987 matches
-
ars filmul? Ia zi, unde l-ai lăsat? Dascălu lăsă capul în jos și se strâmbă. ― Nu pot să vă spun. ― Înseamnă că a rămas la amicul dumitale. Știu, știu, nu ești turnător! ― Înțelegeți? Cârnul zâmbi încîntat: Aici e toată șmecheria! Nu pot să vă dau adresa, ar fi prea de tot! De altfel, nu făceați nimic cu filmul. Tipa s-a distrat fotografiind niște tablouri și niște tipi aflați în muzeu. Dacă ar fi fotografiat numai grilajul și broasca ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atuurile în mână. Știu că autorul e bătrâna, dispun de cinci declarații sincere ale unor oameni care au asistat la tot circul de când intră leii în arenă și până ies în muzică de fanfară, cunosc cu aproximație sau intuiesc fiecare șmecherie, posed și antecedentele unui caz anterior și totuși nu pot face nimic! Sânt incapabil să-i demonstrez Melaniei un singur centimetru de vinovăție. Numai când mă gândesc cum zâmbește îmi vine amețeală. ― Cu permisiunea dumneavoastră, nu sânt de acord! ― Nici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnul Popa. În ochii tânărului se aprinse o flacără sălbatică. O apucă de umeri și începu s-o zgâlțâie. ― Tu i-ai ucis pe toți! ― Nu vă dați seama ce vorbiți! ― Crezi? L-am suspectat degeaba pe bătrân. Care-i șmecheria? Melania Lupu își strânse ofensată buzele. Se desprinse moale: ― Știu că treceți prin momente grele, domnule Matei, dar nu uitați că nici eu nu sânt scutită de ele. ― Tu i-ai omorît! Cum dracu' n-am înțeles mai de mult
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știi foarte bine. Eu sunt tu. Capitolul 3 Washington, duminică, 10.43 a.m. Nu era o surpriză. Și-a dat seama de asta imediat ce a menționat Africa și ONU. Povestea viața ei, ca și cum ar fi fost a lui. Era o șmecherie perfidă. Totuși, nu de asta era ea neliniștită: a mai avut de-a face cu lichele. Omul ăsta părea să știe totul despre ea. Inclusiv despre - cum o numise? - „greșeala“ ei. Nu sunt aici să te cert. — Dar nici pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
exprimându-și voit toate convingerile pe care le nutrea. Nu era un politician antrenat în arta disimulării, ci un om de campanie, a cărui monedă de schimb trebuia să fie sinceritatea. Iar acest bărbat, Aweida, era un negustor: cunoștea toate șmecheriile; putea să intuiască imediat orice client, mărind prețul pentru cei care mimau indiferența, scăzându-l pentru cei a căror lipsă de interes era autentică. Îl va ghici imediat pe Guttman. Apoi îi veni ideea. — Deci, vechea înțelegere? spuse, cu gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta nu mai venea din telefon. Îl vedea coborând de pe deal, făcându-și drum printre copaci - cu o cameră video micuță, pe care o ținea la ochi. Lângă el mergea Mustafa. Maggie nu se putu abține să nu râdă la șmecheria asta. Chiar acum editorul de știri de la Canalul 2 se uită la imaginile astea. Iar tu unde zici că ai sunat, Mustafa? —La Al-Jazeera. Biroul din Ramallah. — Toți urmăresc sceneta asta. Și ca să nu-ți vină vreo idee, domnule Miller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu o găleată de apă care i se turna în cap. Pe ecran, schema era reluată repetat, cu încetinitorul, apa murându-l pe tipul slăbănog și chel, ce părea ciudat de amuzat. — Vezi? spuse Rick Diehl. Zâmbește. Este doar o șmecherie publicitară, ca să promoveze gena. Probabil, zise Josh Winkler. Au avut camere acolo, ca să prindă faza. — Exact, spuse Diehl. Și pe lângă publicitatea pe care tipul o primește pentru blestemata lui de genă Neanderthal, el revendică un mod de acțiune înrudit îndeaproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și, pe deasupra, mai era și obosită. Clipi și ea, ca și cum imitându-l ar ajunge să-l înțeleagă. Era oare chiar adevărat că o lăsase să plece? și chiar intenționase să îi pună să îi returneze banii? Poate era totul o șmecherie. Dacă era așa, făcuse foarte bine că refuzase banii. Ah, dar să meargă acasă cu nimic, după o noapte întreagă! Nu putea merge acasă, nu încă. Trebuia să meargă înapoi la Fraulein Keller să primească ceea ce i se datora. Zoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Îl așteptam pe pitic. Porfiri îi aruncă o privire plină de înțeles Katiei și îl aprobă atent pe Dmitri. ă Am înțeles. De ce îl așteptai? ă Voiam să îl întreb cum a făcut. ă Cum a făcut ce? ă șmecheria. ă Poate ar fi mai bine să începem cu începutul. Admiți că l-ai mai întâlnit pe Stepan Sergheievici Gorinacikov - piticul cum îi spui tu? Dmitri părea nesigur cum ar trebui să răspundă. Se uită neîncrezâtor între Porfiri și Katia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
celălalt și-a achitat camera și am mai plătit pentru o săptămâna în avans. O săptămână întreagă în avans! A spus că piticul va locui acum în camera sa și că o vrea pentru încă o săptămână. Dar asta e șmecheria, vedeți. M-am întors în cameră. Să văd dacă piticul nu avea nevoie de ceva. Am bătut la ușă. Niciun răspuns. Am deschis ușa. Nimeni acolo. Camera era goală. Nici urmă de el. ă Poate că a plecat când erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
piept, însă el o liniștea. Nu sunt altcveva decât bârne de lemn pictate! Dar nu putea nega că la început era mut de uimire. Doar pentru o clipă apariția lor i se păru miraculoasă. Cum se poate așa ceva? Era vreo șmecherie la mijloc, trebuia să... Apoi se apropiară și mai mult. Pe măsură ce albia râului le șerpuia calea, crucile săreau de pe o parte pe alta prinse ca într-un joc. și, desigur, totul deveni clar. Crucile erau montate pe cupole albastre, culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lui David străluceau de plăcerea de-a le fi păcălit pe tipe că era „În showbusiness“, singurele afaceri care contau În L.A. Bineînțeles, nu era vorba de nici un film, Își dădu Kitty seama. Dar suna bine, probabil uneori chiar prindea șmecheria asta. — Aveți vreun plan pentru noaptea asta? Întrebă David, gata să treacă la următoarea etapă. Plecăm la San Francisco, spuse Desert Rose. În seara asta. — În seara asta? Întrebă el neîncrezător. Așa curând? Da, spuse Desert Rose. Vrei să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
subiecte de o importanță mai transcendentă, îi soseau acum dezordonate, confuze, cotradictorii la respectivele terminale. Când se întoarse în zona comercială a Centrului părea mai liniștit, agitația devenise interioară. Scutit de a se mai ocupa de mâini, creierul născocea succesive șmecherii, șiretlicuri, capcane, strategeme, trame, subtilități, ajungea chiar să admită posibilitatea de a recurge la telekinezie pentru ca, într-o secundă, să transporte de la etajul treizeci și patru la misterioasele săpături acest trup nerăbdător pe care atât de greu îl stăpânește. Deși încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Mai bea unu’, și tot așa, mirare. Toți a băut apoi și la nici unul nu i-a venit să creadă. Apa era dulce ca mierea, nu tu fier, nu tu sulf. Mullahul a spus că Diavolul e mare făcător de șmecherii, că a făcut odată apa să aibe gust amar, altă dată dulce. Apoi nimeni n-a mai știut ce să facă, și s-a stîrnit zarvă mare și unii zicea una și alții zicea alta, s-a făcut așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
necioplit? Apropo de tinerii reporteri neciopliți, tonul lui Stevie deveni deodată serios, cred că e momentul să ridici moralul trupelor. Ține-le un discurs à la „Boadicea înaintea bătăliei“. Au auzit cu toții zvonul despre Jack Allen și ziarul gratuit. După șmecheria lui cu compania de autobuze, se întreabă dacă mai are rost să vină la lucru. Fran fu șocată de propria-i lipsă de reacție. De obicei, era prima care detecta orice neliniște în rândul reporterilor. Primul lucru pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Premiile Presei Regionale. Vreo știre despre asta, apropo? — Nu le propunem noi articole, ei le aleg. — Și în fiecare an câștigă afurisitul de Express, remarcă Stevie pe un ton sumbru. — Nu și anul ăsta. Or fi venit ei cu o șmecherie ieftină, dar noi am prins compania de autobuze cu mâța-n sac. Până și juriul trebuie să recunoască asta. Amintirea trupului masculin, solid, al lui Jack îi năvăli în minte pentru o clipă. O alungă furioasă. — Afurisitul de Jack Allen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
el avea să fie nou și îndrăzneț, dar dacă ai fi fost pus alături de Citizen, propriul ei ziar ar fi arătat ca o mătușă rămasă fată bătrână. Fran citi indexul și văzu că lui Jack nu-i scăpase aproape nici o șmecherie. Exista un ghid TV care putea concura cu cele oferite de ziarele naționale și, cu toate astea, jucase de minune și cartea specificului local. Cuprinsă de panică, se întrebă dacă nu cumva Jack extinsese din plin și spațiul alocat anunțurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stă, dă ochii într-o parte și ascultă în cască. Nu-mi place nici Mircea Radu, pe mine nu mă afectează poveștile astea. Singura emisiune pentru hoți era aia a lui Dan Negru, cu Bate Palma. Asta place la hoț, șmecherii cu monetaru’, nu panarame... intervine la dragostea între doi oameni. Știrile e bună la Esca, e rapidă, e vulgară, apasă pe ton. La Antenă, n-au aia de prezentator. Nici popa Tabără nu-mi place, are și el un rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
băgat la pușcărie, mi-au dat doi ani. Au trecut ăștia doi ani, nu m-am învățat minte, iar m-am apucat de rele... M-am apucat și de băut, și de jocuri de noroc... Alba-neagra nu e stil, e șmecherie. Toate jocurile sunt șmecherie. Nu există stil. Favorabil celui care joci cu el. La alba-neagra ar trebui să știi să le jonglezi. Pierzi imediat, pentru că n-ai timp să te uiți după el, fiindcă face foarte repede la alba-neagra. Șmecheria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au dat doi ani. Au trecut ăștia doi ani, nu m-am învățat minte, iar m-am apucat de rele... M-am apucat și de băut, și de jocuri de noroc... Alba-neagra nu e stil, e șmecherie. Toate jocurile sunt șmecherie. Nu există stil. Favorabil celui care joci cu el. La alba-neagra ar trebui să știi să le jonglezi. Pierzi imediat, pentru că n-ai timp să te uiți după el, fiindcă face foarte repede la alba-neagra. Șmecheria e să le-nvârți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
șmecherie. Toate jocurile sunt șmecherie. Nu există stil. Favorabil celui care joci cu el. La alba-neagra ar trebui să știi să le jonglezi. Pierzi imediat, pentru că n-ai timp să te uiți după el, fiindcă face foarte repede la alba-neagra. Șmecheria e să le-nvârți foarte repede și când omul se dă să spună: „Asta e!“... Deci el pune mâna pe aia bună. Dar scoate banul și el când mâna își sucește... așa. Sunt multe șmecherii. Nu faci singur jocul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
face foarte repede la alba-neagra. Șmecheria e să le-nvârți foarte repede și când omul se dă să spună: „Asta e!“... Deci el pune mâna pe aia bună. Dar scoate banul și el când mâna își sucește... așa. Sunt multe șmecherii. Nu faci singur jocul ăsta. Îl face mai mulți inși. Deci tu învârți piesele, iar trei-patru stau la intervenție și la neatenția ta. Deci să-ți atragă atenția. Câteodată trebuie să lase să și câștigi, că altfel... la orice joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în partea asta. Cine vrea, pune pe mare. Dacă n-a pus nimeni la șapte și dai șapte, iei totul. Am jucat și barbut, și pocher, și 21. Trebuie să faci 21, sau până-n 21. La pocher se fac și șmecherii. Joci c-o pereche. Dar trebuie să știi să bagi în ele. Le mesteci și când le-mparți, dumneavoastră, eu știu, vă dau un ful de ași, ca să vă dau încredere, și eu îmi iau trei popi. Iar când decartez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe interes. Când ești așa, degeaba, joci de plăcere; n-are rost să furi. Dar astea sunt jocuri care n-ar trebui să mai furi fiindcă, jucând, iei experiență mult mai multă. Și le-nveți. Nu mai ai nevoie de șmecherii. Înainte n-am jucat pe avantaj, că nu se merită, dar nu e frumos să joci cu șmecherii de-ai tăi. E respectul ăsta de pedeapsă, respectul de vârstă... Dacă mai există... Deci pun și problema asta: dacă mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care n-ar trebui să mai furi fiindcă, jucând, iei experiență mult mai multă. Și le-nveți. Nu mai ai nevoie de șmecherii. Înainte n-am jucat pe avantaj, că nu se merită, dar nu e frumos să joci cu șmecherii de-ai tăi. E respectul ăsta de pedeapsă, respectul de vârstă... Dacă mai există... Deci pun și problema asta: dacă mai există. Nu știu. După Dorobanți, am făcut doi ani. Pot să spun că, la început, a fost foarte greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]