie. Fâș fâș. Motorul urcă în viteza a treia. Fâș fâș. Umbra suie pe scaunul din față. Fâș fâș. O roată din dreapta a trecut peste un capac de canal. Fâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-ntoarse să-i strângă mâna lui Macomber. În timp ce-și strângeau mâinile rânjindu-și, se auzi urletul sălbatic al băiatului și-l văzură ieșind din tufiș cu pași laterali, rapid ca un crab, și bivolul se repezi la ei, șiroind de sânge, cu fălcile Încleștate, cu botul Întins În față; ataca, privindu-i cu ochii lui mici, ca de porc, injectați. Wilson, care era În față, Îngenunche și trase, iar Macomber trase și el, zgomotul carabinei sale fiind acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și trupa de pe șosea erau mitraliate de avioane inamice. Cu mare greu s-a lungit pe podea, privind în jur. Unul din cei întinși pe jos avea țeasta străpunsă de un glonț. Nu mai răsufla. Doar o dungă de sânge șiroia ca o panglică pe fruntea nefericitului. Un altul, gemând, își strângea umărul din care șiroia sângele printre degete picătură cu picătură. „Apoi aici îi mai rău ca <acoloă. Aici nici nu te poți apăra măcar. Doar norocul te poate ajuta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe podea, privind în jur. Unul din cei întinși pe jos avea țeasta străpunsă de un glonț. Nu mai răsufla. Doar o dungă de sânge șiroia ca o panglică pe fruntea nefericitului. Un altul, gemând, își strângea umărul din care șiroia sângele printre degete picătură cu picătură. „Apoi aici îi mai rău ca <acoloă. Aici nici nu te poți apăra măcar. Doar norocul te poate ajuta”... Când au scăpat de avioanele inamice, oamenii întinși pe jos s-au ridicat. S-au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dedodată se încordează ca un arc și cu toată puterea zvâcnește înainte... Căpăstrul îi zdrobește carnea de pe bot. O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește ca nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana largă făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă... Calcă pe bucata de lanț ce o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întors cu fața spre ea și cuprinzându-i capul în palme și l-a apăsat pe piept pentru a-și liniști bătăile inimii... În zori de zi, două umbre îmbrățișate ședeau în mijlocul întinderii de cenușă. Pe obrajii înegriți de tăciune șiroiau lacrimile care lăsau în urmă șanțuri șerpuitoare... Geana roșie a răsăritului se profila deja pe creasta dealului când cei doi, împleticindu-se, au pornit către casă. Drumul până în ogradă li s-a părut nesfârșit. Când au ajuns, s-au oprit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îi răsunau lugubru în urechi. Se opri și se întoarse brusc, gata să-l înfrunte pe rețiar. Se bucură văzându-l pe Flamma la vreo cinci pași de el, gâfâind, cu brațele sprijinite pe coapse, capul aplecat și părul lung șiroind de sudoare. Se uită la Valerius; avea privirea celui care știa că peste o clipă oamenii aveau să strige decepționați, unii pentru că l-ar fi considerat laș, alții pentru că voiau să vadă lama pătrunzând în carne, tăind-o și dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dintr-o privire poziția lui Flamma, apoi, cu un gest neașteptat, îi înfipse brusc vârful pumnalului în umăr, în punctul în care știa că rana nu era gravă, dar era foarte dureroasă. Sângele țâșni. Flamma scoase un strigăt; sângele îi șiroia de-a lungul brațului, prelingându-se în nisip. — Nenorocitule, șuieră Flamma, dar Valerius se îndepărtase deja, asurzit de strigătele mulțimii. Se opri. Îi făcu semn lui Flamma să-și ia tridentul și să continue lupta de la egal la egal. Publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Întîlnirea dintre cei doi durează mai puțin decît o piesă de jazz, decît o minune. Dar s-a petrecut. Și se va mai petrece un timp În capilarele sufletului celor care Încă mai cred În copilăria lumii. Cu lacrimile acum șiroindu-i pe obraji, taximetristul intră În muzică cu Întreaga lui inocență uitată, se pierde În absolut. Momentul este atît de covîrșitor Încît poți plînge și tu, deși nu te filmează nimeni. Pentru că dacă limitele pot fi făcute praf prin muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În noaptea asta călduroasă. Ieși chiar sub marginea docului și urcă pe scară. — O, Wemedge, spuse Kate, fă o săritură, nu vrei? Una ca lumea. Stăteau cu spatele sprijinit de un stîlp. — Una fărĂ zgomot, Wemedge, Îi spuse Odgar. — Bine. Șiroind de apă, Nick se duse către marginea trambulinei, repetîndu-și În minte săritura. Două siluete negre În Întuneric, stînd la capătul celălalt al trambulinei, Odgar și Kate Îl priviră cum se balansează și apoi Își face săritura pe care o Învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
veșnicie parcă, a venit comanda: „Foc!”...In clipa aceea, oameni buni, am auzit o detunătură ca de trăsnet, care a zguduit și tăriile cerului, nu numai pământul...De groază, am închis ochii fără să vreau și îndată am simțit cum șiroia sângele din mine... Curgea de peste tot...Un nou trăsnet m-a făcut să deschid ochii cu adevărat. Si ce credeți că am putut să văd?!... Cerul era negru de atâția nouri, iar ploaia curgea ca și cum s-ar fi rupt zăgazurile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de clarificat unele diagnostice. A lucrat intens, reușind pentru scurte intervale de timp să scape de teroarea Întrebării: “Ce se va Întâmpla mâine?” Ora prânzului l-a prins Încă În clinică... Când a ajuns la Maternitate, simțea cum sudoarea Îi șiroiește pe șira spinării. De această dată nu a mai Întâmpinat nici o opreliște pe traseul până la salonul unde se aflau cele două suflete dragi. Ba era și salutat cu deferență! Doctorul Suiedeal tocmai ieșea din salon: ― Sunteți așteptat, domnule doctor. Totul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eu". Faptul că Dumbravă a adus proletcultul la zi n-a prea convenit generației Bumbești-Livezeni. Poate Mistrie însuși, poate altcineva a lansat pe apa Bahluviului știrea c-ar fi murit. S-au narat circumstanțe spăimoase: cap spart, crieri facăluiți, sînge șiroind pe teancurile de reviste din care și-ar fi făcut culcușul de boem. Vestea m-a mîhnit. Numai că Dumbravă, c-o șepcuță roșie McDonald's îndesată pe cap, s-a ivit în sala de lectură, deloc mort. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]