9,824 matches
-
o parte că, pe de alta că... El face mai întâi elogiul agriculturii sovietice, că importa din America porumb, lăsându-i pe ceilalți să muncească, slăbiciunea lui Hrușciov, porumb adică, tocmai ce nu suporta Stalin, pentru că... pentru că porumbul ăsta, - îmi șoptește demonul meu interior - cere muncă și iar muncă, săparea pământului și altele, pe când ăsta, pământul, trebuie lăsat liber, liber, liber! martelează demonul pornit, concurându-l pe vorbitor, adică pe Pipoton... - stepele trebuie să fie lăsate să crească libere, să dea
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
de memorie culturală. Poate pentru că încă nu ni s-au șters din minte exemplele cetăților ce n-au putut fi cucerite decât printr-o trădare din interior. Poate pentru că, deși ținem mereu partea lui David, un irepresibil instinct moral ne șoptește că există și o dreptate a lui Goliath. Trădarea e o valoare aflată mereu pe muchie: ea nu se află în slujba dreptului natural, pentru că atunci uriașul Goliath l-ar învinge întotdeauna pe fragilul David. Iar grecii n-ar mai
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
fantoșelor (pe care le vor găsi sumedenie aici: rabiata Arabella, Samurai, Finlandeza Haricleea, Măcelarul Magellan, Veta cu racheta, Geta cu bricheta, Nelu, caporalul M. Ilie, Lică Licantropu, Koichiko Koizumo etc.). Inofensivi și ludici, totuși malițioși și imunizați la carnagii, ei șoptesc celebrele bancuri despre Alinuța Sadica ori Porcușorul Isteric, fredonează colindele Adei Milea, vizionează pe internet desene animate din categoria lui Happy Tree Friends. Desigur că în folclorul lor juvenil ar putea intra dintr-o sigură foiletare pasaje a acesta: Și
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
amoros generații de adolescenți: "am trecut de multe ori pe podul mirabeau/ în căutarea inspirației/ versurile lui apollinaire nu mai au nici un ecou/ nici măcar asupra fiului meu/ care între două ședințe de chimioterapie/ e vizitat de o muză stranie/ îi șoptește ceva ce nu poate desluși." (p. 26) Nici cafenelele nu sunt în stare să-l scoată pe poet din starea de vague a l'âme. Izolat, el îi privește cu o curiozitate resemnată pe cei din jurul său și își notează
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
Alte compartimente, în care bunicul Nesimțilă nu se sfiește să se ducă, sînt restaurantul, teatrul, saloanele. Sfaturile care se dau în asemenea împrejurări sînt mai degrabă naive - nimic foarte complicat, și pe care un bun-simț elementar să nu ți-l șoptească. Farmecul îl face încăpățînarea personajului, Domnul, de a călca absolut orice canon, și complicitatea amăruie cu care recunoști în el atîtea figuri, "oameni ai timpului nostru"... În fine, masa e servită, și complicațiile "ritualului" mai că ți-au tăiat apetitul
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
delicatul ei capoțel fusese „uitat” În celălalt pat, ca și celelalte. Au stat așa un timp nefiresc de lung, apoi o anumită chemare a făcut ca Tuți să Întindă mâna peste băiat și cu acea cunoscută prefăcătorie duioasă i-a șoptit: Benone, ce dor mi-a fost de tine! Trucul nu a ținut, Rică Olaru i-a șoptit tandru cine este și că el este un băiat cuminte. Fata și-a despletit cele două codițe și i-a trecut pletele scurte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de lung, apoi o anumită chemare a făcut ca Tuți să Întindă mâna peste băiat și cu acea cunoscută prefăcătorie duioasă i-a șoptit: Benone, ce dor mi-a fost de tine! Trucul nu a ținut, Rică Olaru i-a șoptit tandru cine este și că el este un băiat cuminte. Fata și-a despletit cele două codițe și i-a trecut pletele scurte peste fața de care s-a apropiat excesiv, el a Îmbrățișat-o cu tandrețe, a tras-o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
joc de mine, mă pedepsești, ai greșit adresa dobitocule, mototolule, tocilarule! S-au mai văzut abia luni la careul de dimineață, atunci când fata cu o față lividă a venit la el și i-a Întins un caiet sau o carte, șoptindu-i: Gata! Hai să fim deștepți! Bine? Bine! Băiatul găsi În carte un bilet scris cu migală: M-am supărat și am plâns de ciudă, fără a Înțelege gestul tău și fără a Înțelege ce anume nu ți-a plăcut
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
aceasta era șansa lui de a deveni un specialist așa cum văzuse el În USA! Se apropie, o cuprinse cu brațele, o ridică În picioare, o trase la pieptul său, o sărută pătimaș, Îi luă mâna În mâinile sale și-i șopti: Poate că este cea mai mare bucurie din viața mea! Ești cea mai frumoasă și mai pasională fată și femeie pe care am Întânit-o În toată viața aceasta, mă copleșește tot ce-mi spui, mă onorează și mă face să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să se Întărească bine. Nu este nicio problemă, aștept! Săru’ mâna! La revedere! Rică Olaru nu a avut curajul să privească Întreaga făptură sosită din cerurile universului său afectiv ori poate chiar de pe Olimp, așa cum s-a trezit că Îi șoptea gândul său cel mai tainic, dar nu știa de ce nu se putea gândi la altceva ori la altcineva. Abia seara Își limpezi gândurile fierbinți În care imaginația o luase razna și ca un om beat căruia imposibilul Îi apare ca
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
delicatețe de care nici el nu se credea capabil o așeză ușor pe patul matrimonial, apoi o frânse sub el, se revărsau fiori și sângele prinsese viteze apocaliptice, mișcările erau spasmodice și voluptoase, fiecare atingere căpăta dimensiuni cosmice, fata Îi șoptea același „nu te grăbi!”, simți În Întreaga sa ființă momentul când zborul se frânse, iar Rică nu mai simți vechea sa strepezire și reluă drumul său către rai. Obosit și extrem de bucuros, o sărută prelung, o Îmbrățișă posesiv, o Îmbrățișare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu mișcări provocatoare și insistente. Rik al ei a ascultat și a răspuns invitației mute, s-a apropiat de iubita sa, a Îmbrățișat-o, s-a aprins, ea i-a prins mâna și a condus-o către intimitățile celeilalte fete șoptindu-i: Aici Îți este permis orice, simte-te bine și dăruiește, știu că poți și ai grijă: „nu te grăbi!” Înfierbântat de băutură și feminitate, de provocarea noii oportunități, a demarat o pătimașă partidă de amor cu iubita sa, timp
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
noii oportunități, a demarat o pătimașă partidă de amor cu iubita sa, timp În care fata cealaltă exercita adevărate noutăți pentru el, foarte plăcute de altfel, voluptăți nemaiîntâlnite și despre existența cărora nu știa nimic. La un anumit moment, G șopti languros: Ești super de bun, mersi, acum să ne ocupăm amândoi de prietena noastră! Ia privește-o! Rică rămase uimit de corpul longilin și mlădios, de capul de păpușă, de pleata rebelă de sub care Îi zâmbeau ghiduși ochii migdalați ai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
adevărat sens al cuvântului. De parcă acea parte calmă și ascunsă a ființei lui se detașase de el și acum îi asculta oferta absurdă, îi privea trupul contorsionat implorând în chip rușinos, copleșit de frică. Parcă Chavel cel calm se distra șoptindu-i ironic: „Minunat spectacol! Mai insistă puțin. Ar fi trebuit să te faci actor, bătrâne! Nu se știe niciodată. Poate ai noroc“. Cu pași mici și repezi, Chavel trecu prin fața fiecărui prizonier și-i arătă bilețelul, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
port, doar ca să ia prânzul, își face o impresie despre întreaga nație judecând după comportamentul afaceristului viclean alături de care a stat întâmplător la aceeași masă. O sută de mii de franci! imploră el, iar Chavel cel calm de lângă el îi șopti: „Spui mereu același lucru. De ce te tocmești? De ce nu le oferi tot ce ai?“. Liniștiți-vă, Monsieur Chavel, zise Lenôtre. Judecați o clipă... n-o să-și dea nimeni viața pentru niște bani de care nu va avea parte niciodată. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de nervi și nervii lor erau întinși la maximum. Stai jos! Tacă-ți gura odată! îl repezi Krogh. Chiar și acum, Lenôtre îi făcu loc lângă el și-l invită bătând ușurel cu palma pardoseala. „Gata, s-a sfârșit“, îi șopti Chavel cel calm. „N-ai fost destul de convingător. E cazul să născocești altceva...“ Atunci o voce rosti: — Vreau să știu mai mult. Poate că-l iau eu. Era Janvier. 5 Nici o clipă nu sperase că va primi o ofertă: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
atenție acestei noi iluzii. —Pidot, se auzi o voce. Pidot! Charlot ridică ochii, dar nu văzu pe nimeni. —Tu ești, Pidot, nu-i așa? întrebă glasul. — Unde ești? întrebă Charlot. Sunt aici, firește. Urmă o pauză, apoi glasul se auzi șoptindu-i parcă la urechi, ca glasul conștiinței: Văd că ești prăbușit rău, terminat. Aproape că nu te-am recunoscut. Ia spune, vine cineva? — Nu. Când era copil, la țară, oamenii credeau că în pădurea din spatele satului Brinac se aud voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aceea clopoțelul de la intrare începu să sune și să se zbată pe tija sa metalică. —Roche? întrebă el mirat. Ce să caute el la ora asta? — Iar pentru cerșetori e cam târziu. Poate că o fi venit, în sfârșit, el, șopti ea. Se auzi din nou vibrația firului lung de oțel înainte să sune clopoțelul. —Du-te și deschide până nu vine mama, spuse fata. Pe Charlot îl cuprinse acea neliniște pe care o încearcă orice om când sună o sonerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
robinet, vorbe rostite în șoaptă. Ușa se deschise și Carosse băgă capul înăuntru. Se instalase în ceea ce numea dormitorul lui, dar se ferea din calea străinilor. —Slavă Domnului, totul o să se sfârșească în scurt timp. Mă trec fiori, nu alta, șopti el. Moartea nu este un eveniment privat, nu se cuibărește pur și simplu într-un trup și cu asta basta. Șoapte, clinchete, scrâșnet de podele, apă curgând în chiuvetă. Moartea e ca o operație făcută în regim de urgență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
bucura de încredere în viitor. Se anunță că a sosit Tripp și că așteaptă în anticameră și cel mai tânăr membru al echipei - un tip cochet, cu o înfățișare de adevărat ofițer superior - e trimis să-l aducă. El îi șoptește apăsat lui Tripp: „O să fie bine. Neagă totul“. —Măcar să nu fi trimis acel ultim raport, spune președintele, celelalte rapoarte sunt toate discutabile. Aduceți-vă aminte de activitatea lui la Leipzig. În definitiv vorbim despre agenți sub acoperire, n-avem de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fi trezit cu telefoane de la armată, flotă și aviație să ne întrebe cine dracu’ a emis aceste inepții. Intră, Tripp. Ia loc. Problema e cât se poate de serioasă. Știi de ce ești acuzat, nu? Recunosc tot. Tânărul cel cochet îi șoptește disperat. Nu, nu, ți-am spus să negi tot! — Nu se poate să recunoști tot, îl întrerupe președintele la fel de enervat, îți spunem noi ce trebuie să recunoști și ce nu. Firește că acest ultim mesaj... Telefonul sună, el ridică receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ori, pentru că lumina îl supăra și apoi nu-i venea să creadă ce vede în fața ochilor. Fata s-a oprit din plâns, s-a aplecat și și-a lipit obrazul de al băiatului, care ardea ca focul... A rămas așa, șoptindu-i mereu: „Vanea, Vanea, Vaniușa, moi dorogoi...” Ei, din ziua aceea, nenea Jănel o început să se înzdrăvenească, dar să prindă și mare drag de fată...De rusoaică. Pentru că îngerul cel alb era rusoaică. Când o vedea dimineața intrând în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tare mi-i sete” - a reușit să spună, cu gura arsă ca de lingoare. Am scos repede o ciutură cu apă. Nenea Jănel s-o aplecat și o băut prelung, fără să răsufle...Când s-o îndreptat din șale, o șoptit: „Nicăiri nu-i mai bună apa ca aici la Fântâna cu răchiți.” Apoi, fără să scoată o vorbă, o plecat, cu același mers târâit... De unde venea nenea Jănel? a întrebat un gospodar de la o masă vecină. De ce nu ai răbdare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vă numai la masă și vă trece foamea îndată. Măriuța tocmai pregătea niște jumări cu ou, iar în cuptor se rumenesc alivencile. Nu mai spune, Costache, că leșin de poftă. Până una-alta, dă-te ncoa’, că am să-ți șoptesc ceva - l-a chemat moș Dumitru. Crâșmarul s-a apropiat repejor și a aplecat urechea către moș Dumitru, care i-a șoptit ceva vreme cam îndelungată. In acest timp, Costache dădea din cap, în semn de aprobare, și zâmbea cătând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nu mai spune, Costache, că leșin de poftă. Până una-alta, dă-te ncoa’, că am să-ți șoptesc ceva - l-a chemat moș Dumitru. Crâșmarul s-a apropiat repejor și a aplecat urechea către moș Dumitru, care i-a șoptit ceva vreme cam îndelungată. In acest timp, Costache dădea din cap, în semn de aprobare, și zâmbea cătând cu ochii în jur. Când moș Dumitru a sfârșit ce avea de spus, crâșmarul a râs cu poftă și s-a dus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]