924 matches
-
dar nu-ți cer decât un sfert de oră, atât. Adriana își dădu ostentativ ochii peste cap și-i arătă din noul degetul mijlociu, de data asta ținându-l destul de sus ca să vadă toată lumea din salon. Se delectă cu privirile șocate ale doamnelor din înalta societate care arătau toate ca maică-sa. Văzu cu coada ochiului că bărbatul care se uita la ea și la Gilles avea pe chip un mic surâs amuzat. Sunt prea bătrână pentru așa ceva, își zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spusese lui Dean ceva despre Toby în avion în ziua aceea? Avea să fie prinsă sau demascată de cineva cu ceva? Ajunse repede la concluzia că nu, cel puțin până în acel moment nu făcuse nimic rău, dar era încă prea șocată ca să reacționeze cum ar trebui. Din fericire, Dean părea mult mai stăpân pe el. Chiar amuzat. — Adriana, da? Frumos nume! Mă bucur să te cunosc. Întinse mâna. — Și eu mă bucur, reuși ea să spună. Când mâna ei o atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se culcase cu bărbați (la plural) pe care îi cunoscuse în taxi în drum spre casă când se întorcea dimineața de la petreceri și pe care nu-i mai văzuse niciodată până atunci, și tocmai ea avea tupeul să se arate șocată că Emmy a cunoscut un tip drăguț printr-o relație de serviciu și a luat decizia matură, trează fiind, să-și facă de cap. Pardon, Adi, își zise ea în sinea ei dându-și ochii peste cap, să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
poate e un album de fotografii. Poate un ghid din acela cu fotografii cu marile hoteluri sau un tur al uneia dintre insulele Carraibe pe care le vizitau în rarele vacanțe ale lui Duncan. Emmy deschise nerăbdătoare sacoșa și descoperi șocată nimic altceva decât un top de hârtie pentru imprimantă. Duncan observă expresia de surprindere de pe chipul ei și ridică din umeri. — Am stat în nenorocitul ăla de magazin mai bine de-o oră. A trebuit să cumpăr ceva. — Aha. Vasăzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În ceramică pentru a se putea spăla sîngele? Părăsind grădina, Jim Își trecu bicicleta prin ușa verandei. Apoi, făcu ceva ce Își dorise - să se urce pe bicicletă și să se plimbe prin camerele oficiale, pustii. Imaginîndu-și Încîntat cît de șocați ar fi fost Vera și servitorii, ocoli cu Îândemînare biroul tatălui său, intrigat de urmele pe care le lăsau roțile pe covor. Se ciocni de birou și dărîmă o lampă de masă cînd coti pe ușă și intră În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În stânga și-n dreapta. — Și nu ne felicitați? Ruby Își lăsă paharul jos și sări de pe canapea: —O, Doamne. Îmi pare rău. Doar că-i ultima veste din lume la care m-aș fi așteptat de la voi. Și Încă sunt șocată. În ciuda chestiei ăsteia, reuși să-i ia În brațe pe amândoi părinții și să-i pupe pe rând: —Uau, urmează să am un frățior sau o surioară! — Treizeci și doi de ani. diferența de vârstă perfectă Între frați, spuse mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
femeie: espadrile negre frumoase cu toc foarte mic. Întregul corp al lui Ruby Îngheță pe loc. Ochii i se Îndreptară spre fața femeii. —Jill! Ce Dumnezeu cauți aici? După expresia uimită pe care o avea pe față, Jill era la fel de șocată ca și Ruby. —Am o Întâlnire de afaceri importantă mâine, se bâlbâi Jill, timidă, de parcă ea ar fi fost cea vinovată. Își drese glasul. — Am venit după niște hârtii. Atunci Ruby observă că Jill era Însoțită. Lângă ea era Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ai luat înainte de a ajunge la concluzia că voi fi de acord cu toate astea? Lisa se întoarse către audiență. —Scuzați-ne un moment. Mă înșfăcă de cot și mă împinse afară din încăpere. —Știu bine că ești un pic șocată. Dar am avut motive întemeiate să nu-ți spun despre ce e vorba dinainte. Pentru că ți-aș fi râs în nas? Pentru că aș fi găsit o mie de motive ca să nu vin, cum ar fi scoaterea unui nerv sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
atât de grav. Lisa pufni disprețuitor. — Așa aș fi zis și eu. Dar pentru că era atât de uimit de cât de calmă și iertătoare eram, s-a hotărât să-mi spună și despre cealaltă aventură. —Ce altă aventură? am întrebat șocată. Încă mi-era greu să mi-l imaginez pe Kieran cu Tally. Imaginea care rezulta din toate astea și care-l înfățișa ca pe un seducător nebănuit era ridicolă. Poate că ochelarii lui demodați erau cei care nu se asortau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
început să mă văd din nou cu Ed. Păi, ce puteam să fac altceva? —Ai primit mesajul meu despre lindini? m-a întrebat vesel când l-am sunat vineri dintr-o cafenea din Brixton. Sper că nu ai fost prea șocată să afli în felul acela, dar nu reușeam deloc să dăm unul de celălalt la telefon și trebuia să te anunț cât mai repede. Am închis ochii, amintindu-mi scena. —Nici o problemă. M-am tratat deja. —Excelent! Deci suntem liberi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pregătită pentru naștere. Nu se putea să existe o contracție mai puternică decât cercul de durere care-mi acaparase terminațiile nervoase. Lui Ed nu i-am pomenit însă de această constatare. Până ne-am întors, se făcuse ora 4. Eram șocată. — Unde s-a dus ziua? am întrebat eu. Ed era bucuros că vorbeam din nou normal. Asta se întâmplă când călărești. Timpul trece altfel. E singura ocazie în care simt cu adevărat că am evadat din realitate. — Filmele au același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
eu. A refuzat să se sprijine de mine, hotărât să-mi arate că și-a revenit complet, dar se vedea că slăbise. Ușa de la intrarea spitalului se deschise automat și Alfie văzu cu ce mașină venisem. — Un taxi? zise el șocat. Un taxi condus de altcineva? — Acum vei avea ocazia să vezi cum suferă londonezii de decenii întregi, i-am șoptit. Adulmecă aerul din mașină. —A trecut ceva timp de când a fost curățată, mormăi el. Când taxiul porni izbindu-ne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în declin. —Deci, Gary, ca să ne întoarcem la întrebarea ta de mai devreme, ce cauți aici și de unde ai adresa mea? —Adresa o am din agenda de lângă telefonul Mariei. Motivul pentru care sunt aici e mai delicat. O să fii foarte șocată când o să-ți spun. Îmi imaginez că ai încredere deplină în partenerul tău. Nu, nu era ironic. Nu se poate ca Maria să-i fi povestit. Trebuie că păstra povestea pentru o noapte lungă de iarnă când nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
germană și poloneză, care recunoștea calitatea neobișnuită a glasului lui Trilby și Își dădea seama că putea trece peste faptul că fata era afonă cu ajutorul hipnozei, Îmbogățindu-se cu această ocazie. Little Billee era Îndrăgostit de Trilby, dar se arăta șocat să o descopere Într-o zi Într-un atelier plin de studenți, pozând goală, pour l’ensemble (sau, așa cum ea Însăși se exprima, „pozând la grămadă“), și fugea, dar se Îmbuna și o ierta, iar ea accepta să se mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Philip Burne-Jones se ridică În picioare În lojă, bătând din palme ostentativ În direcția etajelor superioare și stârnind un nou val de huiduieli și fluierături. Arnold Bennett stenografie În carnet: „O bătălie Între duri și puri“. Se năpusti spre culise, șocat, amețit de zgomot și năucit de lumina reflectoarelor. Se Împiedică de o mobilă din recuzita piesei și rămase locului, neștiind Încotro să o apuce, ce să facă, iar Alexander Îl ajunse din urmă. — Îmi pare rău, Henry, murmură el. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la evreul odios care Își făcea poftele mizerabile cu Trilby Îl Înnebunise. — Și relația era Într-adevăr ca Între un tată și o fiică - În imaginația ta, vreau să zic? Întrebă Henry. — A, da, bineînțeles. Du Maurier păru surprins, chiar șocat, de ideea că lucrurile ar fi putut sta altfel. — Dar la Începutul romanului, Svengali pare să aibă alte gânduri cu Trilby, insistă Henry. O mustră pentru că Îi ignoră avansurile și o amenință cu consecințe oribile. Odată ce o prinde În gheare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de moșnegi ca mine și ca Pem. Și acum, că lumea a aflat unde locuim, vine până aici, stă În stradă și se zgâiește la ferestre. — Care lume? — Cititorii lui Trilby, presupun, zise Du Maurier. Câtă impertinență, spuse el, sincer șocat. Dar unde vă mutați? — Am găsit o casă potrivită În Oxford Square, aproape de parc. Și, dacă lumea ne găsește și acolo și vine să se zgâiască la geamuri, o să avem un polițist la Îndemână, care să o gonească. — Nici nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înapoi pe front, nu? face Minnie. Burgess nu aude Întrebarea, sau se preface că nu o aude. — Eu o să-mi iau o slujbă la fabrică, spune Minnie. O fabrică de muniție. — Minnie, cum poți să spui așa ceva?! zice Joan Anderson, șocată. — Și de ce nu? o sfidează Minnie. Leafa-i bună - și pot să contribui și eu la eforturile de război. — Dar fabricile astea sunt niște locuri Îngrozitoare, spune Joan. Am o nepoată care a Încercat o dată, dar n-a suportat. Înjurăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un astfel de contact ar aduce beneficii importante omenirii. Dar alți gânditori, precum filosofii și istoricii, nu Întrevedeau nici un fel de beneficiu de pe urma unui asemenea contact. De exemplu, astronomii credeau că, În situația contactării extratereștrilor, omenirea va fi atât de șocată Încât războaiele de pe Pământ vor Înceta și va Începe o nouă eră de cooperare pașnică Între națiuni. Dar istoricii credeau că acest lucru era o absurditate. Ei amintiseră că atunci când au descoperit Lumea Nouă - o descoperire la fel de zguduitoare - europenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de-atât?! Și nu numai că are o aventură, dar vrea să și divorțeze. Îmi pare rău dacă sunt excesiv de malițioasă în legătură cu situația asta. Dar sunt terminată. Într-o secundă o să mă apuce din nou plânsul. Presupun că sunt încă șocată. Pe tipă o cheamă Denise și o cunosc destul de bine. Evident, nu la fel de bine ca James. Și mai groaznic e că Denise mi s-a părut întotdeauna foarte drăguță. Are treizeci și cinci de ani (Nu mă întrebați cum de știu treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi vrut să alerg după el, dar ticălosul știa că nu pot să mă iau după el din cauza multiplelor cusături în vagin. James a dispărut. Eu am rămas întinsă în patul de spital. Mult timp am stat nemișcată. Eram uluită, șocată, îngrozită și nu-mi venea să cred. Dar într-un fel foarte ciudat, ceva tot credeam. Sentimentul ăsta avea ceva aproape familiar. Știam că nu putea să-mi fie familiar pentru că nu mai fusesem niciodată părăsită de un soț. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adevărat, am continuat eu. Cred că da, a zis Judy evident jenată. —Știi cine e femeia asta? am întrebat-o simțindu-mă superpenibil că o puneam într-o poziție atât de stânjenitoare, dar trebuia să știu și fusesem mult prea șocată ca să-l întreb pe James înainte să plece. —Ăăăă, da, a răspuns Judy și mai jenată. E Denise. Mi-a luat cam un minut să-mi dau seama la cine se referea. —CUM? am urlat. Nu vrei să spui Denise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe Judy să-mi dea câteva scutece. —De ce? m-a întrebat Judy ținându-le strâns. — În caz că avem vreun accident pe avion, am răspuns încercând să înșfac vreo câteva. Nu ți-au dat șervețele sanitare în spital? m-a întrebat ea șocată. —Nu în caz că am eu vreun accident, prostuțo. În caz că are copilul vreun accident. Deși, logic vorbind, n-ar fi vorba de un accident, nu? am zis gânditoare. E mai curând un risc al meseriei. Judy mi-a cedat trei scutece. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spui „copilul“ la infinit, a zis Judy. Va trebui să-i dai un nume. — Deocamdată nu pot să mă gândesc la asta, am răspuns eu simțind că intru în panică. Dar ce-ai păzit în ultimele nouă luni? Judy părea șocată. —E imposibil să nu te fi gândit măcar la un nume. M-am gândit, am spus în timp ce buza de sus începea să-mi tremure. Dar m-am gândit la ele cu James. Și nu mi s-ar părea corect să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ia în considerare starea de bine sau confortul cartofilor. După care, spre oroarea mea, a zis: — Hei, James e aici? Unde e James? Era clar că Helen habar n-avea de nimic. Am început să plâng. —Dumnezeule! a zis ea șocată. De ce plânge? a întrebat-o pe mama. Mama n-a făcut decât să se holbeze la ea pe mutește. N-a putut să-i dea nici un răspuns. Vă vine să credeți? Plângea. Helen a privit evident dezgustată la cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]