1,581 matches
-
nebunit, unii zic că s-a scrântit, gradele le-a încurcat, cu minus le-a calculat. La Întorsura fost-au cică, cu minus treizeci și unu, cum n-a fost tare demult, amintire din trecut... S-albise marea la țărm, șuiera vifor nebunul, pe Dunăre pod de gheață, s-o poți sparge doar cu tunul. Treceam Dunărea în sănii, din Ostrov la Călărași, caii potcoviți din vreme, tot trăgeau iavaș-iavaș. Oștenii trăgeau obuzul, în zori, chiar de dimineață, să slujească taica
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
nebunit,unii zic că s-a scrântit,gradele le-a încurcat,cu minus le-a calculat.La Întorsura fost-au cică,cu minus treizeci și unu,cum n-a fost tare demult,amintire din trecut...S-albise marea la țărm,șuiera vifor nebunul,pe Dunăre pod de gheață,s-o poți sparge doar cu tunul.Treceam Dunărea în sănii,din Ostrov la Călărași,caii potcoviți din vreme,tot trăgeau iavaș-iavaș.Oștenii trăgeau obuzul,în zori, chiar de dimineață,să slujească taica
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
cu coasa în spate aleargă, Spre case se-îndreaptă cu toții. Iar carele în scrâșnetul roții Pe drum de lut parc-ar vrea ca să spargă Liniștea nopții. Dar iată că ploaia începe să cadă Izbind cu putere pământul. Codrul se zbate, șuieră vântul, Lovind cu furie, lan și livadă, Ferească sfântul! De frică întreaga natură vibrează, Plâng sălcii aplecate spre râu, Se-înghesuie frunze, spice de grâu Pe ramuri, în holde, toate dansează În ritmuri de brâu. Se joacă cu luna pe
FURTUNA UNEI NOPŢI DE VARĂ (ANCESTRAL) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379183_a_380512]
-
prin gară cu surle și trâmbițe aruncă de la geam flori țipă bezmetic a primăvară fiecare își vede de ale sale flutură niște fărâme de vis zici că-s manifeste fă-le avione de hârtie strigă impiegatul încurcat în ciocane roțile șuieră nu mai au răbdare dacă zici că ești așa iscusit dă-mi o pereche de aripi cam așa într-o oră e musai să ajung la București Referință Bibliografică: O pereche de aripi, vă rog / Adela Efrim : Confluențe Literare, ISSN
O PERECHE DE ARIPI, VĂ ROG de ADELA EFRIM în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369242_a_370571]
-
trecut pe tip, cu vorbele lui cu tot, la capitolul fantastic. Dar viața îți pregătește zi de zi, clipă de clipă, surprize de tot felul. Bune sau rele, frumoase ori urâte. - Acum... și aici ... te doresc cu ardoare ! Cuvintele erau șuierate printre buzele ei ocupate cu sărutatul trupului meu, metodic, parte cu parte, bucată cu bucată. Palmele mele frământau și îi remodelau trupul gol, poposind cel mai adesea pe zonele ei cele mai erogene: pulpele, fesele, sânii și organul genital, care
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
Știa că încălcarea Codului Omerta fusese doar un pretext pentru a-l măcelări pe el împreună cu întreaga sa familie. Mitralierele au început să arunce spre familia Gotti gloanțele ucigașe, găurind pereții, făcând parbrizul țăndări și perforând tabla de pe mașină. Au șuierat vreme de două ori poate trei minute, după care s-au oprit. Bruno Orteca se apropie, să vadă cu ochii lui întregul spectacol morbid, rânjind cu toată gura și înjurând birjărește. Numără toți morții, vrând să se convingă că nu
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
călătorii buimaci unora banca șubredă le este casă au așteptat prea mult timp trenuri morganatice sufletul strâns este într-un bagaj pus sub cap pernă pentru vise pașnice frumoasele nebune ale gării trăiesc într-un du-te-vino continuu periplul odiseic trenul șuieră se urcă pe apucate picioare se agită miriapodic în sandalele decupate ca poza îngălbenită a părinților veșnic dezlipită la un colț simți aerul muntelui izbind în ferestre șarpe de apă translucid călătorii vorbesc despre eșecurile propriei vieți revarsă sincerități albe
(ŞO)TRON ÎNTR-O GARĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362226_a_363555]
-
târziu!“, exclamă el înainte de a intra la țigănci. Deoarece nu ghicește, își primește sancțiunea: este prins ca într-o horă a ielelor: „În clipa următoare se simți prins de mâini, și fetele începură să-l învârtească în cerc, strigând și șuierând, și parcă vocile veneau de foarte departe (...). Simțea de asemenea că hora îl poartă ușor printre fotolii și paravane către fundul încăperii, dar după câtva timp renunță să se mai împotrivească - și nu-și mai dădu seama de nimic“. După
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
decât de Scrisoarea unui ministru. Unii râd, alții sânt indignați; fataliștii spun că aceasta nu mai este "teoria ondulațiunii", ci practica poticnirii; pozitiviștii studiază lucrul d-aproape și descopăr la fiecare din edițiile Scrisorii ciudățenii nouă; optimiștii aplaudă farsa, pesimiștii șuieră victima ei principală - în sfârșit un adevărat scandal... Cine până acuma nu se asoțiază la senzația generală sânt foile oficioase și ordinile de zi ale Camerelor, se speră însă că curentul le va scoate în curând din răutăcioasa lor muțenie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
suferințe. Cu huiete se joacă dansatorii-n dansul morții, înveselindu-se-n măcel. Dure Ciocanele zimțate sînt domolite de ale flautelor cîntece de leagăn, Cuptoarele muginde răsună lîngă goarna cea hăulitoare, Toba cea dublă-îneacă urlete și gemete, si ascuțitul fluier șuiera și țipă, Cornul cel arcuit, aprig, dar armonios, pe șarpele care dogit răcnește în delir îl îmblînzește: Și Bowlahoola e Stomacul în orișicare om."123 Din fragmentul de mai sus se poate observa că Blake încearcă să descrie dramaticele procese
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
putere și asprime. 135 Apoi Leii lui Urizen lucrarea lor o apucară, și-ncinse în cuptor Mormanele strălucitoare vîjîie; răzbubuind lovesc ciocanele, si multe piramide-s Întocmite și-s aruncate jos răzbubuind în afundișurile Neființei. Încinși pînă la roșu ei, șuierînd, isi despicară-n jos cale de multe leghe Pîn' ce oprindu-se, fiecare își găsește centrul [temelia]; acolo stau ei suspendați 140 Cumplitele scîntei zvîrlindu-și departe-n adîncimea-ngrozitoare. Căci, măsurat în spații ordonate, Fiii lui Urizen Despart adîncul cu compasul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
desparte./ - Eu nu pot Întinde/ Tu să le poți prinde/ Vârfurile mele/ Să treci peste ele/ Că-n mine-a puiat/ Din inimă spurcat/ Roșu șoimuleț/ Cu ochiul sumeț,/ Când nici vei gândi/ Puii te-or simți/ Și ei or șuiera/ De te-i spăria/ În mare-i cădea/ Și te-i Îneca.../ - Las să fie așa! (S.F. Marian, 1995, pp. 279-288) Dialogul se reia de Încă două ori, bradul invocând de fiecare dată existența unui alt cuib, cel al vidrei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
blană groasă de promoroacă, și să împingi ușa grea, care ceda cu un icnet scurt foarte viu. Iar acolo, în încăpere, puteai să stai o clipă fără să aprinzi lampa, privind ferestruica joasă inundată lent de amurgul violet, ascultând cum șuieră la geam rafalele ninsorii. Cu spatele rezemat de soba încălzită, Charlotte simțea cum îi pătrunde încet căldura sub palton. Își lipea mâinile înghețate de piatra călduță și soba era parcă inima uriașă a acelei izbe vechi. Iar sub talpa cizmelor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
masă și te punem pe tine și pe Verena în capul mesei și vă cununăm..... B[OGDAN] Tare mi-i dragă... (s-aude în urmă departe lătrat de câni; Roman fluieră) GALU Stăpîne! ROMAN De mal desfă tu pluta, să șuieri peste ape Ca să-ți audă glasul din stane craiul Glanur, Să părăsim mai iute pământul stăpânit De Mihnea Sânger Vodă... Preaînalțată Doamnă, Să n-aveți nici o frică, căci Galu-i bun plutaș. Eu mă-ntorc la Suceava ca să-i urez lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
masă și te punem pe tine și pe Verena în capul mesei și vă cununăm..... B[OGDAN] Tare mi-i dragă... (s-aude în urmă departe lătrat de câni; Roman fluieră) GALU Stăpîne! ROMAN De mal desfă tu pluta, să șuieri peste ape Ca să-ți audă glasul din stane craiul Glanur, Să părăsim mai iute pământul stăpânit De Mihnea Sânger Vodă... Preaînalțată Doamnă, Să n-aveți nici o frică, căci Galu-i bun plutaș. Eu mă-ntorc la Suceava ca să-i urez lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mea zbârcită, Să tipărească-o pată pe fața mea răstită. Să cheme dar călăul cu sîngerata-i bardă Ca fruntea cea pleșuvă de trup să o despartă, Și când cu capul iesta sufletul vor tăia, Când vânturile iernei prin groapă-or șuiera, Atunci vor putea scrie pe osu-mi risipit Că de pe fața lumei Moldova a pierit!... MAIO Eu am să șed de-a dreapta M[ăriei] Sale. Sânt ca Maria cea din Evanghelie, care și-a ales partea cea bună, la picioarele lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atuncea când predă vorbe cari imită și zugrăvesc sunete nearticulate. Fiecare limbă posedă astfel de espresiuni, în care sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și ne însemnează astfel imitativ întreaga impresiunea a lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului limbelor; omul, care caută a reda prin sunetul articulat întreaga abondanță a impresiunei, își îndreaptă sub presiunea acestui stimul atențiunea sa asupra acelor obiecte cari, prin sunete auzibile, nearticulate îl silesc de-a forma după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
alteori câștigăm. Nu însă și când jucăm cu tine. Stin sări în picioare și, înainte ca vreunul dintre ceilalți să poată interveni, își înfipse mâinile în beregata lui Jeremiah și îl trânti cu spatele de trunchiul unui copac. ― Ascultă, scârnăvie, șuieră Stin printre dinți. Nimeni nu e vinovat pentru norocul meu, iar eu cu atât mai puțin. Dacă vrei, ne putem lupta, te poți întrece cu mine la fugă sau la ridicat greutăți, putem să ne punem și mințile la încercare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
acest secret. O dată cu el. De aceea, dincolo de ușă există un aparat vechi, născocit de cel de-al cincilea Abate, care poate dezlănțui asupra intrusului tot felul de arme pe care le alege absolut la întîmplare. Săgețile otrăvite care ți-au șuierat pe lângă ureche sunt doar cele mai inofensive dintre ele. Uneori e o jerbă de flăcări, alteori un gaz mortal... ― Un gaz? ― Da, în firidă era o mască... ― O mască! Doar o mască? Și ce? Doreai să te sinucizi? Abatele zîmbi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
grei au fost un semn, menit să îi facă să intre în casa Lui. Și Laak era gata să accepte că în casa Domnului este binevenit oricine știe să îl slujească. Dar de ce trimisese atunci Dumnezeu vântul acela, care a șuierat rece printre copaci și i-a îmbolnăvit pe cei mici și pe bătrîni? E semn că trebuie să punem stavilă și vîntului" s-au grăbit mulți să spună. Imediat și fără a putea fi opriți, cei mai tineri au întins
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
apropiate clone. Guvernatorul nu mai apucă însă să tragă și a doua oară. Cealaltă femeie luă pistolul soldatului și făcu un salt în iarba înaltă, într-un loc în care se putea ascunde.. Trei secunde mai târziu, o rază laser șuieră pe lângă Crey făcîndu-l să creadă că nu ajungea să găsești trăgaciul unei arme pentru a o putea folosi. Suflul exploziei din spatele lui îl făcu să-și dea seama imediat cât de greșit judecase. Nu în el trăsese femeia aceea, ci
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
piatra ca unic material de construcție. Cu toate acestea, performanțele lor erau uimitoare. Pe măsură ce se apropia de ușă, veselia începu să i se domolească. Tavanul înalt, parțial ascuns de o ceață verzuie, inexplicabilă, ferestrele lipsite de geamuri, prin care vântul șuiera sinistru, dar mai ales importanța întrevederii începeau să-l apese. Trebuia să-și întărească extrem de bine cuvintele pentru ca Zuul să reușească să transmită părinților lui exact ceea ce dorea el. În fața ușii fură opriți de șase zeți care-i examinară cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ta de a vedea lucrurile dintr-o perspectivă... Bărbatul se opri din nou. - Bizară? întrebă zâmbind Oksana. - Nu. Cuvântul care îmi stătea pe limbă era cu totul altul, spuse bărbatul plecând ochii în podea. - Care? - Dintr-o perspectivă aproape religioasă, șuieră Johansson, unind cuvintele într-un mod ciudat. - Abia acum spui prostii. Dacă îți închipui că acțiunile noastre ne transformă în idolatri de vreun fel, te înșeli amarnic. Noi nu inventăm religii, ci altceva. - Da, dar scopul nostru este atât de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ăștia ne-au ascuns și ne-au apărat preț de atâta vreme. - Ce tot bolborosești, femeie? strigă N'Gai Loon. - Mai folosește tu o dată tonul ăsta și-o să intru în istorie ca fiind aceea care a distrus întreg Ordinul quinților, șuieră Măaia. Taci din gură! Nu ești decât un moșneag ignorant! Te-am ascultat vorbind. Pretinzi că ești părintele celor mai temuți ostași din Imperiu. Soldații tăi nu sunt însă decât niște păpușele, pe care orice femeie adevărată îi poate juca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
imagina, zâmbi calm Alaana. În plus, faci greșeala fundamentală din care nu pot scăpa majoritatea conștiințelor imature. Trufia te împiedică să pricepi adevăratul sens al vorbelor, spuse Alaana fără să-și ridice privirea din podea. - Asta ce vrea să însemne? șuieră cealaltă femeie. - Nu asculți, nu pricepi sau nu vrei. Ți-am spus că violența fizică e ultima dintre opțiunile mele. Asta nu înseamnă însă că sunt neajutorată. Oksana simțea că discuția alunecă pe o pantă nedorită, încercă să zâmbească și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]