1,589 matches
-
pe 7 hectare din Parcul Tineretului, salvarea de la demolare a unui număr de clădiri de patrimoniu de pe Șoseaua Kiseleff, anularea deciziei de demolare a Pieței Matache și anularea unui proiect care ar fi construit o clădire de birouri în cadrul Palatului Știrbei pe Calea Victoriei. Asociația a reușit de asemenea să facă în 2009 câteva schimbări la legea urbanismului. Cu toate acestea, au existat și cazuri în care Nicușor Dan și asociația Salvați Bucureștiul nu au reușit să salveze câte o construcție, ca
Nicușor Dan () [Corola-website/Science/326004_a_327333]
-
fostă Nafornița lui Conachi) era formată din satele Obârșia și Băimac, cu 1220 de locuitori ce trăiau în 328 de case și avea două biserici (una în fiecare sat), proprietari de pământ fiind C. Șendrea, familia Ciuchi și pr. I. Știrbei. Comuna Oțelești era formată din satele Antohești, Oțelești, Făghieni și Pădureni cu 1349 de locuitori, trei biserici și o școală înființată la Antohești în 1892; marii proprietari de pământ erau aici Maria T. Hanuță, Marghioala A. Antohi și D. Condurachi
Comuna Izvoru Berheciului, Bacău () [Corola-website/Science/300678_a_302007]
-
Carol I. Foarte apreciat de acesta, e numit în 1909 bibliotecar al Casei regale, unde va rămâne până în 1930, când îl va destitui Carol al II-lea, ca fost secretar al Regenței și apropiat al lui Ionel Brătianu și Barbu Știrbei. Nemaisuportând antipatia luI Carol, demisionează în 1935 din postul de Secretar general al Fundațiilor Regale, retrăgându-se la Piatra Neamț, lângă "moș Ceahlău". în anii lui buni, G. T. K. ajunge să aibă relații culturale și politice în societatea cea mai
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
în 1935 din postul de Secretar general al Fundațiilor Regale, retrăgându-se la Piatra Neamț, lângă "moș Ceahlău". în anii lui buni, G. T. K. ajunge să aibă relații culturale și politice în societatea cea mai înaltă. Este invitat de prințul Știrbei la Buftea, ca profesor de Română al fiicelor acestuia, așa după cum va fi și al principesei Ileana. Se bucură de prețuirea lui Titu Maiorescu și a lui N. Iorga, în compania căruia se afla adesea. Bibliotecarul Palatului îl întreba când
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
pasiune asupra lor, burlacul (căci nu se căsătorise niciodată) se dedică, în același timp, rudelor și prietenilor pe care îi ajută cât poate, ține o amplă corespondență cu importante personalități culturale și politice, precum principesa Ileana (viitoarea Maica Alexandra), Barbu Știrbei, N. Iorga, Sextil Pușcariu, H. Tiktin, S. Mehedinți, D. Gusti, V. Bogrea, Leca Morariu, Al. Rosetti, Petru Caraman, Ion Mușlea, Perpessicius, Șerban Cioculescu și încă alții. în singurătatea lui, G. T. K. cultivă un permanent și intens dialog epistolar, ceea ce
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
Tunelul albastru. Poezii (1988), conține o substanțială prefață ce-i aparține lui Valeriu Anania. 2. Nu avem, încă, informații privitoare la această operă de tinerețe a poetului Valeriu Anania. 3. Editura Tradiția, proprietatea lui Constantin Pelmuș, avea sediul pe Strada Știrbei din București. A ființat un singur an, 1945-1946, și a publicat patru cărți, iar cea de a cincea a rămas în șpalturi. Una din cărțile valoroase ce s-au publicat în această editură aparține lui Tudor Vianu - Transformările ideii de
Noi contribuții la bibliografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5710_a_7035]
-
a apărut în recitaluri de lied-uri de Hugo Wolf și Franz Schubert în sala Dalles, fiind acompaniată la pian de George Enescu sau Constantin Silvestri. A făcut parte din cvartetul vocal al Filarmonicei din București, alături de Arta Florescu, Mihail Știrbei și Petre Ștefănescu Goangă, de ex. în finalul Simfoniei a IX-a de Ludwig van Beethoven. După plecarea din țară a lui Emil Marinescu în 1947 are dificultăți cu autoritățile de stat și cu conducerea operei, este distribuită din ce în ce mai rar
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
dezvoltarea țăranilor. În 1834 a înființat orașul Alexandria. Alexandru a fost caracterizat ca fiind un "om bun, însă fără curaj ... prieten al țării, dar mai mult încă al postului său". Mult mai târziu, după ieșirea de la domnie a lui Barbu Știrbei, în 1856, este numit caimacam al Munteniei. A luptat pe față pentru unire și s-a implicat în problema provocată de alegerile pentru divanurile ad-hoc. În 1858, Convenția de la Paris admite o parte dintre punctele acestor divanuri, instituie caimacamii de
Alexandru D. Ghica () [Corola-website/Science/303817_a_305146]
-
mănăstirii. Constantin Brâncoveanu donează mănăstirii un "clopot" , obiect de o inestimabilă valoare și "icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana". În urma cutremurului din anul 1810, lăcașul este afectat serios, lucru ce face ca în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei, între anii 1846 - 1855 mănăstirea să fie rezidită, in ultimii ani fiind sub îndrumarea arhitectului Carol Benesch. La toate acestea se adaugă valoarea neprețuită a picturile interioare făcute de maestrul penelului românesc Gheorghe Tattarescu în anul 1850. Pe pereți se
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
îndrumarea arhitectului Carol Benesch. La toate acestea se adaugă valoarea neprețuită a picturile interioare făcute de maestrul penelului românesc Gheorghe Tattarescu în anul 1850. Pe pereți se află pictați ctitorii: Barbu Craiovescu, Constantin Brâncoveanu, Maria Doamna, Despina Doamna și Barbu Știrbei. Dar mănăstirea Bistrița înseamnă pentru români și un focar de aleasă cultură. Viitorul domn Neagoe, nepotul Craioveștilor a fost printre primii veniți pentru a căpăta ""în tinerețea lui cunostința de limbă și de literatură"". Se pare că aici ar fi
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
pentru contribuțiile ca sculptor, a fost Liliana Iorga. Ea s-a măritat cu istoricul Dionisie Pippidi în 1943. Alina a devenit soția unui jurist argentinian, Francisco P. Laplaza. Unul din fii, Mircea, s-a căsătorit cu una din fiicele familiei Știrbei, apoi cu Mihaela Bohățiel, o aristocrată transilvăneană, descendentă a clanului Lemeni și a magnatului medieval Johannes Benkner. De profesie inginer, Mircea Iorga a fost directorul Colegiul Tehnic Energetic din București la sfârșitul anilor '30. Un alt fiu, Ștefan N. Iorga
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Ion Bratu, care jucase un rol important în evenimentele revoluționare ale anului 1848. Anton Pann a fost un membru marcant al comunității orașului. Locuința condeierului și tipografului a fost casa în formă de mansiune (culă, în serbește) din actuala stradă "Știrbei Vodă", azi "Muzeul memorial Anton Pann". Din acest loc, Pann pleca pe drumurile județului, către satele care i-au oferit inspirația folclorică necesară desăvârșirii operei sale. Anton Pann a fost cel care a pregătit formația corală care a intonat pentru
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
taxi-uri. Acesta se efectuează pe o infrastructură în general bună și în continuă dezvoltare.Principalele artere rutiere sunt:Bulevardul Calea lui Traian,Bulevardul Tudor Vladimirescu,Bulevardul Nicolae Bălcescu, Bulevardul Dem Rădulescu,Bulevardul Tineretului,Bulevardul Pandurilor,Strada General Magheru,Strada Știrbei Vodă,Calea Bucuresti. Societatea de transport in comun din Râmnicu Vâlcea se numește SC ETA SA, și are în folsință următoarele trasee de transport local: Sănătatea populației este asigurată de prezența „Spitalului Județean de Urgență”, Spitalul Munincipal, Spitalul de Ginecologie-
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
pronaos împreună cu soția sa Elina și cu insemnele domnești, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. Tot în timpul domniei lui Radu Șerban, în anul 1608, s-a ridicat Mănăstirea Cernica, care a fost ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Știrbei și de soția sa, Chiajna.
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
școală mixtă cu 41 de elevi deschisă în 1864 la Dărmănești, cinci biserici ortodoxe (două la Dărmănești și câte una în celelalte sate cu excepția satului Păgubeni) și una catolică la Dărmănești, iar principalii proprietari de terenuri erau principele Al. B. Știrbei, Eug. Ghica și statul. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Comănești a aceluiași județ, având 6000 de locuitori în satele Dărmănești, Dărmăneasca, Lapoș, Plopu, Păgubeni, Poiana Uzului și în cătunul Pivniceri. În 1950, comuna a trecut în administrația
Dărmănești () [Corola-website/Science/297039_a_298368]
-
fabrici de piele, afacere care a fost continuată și de tatăl său. A vorbit limba română în casa părintească, dar a învățat și limbi străine la dorința părinților săi. A studiat la Liceul clasic mixt din București, locuind pe Strada Știrbei Vodă. Ca urmare a faptului că tatăl ei era anchetat de Securitate, fiind acuzat că a avut o fabrică și că era de "origine burgheză", familia ei a emigrat în Israel în anul 1950, imediat dupa încetarea Războiului de Independență
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
major (1883) și a Regulamentului asupra serviciului de stat major. A lăsat posterității lucrarea de memorii „Campania 1877-1878” Bustul este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2375, . Monumentul se află în curtea clădirii de pe strada Știrbei Vodă nr. 75, sector 1, unde a funcționat Comandamentul Armei Geniului, în prezent sediul Direcției Naționale Anticorupție (DNA).
Bustul generalului Alexandru Cernat din București () [Corola-website/Science/332760_a_334089]
-
deslușitoare la solicitarea oficialității, pentru uzul Școlii Militare naționale. În anul 1852, la 13 octombrie este avansat în grad de maior. În anul 1853 maiorului Alexandru Macedonski, comandirul Batalionului model, îi sunt aduse mulțumiri de domnitorul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1853, 1854-1856), la inspecția făcută, văzându-l "în desăvârșită plăcută stare". În anul următor este numit, prin Poruncă către Oștire, comăndiutor/comandant al Regimentului 3, de către domnitorul Barbu Dimitrie Știrbei. În anul 1857, la 12 iulie primește gradul de colonel
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
îi sunt aduse mulțumiri de domnitorul Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1853, 1854-1856), la inspecția făcută, văzându-l "în desăvârșită plăcută stare". În anul următor este numit, prin Poruncă către Oștire, comăndiutor/comandant al Regimentului 3, de către domnitorul Barbu Dimitrie Știrbei. În anul 1857, la 12 iulie primește gradul de colonel și numit comandant al Regimentului 5 („Buletinul Țării Românești“, 1857, p.233) de către Alexandru D. Ghica - caimacam (1846-1858), fost domnitor (1834-1842). în 23 - 24 ianuarie colonelul este însărcinat de boierii
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
Știrbey Relația cu Joe Boyle Constantin Argetoianu caracteriza astfel relația reginei cu colonelul canadian Joe Boyle: Cred că aventurierul canadian a fost singurul bărbat care a dominat, dar care a dominat complect, până la siderație, pe această nobilă și mândră femeie. Știrbei a avut o covârșitoare influență asupra ei, dar n-a dominat-o niciodată. Numai Boyle a făcut dintr-însa ce a vrut." Personalitate complexă și puternică, regina Maria a fost supusă unor campanii sistematice de denigrare și defăimare, cele mai
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
muzică de Bach și, mai ales, din <b>Rădăcini</b><i>.</i> O sobă neobservată din cauza alcoolismului și a decrepitudinii, sfârșitul lor este sugerat de „gura lumii“ într-unul din puținele fragmente definitivate și publicate de scriitoare: <b>Foc pe Știrbei Vodă</b><i> </i>(1942). O notă distinctă pentru Costel Petrescu, din Logodnicul (1935), personaj ce raliază, prin prezența sa aici, temele din roman de cele ale ciclul Hallipilor: incestul, boala, promiscuitatea morală. Costel Petrescu este provicialul care își face
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
București și la etajele înalte și de către oamenii mai sensibili aflați în repaus. Magnitudine 6 Mw Una dintre marile familii boierești din Craiova - familia Bibescu - a dat Țării Românești pe ultimii săi doi domnitori: frații Gheorghe Bibescu (1842-1848) și Barbu Știrbei (1849-1856). Cel mai destoinic, avea să se dovedească însă, cel de-al treilea frate, Iancu Bibescu. Craiova a făcut pași mari sub ocîrmuirea lui Iancu Bibescu (1842-1848). În doar 6 ani, are loc o sistematizare a orașului, se aliniază străzi
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
celor două tabere care protestau împotriva lor, populația și revoluționarii cereau plecarea lor, ca armată de ocupație, iar reacționarii îi acuzau ca protejează pe ascuns pe revoluționari. Turcii se retrag. În această perioadă, la conducerea țării va fi craioveanul Barbu Știrbei. Fără armate străine în oraș, are loc o relativă detensionare a relațiilor. Reacționarii instituie regula trimiterii în exil, toți cei care nu erau de acord cu politica lor, erau liberi să plece, în caz contrar, erau obligați să plece. Închisoarea
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
iunie 1850 ) din Craiova, Teodor Teodorini și actorii Ion Vlădicescu și Pavel Stoenescu. Soartă împărtășită și de magistratul Costache Romanescu. Erau căutați "agitatorii" Constantin Crețeanu, Eugeniu Carada și colonelul Filipescu pentru a fi trimiși în exil. În octombrie 1854, Barbu Știrbei refuză să mai domnească la aflarea veștii că va fi obligat să conducă sub dominație țaristă și pleacă, la rîndul său, în exil. Va sta la Viena de unde este rechemat după un an, în octombrie 1855. În anul de ocupație
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
diferite stiluri: renaștere, baroc, clasic, neoclasic, romantic, romanesc, de către arhitecți francezi, italieni, nemți sau români. În plastica arhitecturală domină formele caracteristice eclectismului european, în special academismul francez. În perioada: octombrie 1854 - 25 iunie 1856 la conducerea țării a revenit Barbu Știrbei dar sub protecție austriacă. În Craiova se instalează o garnizoană austriacă neținîndu-se seama de resentimentele populației față de turci și austrieci. Prezența austriecilor în Craiova a inflamat imediat spiritele. În lunile februarie - martie 1855 avea loc la Craiova o puternică revoltă
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]