1,369 matches
-
schimbă vorba, trece la observații legate de uniformă sau de starea infecțiilor de pe mîini. Îmi promite plasturi În următorul pachet. Și o sticlă de rivanol pe care s-o țin În valiză la Îndemînă. Plus un set de izmene și șosete groase. Bine că nu vă mai trimit În agricultură. — Imaginează-ți că pînă la primăvară nu prea are ce agricultură să se facă. O să mai vedem atunci... Tace descumpănită de tonul meu arțăgos. După care Începe iar, Îmi mai promite
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se văd În dreptunghiul de lumină și iese aproape În patru labe pe ușă, pe hol, spre dormitorul lui, după ce le Îndeasă În sîn, alături de restul prăzii. În cadrul ușii, pe jos, au rămas un pachet de BT, o pereche de șosete cu eticheta prinsă de ea și o felie de cozonac. O vreme, nu-mi pot dezlipi privirea de pe acest tablou ciudat, În care apar obiecte care, alăturate, n-au nici un sens și al căror loc e În altă parte. Furia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unul dinte adidași Îi sare din picior - nu-l mai caută, e prea Întuneric, strada nu arată prea bine. Ajunge acasă după două ore de ocolișuri pe alte străzi Întunecate, alungat de strigăte și de sunetele inconfundabile ale armelor. Din șoseta din piciorul neîncălțat a rămas o cîrpă zdrențuită și murdară, Încolăcită pe glezna vînătă, Înghețată dureros. Maică-sa a izbucnit În plîns văzîndu-l În ușă.] Miercuri, 20 decembrie. Nu sînt multe de povestit, ne-a lovit un camion. Ei nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că e atât de bine. Să fie din pricina domnului Eastcote? Nu poate fi numai atât, e mai mult. Domnul Eastcote a fost doar un semn, sunt în prezența lui Dumnezeu, poate ar trebui să îngenunchez? Tom își scoase pantofii și șosetele. Nu se apucă să îngenuncheze, dar rămase în picioare legănându-se ușor, de parcă l-ar fi străbătut un fulger, un val de forță care își făcea loc din adâncuri, ca bulele care se ridică voioase la suprafața apei. Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care-i atârnau pe umeri. Purta rochia ei mov, înflorată, de la Boutique Anne Lapwing și, pe deasupra, pentru că seara fusese ceva mai răcoroasă, o jachetă lungă de lână gri, cu mânecile suflecate. În picioare purta papuci de casă brodați și niște șosete albe, foarte scurte. Arăta ca o școlăriță, mlădioasă, plăpândă, și totuși avea o ținută demnă, șocată și combativă, așa cum stătea cu bărbia în sus. Tenul ei lăptos era ușor bronzat, dar foarte palid, iar buzele i se țuguiaseră cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a fost ieri ziua de plecare de acasă. Surprinzător este faptul că anul acesta nu am avut deloc dureri ale tălpilor picioarelor, așa cum mi s-a întâmplat zilnic anul trecut. Imi place să umblu în sandale, de multe ori fără șosete. Toți pe care i-am întâlnit poartă adidași, iar unii bocanci. Mă întreb cum pot să meargă cu bocanci pe o așa căldură. Eu vreau ca picioarele să fie mereu aerisite. Gândind la zilele ce s-au scurs, constat apoi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
plină. Dinăuntru se simțea venind căldura stătută a orelor de serbare, un damf de necurățenie și de parfumuri străine, toate deja amintire, poate, cândva, după un timp lung, plăcută. GHEME DE LÂNĂ Niciodată nu mi-a fost rușine să port șosetele pe care mi le cârpea mama. Cu capul în nori în multe privințe, eram totuși de-ajuns de lucid ca să-mi dau seama că situația nu ne permitea să ne punem ciorapi noi la prima găurică ivită în călcâi. Iar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
replicat nici nu știu dacă resemnată sau scandalizată: Mă descoși fiindcă știi că nu mai am mult de trăit? Fiindcă așa era ea: suspicioasă, găsea peste tot în jurul ei semne prevestitoare de rele. Într-o zi, căzându-i ochii pe șosetele mele, a exclamat cu oroare: Tu porți șosete negre?! Nu, mamă, i-am răspuns, ți se pare din cauza luminii slabe. Sunt bleumarin. N-a mai adăugat nimic, dar nici n-a părut convinsă că șosetele erau bleumarin. Dumnezeule, cum adică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Mă descoși fiindcă știi că nu mai am mult de trăit? Fiindcă așa era ea: suspicioasă, găsea peste tot în jurul ei semne prevestitoare de rele. Într-o zi, căzându-i ochii pe șosetele mele, a exclamat cu oroare: Tu porți șosete negre?! Nu, mamă, i-am răspuns, ți se pare din cauza luminii slabe. Sunt bleumarin. N-a mai adăugat nimic, dar nici n-a părut convinsă că șosetele erau bleumarin. Dumnezeule, cum adică m-am revoltat în sinea mea mă credea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zi, căzându-i ochii pe șosetele mele, a exclamat cu oroare: Tu porți șosete negre?! Nu, mamă, i-am răspuns, ți se pare din cauza luminii slabe. Sunt bleumarin. N-a mai adăugat nimic, dar nici n-a părut convinsă că șosetele erau bleumarin. Dumnezeule, cum adică m-am revoltat în sinea mea mă credea capabil de practici oculte, chiar așa? Spre a aduce nenorocire propriilor mei părinți?... Înțeleg acum și cred că ai fost și ai rămas nefericită fiindcă singură ți-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu arăta asta. Dar încrețitura din talie a sarafanului? Și cealaltă încrețitură, de mai jos, din dreptul șoldului? Și încă și mai jos, poala sarafanului bleumarin întins peste coapse? Dragoș privi lung în podea. Auzi îndepărtat zgomotul străzii și văzu șoseta albă și pantoful Deliei cu toc jos, gata parcă să sară peste linia trasă cu creta pe trotuar. Chiar dacă peste două luni avea să împlinească cinsprezece ani. Dar își aminti numaidecât, cu durere, că el niciodată nu sărea șotronul împreună cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
însoțise pe Rim la culcare. 211 Avea iluzia și remușcarea că a fost brutal, ceea ce se transforma în: "a fi brută", deci un element invincibil al naturii victorioase. In noaptea aceea doctorul Rim veghease târziu. Ca un hol, pe vîr-ful șosetelor de lână - din cauza gutei - se dusese din nou în birou și scosese dintr-un sertar un prețios și autentic exemplar de Cor-dova, cu gravuri prohibite chiar subt regență. Doctorul Rim, muzicant și colecționar, era răsplătit de pasiunea lui pentru artă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în picioare, cu țigara aprinsă între degete: „Mir cea, aș vrea să mă ajuți într-o... chestiune. Nu știu ce să fac.“ „Adică?“ Eram încă dizolvat de silă. Îmi în torceam pantalonii pe dos după ce mi-i scosesem aiurea, și-mi extrăgeam șosetele din cracii lor. „Uite, îți spun direct.“ Dar în loc să-mi spună imediat ce-avea de zis, a lăsat țigara în echilibru pe pervaz și s-a apucat să improvizeze o scrumieră de hârtie dintr-o foaie de caiet, scrisă cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la documentare, la informare, iar, în recreații, să particip la prezentarea buletinului de știri al târgului, cine cu cine s-a mai certat, cine-a mai murit, cine-a mai divorțat... După aceea, sfaturi practice: cum se scot petele de pe șosete, care-i rețeta nu-mai-știu-cărui fel de mâncare. Asta, în cel mai fericit caz. Alteori, aluzii deocheate, sau, chiar, trivialități” “Nu mai spune! Nu pot să cred așa ceva...” ... ... ... ... ... ... VI.2. ...”Ai auzit?” “Depinde de veste” “Vestea cea mai senzațională din ultimul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tresări. Se bâlbâi și râse și ea. Nu mai găsea nimic de spus. Buzele i se strânseră, obrajii i se îmbujorară, iar ochii i se umplură de lacrimi. Sosise momentul când Karin trebuia să-i schimbe lui Mark pantofii și șosetele, vechiul ritual de stimulare a circulației, rămas din săptămânile în care fusese țintuit la pat, la care nu renunțase pentru că n-avea altceva de făcut. Mark stătu docil în timp ce-i scoase pantofii Converse All-Stars. Bonnie își reveni și o ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mărimea ochilor, lungimea nasului și grosimea buzelor. — Am devenit așa de rapid că pot să păcălesc multă lume. Numai fețele - cu altceva n-avea probleme. De fapt, percepea mai bine decât mulți alții micile diferențe dintre obiectele aproape identice - pietricele, șosete, oi. Dar pentru el, supraviețuirea în societate depindea de capacitatea de a face calcule faciale uluitoare tot timpul, de parcă ar fi fost o joacă de copii. Joseph S. trăia ca un spion în tabăra inamică, ajutându-se de calcule matematice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
petrecuse mai multe nopți în chilia lui. Pusese stăpânire pe bucătăria lui și se strecura în baie ca să fumeze, dând drumul la apă și suflând fumul pe geamul deschis, în aerul complice. Dar nu-și ținea nici măcar o pereche de șosete de rezervă în sertarul pe care el i-l pregătise. Ea se întoarse pe o parte, ca s-o poată lua în brațe. Era mai ușor să vorbească așa. Vocea ei era imaterială. —Nu știu. Nu-mi permit două chirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spere în așa ceva. Cum anume trecuse de selecție speranța, de-a lungul atâtor ere, asta Weber nu-și putea explica. Își făcuse ordine în cameră înainte de venirea lor, îndesându-și lucrurile în dulapuri și sertare. Îi scăpaseră o pereche de șosete, un pahar de milkshake și cartea lui de pe noptieră - Cei șapte stâlpi ai înțelepciunii - pe care nu le mai putea recupera acum fără să atragă atenția. Camera nu oferea locuri propriu-zise de stat jos, așa că pierdu ritmul unei vizite adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care știu sigur că nu le voi termina niciodată, iar Oameni din Dublin este una dintre ele. Putea fi oricare alta, dar din nu știu ce motiv am ales-o pe asta. „Ar fi bine să iei cu tine o carte, niște șosete groase, o păturică, un elastic de prins părul, filmul preferat pe tabletă sau laptop, o sticluță de apă.“ Așa, ca într-o mică excursie, să nu riști să te plictisești. Am fost parcată într un pat, mi se rupe inima
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
de haine, cu completările necesare; și cinci dintre ele - descoperi Gosseyn ușurat - se aflau încă în dulapul său de haine. În timp ce trăgea repede pe el mai întâi lenjeria de corp, apoi o pereche de pantaloni bej-închis și o cămașă maron, șosete și pantofi, se trezi întrebându-se ce s-o fi întâmplat cu costumul pe care-l purta în momentul când a fost transportat în capsula de la bordul navei străine. Oare să se afle un veston, pantaloni, cămașă, cravată, șosete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
maron, șosete și pantofi, se trezi întrebându-se ce s-o fi întâmplat cu costumul pe care-l purta în momentul când a fost transportat în capsula de la bordul navei străine. Oare să se afle un veston, pantaloni, cămașă, cravată, șosete și pantofi, aruncate grămadă, în holul exterior al biroului lui Gorrold? Aceasta era prima posibilitate. Greu de crezut că senzația de vârtej, care precedase momentul transferului afectase și altceva în afară de corpul său. În procesul de similarizare dodecimală al super-creierului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
un magazin cu haine și pantofi pentru bărbați care purtau numere mari. Acum, văzu numele pe o firmă de plastic, lucioasă, instalată pe un perete, lângă intrare: CAPAORZYBSKI - haine și pantofi bărbătești, ... Probabil că vindea costume, pantofi, cămăși, cravate, pijamale, șosete, papuci și lenjerie intimă, toate după moda semantică. Era puțin ridicol, dar se potrivea cu firea umană de pretutindeni. ...Mersese la bordul navei Dzan; acolo se înfiripa o revoltă împotriva unui copil-Împărat, care vedea că trebuia să facă ce făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
surîzătoare, picioare subțiratice, burți, umeri, piei albe și roz și roșii și maronii și peste toate o ploaie de stropi de apă și sclipiri de soare, un văl strălucitor de voie bună. Am respirat adînc. Mi-am scos pantofii. Și șosetele. I-am lăsat în urma mea pe nisip și, îmbrăcat în pantalonii mei scurți și în cămașa de bumbac, am mers încetișor către apă. În momentul acela, în memoria mea, tot zgomotul a încetat pentru o clipă. Nici un copil țipînd sau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
simțit căldura aspră a pietruielii în tălpile goale și am auzit clopoțelul furios al tramvaiului. Vagoanele s-au șters de noi. Mama a rămas încremenită, suspinînd și tremurînd, după care și-a venit în fire. Pe refugiu, mi-a pus șosetele și pantofii. Probabil a aruncat o privire îngrijorată în direcția depoului de tramvaie, o privire implorînd iertare, pentru că acolo se afla tatăl meu. Cu mîna pe ceafa mea, mă împingea înspre casă, burta ei lovindu-se din cînd în cînd
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
prudență, spunîndu-mi că nu mă vede nimeni și nu trebuie să mă preocup de ce descopăr. La început m-am uitat în cele două buzunare exterioare și am găsit lucruri inofensive: o trusă de bărbierit într-un plic de plastic, niște șosete și o busolă care nu mergea. Am deschis rucsacul și am găsit o pelerină neagră, niște chiloți murdari și o pijama. Dedesubt se aflau o hartă împăturită și un portofel plin de hîrtii, așa că am deschis fereastra, le-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]