1,130 matches
-
fabula) poate fi stabilită doar prin medierea unui strat intermediar, "panorama" evenimentelor. Pisica îl vede pe Arjuna. Șoriceii văd pisica. Spectatorul îi vede pe șoricei, care o văd pe pisică, care l-a văzut pe Arjuna. Și spectatorul înțelege că șoriceii au dreptate. Fiecare verb de percepție (a vedea) în acest context indică o activitate de focalizare. Fiecare verb de acțiune indică un eveniment. Focalizarea este relația dintre "viziune", agentul care vede, și ceea ce este văzut. Această relație este o componentă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Numai floarea macului șade în poarta Raiului și-mi judecă florile Ce-au făcut miroasele (Versuri din popor) Iarba deasă și mare se pleca, făcând loc tălpilor goale să treacă. Se ridica apoi, răspândind un miros dulce de vară. Coada șoricelului, mohor, albăstrele, coada calului, traista ciobanului, pătlagină, cicoare, troscot. Toate se scuturau de picăturile de rouă și reveneau la viață, rămânând să se uite după lemnul vechi și înnegrit de vreme, care venea din urma piciorușelor. Rămâneau apoi scăldate în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
stare de imponderabilitate, astfel că veninul s-a scurs în pământ. Joi noaptea: al patrulea cap m-a privit în ochi insistent să mă hipnotizeze, dar eu am privit și mai atent în ochii lui și l-am prefăcut în șoricel. Vineri noaptea: al cincilea cap mă privea superior. Atunci am scos volumul meu de versuri și i l-am dăruit cu intenția să-l citească. Sâmbătă noaptea, al șaselea cap mi-a mulțumit, și-a cerut iertare si a dispărut
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
supărată și totul se termină cu o joacă pe cinste. Ce mult mi-aș dori ca el să poată vorbi! Ce multe ne-am spune! Dar totul e bine și așa, când ai un prieten adevărat. POVESTEA SORICELULUI ALB Familia șoriceilor Stuart își avea locuința la marginea unui lan de porumb. Totul se petrecea într-o armonie perfectă căci toate erau așa cum își doreau. Hambarul era plin cu boabe încit să le ajungă pe un an întreg, șoriceii cei micuți erau
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
SORICELULUI ALB Familia șoriceilor Stuart își avea locuința la marginea unui lan de porumb. Totul se petrecea într-o armonie perfectă căci toate erau așa cum își doreau. Hambarul era plin cu boabe încit să le ajungă pe un an întreg, șoriceii cei micuți erau sănătoși și creșteau văzând cu ochii. Blana lor catifelată, ochii mici și negri ca niște mărgelușe te făceau să stai tot timpul în preajma lor și să-i privești. Zilele treceau una după alta și pe măsura ce
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
erau sănătoși și creșteau văzând cu ochii. Blana lor catifelată, ochii mici și negri ca niște mărgelușe te făceau să stai tot timpul în preajma lor și să-i privești. Zilele treceau una după alta și pe măsura ce timpul trecea șoriceii creșteau și erau tot mai năzbâtioși. Dar mirare, culoarea blăniței unui șoricel nu era la fel ca a celorlalți, ci era albă. Datorită acestui fapt nici părinții și nici frații nu se mai jucau cu șoricelul cu blănița albă, nu
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
și negri ca niște mărgelușe te făceau să stai tot timpul în preajma lor și să-i privești. Zilele treceau una după alta și pe măsura ce timpul trecea șoriceii creșteau și erau tot mai năzbâtioși. Dar mirare, culoarea blăniței unui șoricel nu era la fel ca a celorlalți, ci era albă. Datorită acestui fapt nici părinții și nici frații nu se mai jucau cu șoricelul cu blănița albă, nu îl mai băgau în seamă. Stătea mai mult singur și se simțea
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
măsura ce timpul trecea șoriceii creșteau și erau tot mai năzbâtioși. Dar mirare, culoarea blăniței unui șoricel nu era la fel ca a celorlalți, ci era albă. Datorită acestui fapt nici părinții și nici frații nu se mai jucau cu șoricelul cu blănița albă, nu îl mai băgau în seamă. Stătea mai mult singur și se simțea părăsit de toți. Nu mică i-a fost mirarea când a vrut să intre în casă într-o seară și a găsit ușa încuiată
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
a vrut să intre în casă într-o seară și a găsit ușa încuiată. Degeaba a bătut la ușă, i-a implorat pe părinți și pe frați să-i dea drumul înăuntru. - Ce mă fac? Ce mă fac? se gândea șoricelul. O să vină zile ploioase și reci, eu unde o să stau? Cu inima frântă de durere a plecat în căutarea unui adăpost. A mers mult, a mers puțin nici el nu știe. S-a trezit când soarele era sus pe cer
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
Ce să fie? A venit iarna așa de repede? Visez? A închis ochii căutând să se dezmeticească. Un glas blând se auzea lânga el. - Trezeștete, trezește-te, ai dormit destul. E timpul să mergi la masă. Când a deschis ochii șoricelul alb el a văzut lângă el un motan alb ca un bulgăre de zăpadă. Nu-ți fac nimic, vreau doar să te ajut și să fim prieteni. Am stat tot timpul lângă tine cât ai dormit și în somn ți-
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
vreau doar să te ajut și să fim prieteni. Am stat tot timpul lângă tine cât ai dormit și în somn ți-ai spus povestea vieții tale. Hai cu mine în casă să te prezint și celorlalți frați ai mei. Șoricelul nu știa ce să credă. Își luă inima în dinți și porni după motanul alb căci tot nu avea altceva mai bun de făcut. Când a intrat în casă a făcut cunoștință cu familia pisicească. Nu-i venea a crede
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
căci tot nu avea altceva mai bun de făcut. Când a intrat în casă a făcut cunoștință cu familia pisicească. Nu-i venea a crede că deși pisicile aveau blănița în culori cât mai variate se împăcau așa de bine. Șoricelul alb s-a integrat foarte ușor în noua familie și nui venea a crede că pisicile străine de neamul șiau deschis brațele și l-au primit cu atâta căldură în familia lor. MOTANUL TOM Așa cum îi este obiceiul, Motanul Tom
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
superficiale într-o succesiune rapidă, ca o piatră uriașă care se scufundă în mare; - împingeți Tulpina de Jad încet în interior, ca un șarpe care se târăște într-o gaură ca să se ascundă; - înfigeți Tulpina de Jad repede, ca un șoricel speriat care fuge într-o gaură să se ascundă; - ridicați-vă, apoi coborâți în adâncime, ca o corabie mare cu pânze care înaintează cu vitejie pe o mare furtunoasă. Prin practicarea diferitelor stiluri de înfigere, cuplurile vor învăța repede ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
soarelui dogoritor și zăpușeala de la oraș în betoane și asfalt. Astfel, locul acela părea că totul era o armonie creată de Dumnezeu până la sentimentul unei melodii a naturii, dăruită de El oamenilor. Cu toate astea, totuși, din spatele casei veneau niște șoricei de la vecini care aveau cereale. Iar bunicuța s-a hotărât să aducă de la o prietenă un motănel și o pisicuță. Motănelul era cu pete în trei culori: alb, portocaliu și negru. Bunicuța știa că aceste pisicuțe în trei culori sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
să aducă de la o prietenă un motănel și o pisicuță. Motănelul era cu pete în trei culori: alb, portocaliu și negru. Bunicuța știa că aceste pisicuțe în trei culori sunt cele mai harnice, istețe și foarte abile (pricepute) la vânat șoricei. Așa a și fost. Și ca să nu despartă frățiorii între ei, a luat-o astfel și pe pisicuță care era obișnuită, în două culori, alb și portocaliu, dar care era foarte drăguță. Mai era și simpatică, pentru că avea pe ochi
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
adus acasă în curte, îi hrănea, i-a dus la doctorul veterinar ca să le facă tratamentele obișnuite. Erau tare jucăuși și veseli, toată curtea și casa era a lor, începând să vâneze pentru că a început să simtă pe unde apăreau șoricei. Motănelul era tare aventuros, băgăcios, energic, fiind cel care acționa primul în orice împrejurare. Pisicuța, sora lui, era întotdeauna după el. Într-una din zile, după vreo două luni de când i-a adus, bunicuța tocmai era prin grădină, când deodată
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
câteva minute se hotăra să intre. Plecarea la țară primăvara era adevărata viață. Bunicuța simțea că prinde putere iar Pisa simțea adevărata libertate: iarbă, curte, copaci, grădină, jucăușii fluturi fugăriți de ea, dar mai ales provocarea cea mare era vânatul șoriceilor. Ce se mai juca cu ei!... Îi alerga. Îi arunca în sus. Apoi dintr-o lăbuță în alta, până îi zăpăcea de tot și apoi îi mânca. Toată ziulica stătea să-i pândească când veneau prin gard, ba mai și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
din minte ce iad însemna asta. Avea parte de o serie de dezamăgiri, una mai devastatoare ca cealaltă. Condu mai departe, comandă ea. De acord, spuse șoferul. Unde mergem acum? Al doilea loc era ceva mai bunicel. Asta până când un șoricel maroniu a apărut pe podeaua din bucătărie, ascunzându-se în spatele frigiderului. Lisei i se ridicase părul în cap de scârbă. Iar al treilea loc era descris ca fiind micuț și elegant, în timp ce cuvântul corect pentru a îl descrie ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cuvintele astea noi și acum bomboana asta frumoasă ne fac să simțim un pic ca la Hotelul Palace. În timp ce sugea din cănița de ciocolată cu dinții lui albi, Basie semăna cu un șobolan cu fața albă, scormonind prin creierii unui șoricel. — Deci, ai locuit acasă la tine Jim, de unul singur, acolo jos, În Concesiunea Franceză? — Pe Amherst Avenue. — Frank... Înainte de a pleca din Shanghai, ar trebui să dăm o raită pe-acolo. SÎnt multe case părăsite, Jim? Jim Închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
erau fixați Într-un punct Îndepărtat de pe cer. Jim Îi atinse obrajii, Întrebîndu-se dacă era moartă. — Doamnă Philips, v-am adus niște apă. Ea Îi zîmbi și bău apă, cu pumnii mici Încleștați pe mînerele valizei ca o pereche de șoricei albi. — Mulțumesc, Jim. Ți-e tare foame? Mi-era azi dimineață. Jim Încercă să se gîndească la o glumă care să o Înveselească pe doamna Philips. — După toată plimbarea asta Îmi lipsește aerul, nu mîncarea. — Da, Jim... Doamna Philips deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
poze alb negru Înfățișând femei Însărcinate, bebeluși și copii jucându-se. Stella voia lookul Martha Stewart 1, acela al unei case mâncate de ani: dușumele din lemn, paravane pictate, canapele moi-moi din pânză În carouri, cu ursuleți de pluș și șoricei În stil Beatrix Potter 2, cu ochelari cu rame din sârmă presărați din loc În loc. Ca de-obicei, Ruby luptase pentru viziunea ei, dar fără a se băga Într-o dezbatere adevărată de unde să sară scântei. În această chestiune, Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sus. Mă priveai cu ochii aceia de apă, de un gri profund. Și poate te întrebai ce se întâmplase cu locul acela strâmt care te protejase. Nu plângeai. Stăteai acolo liniștită, înfășurată în hainuțele prea largi pentru tine. Păreai un șoricel îmbrăcat. M-am gândit că îmi semănai. Erai minusculă, indescifrabilă, dar aveai ceva ce recunoșteam. Tu ai furat aproape toate trăsăturile mele, Angela. Ai lăsat deoparte frumusețea mamei tale, pentru a-ți însuși figura mea prea puțin atrăgătoare, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
După cum poate știi, eu sunt scriitor de meserie... Da, mi-a spus doamna Smith. — De aceea, cer ca În casă și În grădină să fie cât mai multă liniște În timp ce lucrez sau citesc. Tu ești liniștit, Noakes? — E ca un șoricel, domnule! exclamă dna Noakes. — Te rog să-l lași să răspundă singur, doamnă Noakes, zise Henry și se uită drept În ochii copilului. De pildă, Îți place să fluieri? Băiatul medită o clipă asupra Întrebării, apoi răspunse: — Păi, mai fluier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
televizor, o mandarină, un melc. Ion Stroie: „Din mîna domnului Liiceanu nu a mîncat nici un cal iarbă”. Asta fiindcă animalul știe că Liiceanu „e un agent al comunismului cominternist”. Și nu doar calul nu-i mănîncă din palmă, dar nici măcar șoricelul cu care Alexandru Mironov a călătorit de curînd În tren, după cum ne povestește el pe prima pagină a revistei lui Păunescu. Zice că rozătorul i-a devenit simpatic datorită „mioritismului situației”. O fi fost cît oaia. Nu-i imposibil, George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
răspunzătoare de tot ce se petrece În biroul ăsta. Știu că ești nouă, dar ți s-a spus Încă din prima zi: nu lăsăm biroul Mirandei nesupravegheat. — Dar Miranda nu e aici. Glasul mi-a sunat ca un chițcăit de șoricel. Dar putea suna În timp ce ai fost plecată și nimeni nu a fost aici să răspundă la nenorocitul ăla de telefon! a urlat ea și a trântit ușa În urma ei. Prima noastră prioritate - unica noastră prioritate - este Miranda Priestly. Punct. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]