1,715 matches
-
aripă; De-s curcubeu în mine stă-ncercarea Ce din culori face pe cer risipă. Ți-s lacrimile flori de iasomie Ce cad din cerul cu miros de ploaie Și toate-n vis mi-s dăruite mie Ca să devin cuvântului șuvoaie. Și mă revărs... zâmbind în poezie! Umplând o partitură de culori Căci sufletul mi-o-ntreagă simfonie Cu note dulci ce nasc în zbor fiori! Și te iubesc în Re, și-n Si bemol, În Fa diez și-n plânsul
CU PAS DOMOL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378938_a_380267]
-
întinderi. Nu cred în natura moartă a tabloului privit împreună, nu cred în norii întunecați purtați de furtuni trecătoare, nu cred în penitența impusă. Aurorele nu obosesc în puncte de suspensie, ascund gânduri și preced dialoguri. Vreau să mă opun șuvoiului răcoros și puternic, am mereu un vis în care cuvintele tale se contopesc cu el. Dincolo de fulgerele ploii ai revenit, îți amintești cum mi-ai prins mâna în ploaie? Zâmbetele nu se pierd stinse în noapte, visele sparte suspină agățate
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
Articolele Autorului De mult, prognoza meteo-ntre noi Nu mai anunță veri zâmbind sub soare! Pierduți prin enigmaticele ploi, Teamă ne-ar fi de-un răsărit ce doare. Sub stropi de nostalgie-atent pășim, Ca nu cumva să le-ntinăm cărarea, Șuvoiul de speranțe-l răvășim - Din lacrimă s-a întrupat trădarea. Cum poate, din seninul ireal, Subit să se înfrupte o tornadă? Căci până și tărâmul boreal Poate servi ca dulce promenadă! Unde iubirea cuibul și-a clădit, Furtuna nu cutează
ENIGMATICELE PLOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379032_a_380361]
-
cochete monosilabic,sub colb,timpul, mi-au prins o lacrimă-ntre plete ademenind sub somnu-i chipul. Prin tolba fulgilor măruntă sub diademe-n fir de brumă se ascundea,plângând căruntă, o monogramă-n strai de humă. Curgea pe dânsa,lin,șuvoaie, și guri de cerbi pășteau în cete, cu dinți de foc,ca pe-o văpaie o rumegau,scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379017_a_380346]
-
baie în lumina lunii în numele acelor seri când ar fi trebuit să mă topesc în zăpezile purității și să renasc vâslind cu duioșie la porțile poeziei neamânate. Doamne! De ce n-am continuat sa scriu în seara aceea când îmi curgeau - șuvoi scăldat în curcubee - cuvintele adevărate perle ale prea plinului meu senin interior, aurit de lumina picurată - esență - din lumina necreată? Aprinsă de dorul căutării interioare, îmi cotrobăi prin firidele rezervate icoanei uimirilor când - copil fiind- înaintam împreună cu tata pe drumul
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
un dor de tine, dor necuprins, mă încântă, mă dezmiardă cu vorbe ca într-un vis , mă străbate, mă cuprinde, gestul tandru aprins, mă alintă, mă alina acel vers, încă nescris. Se înfoaie și se răscolește iubirea, în inima mea, șuvoaie de primăvară, alimentate de iarna cea grea, în răul cel repede printre stânci și bolovani . Îmi pun întrebări la care nimeni nu răspunde de sute de ani. Acum iar mă întreb până unde duce dorul de tine, câtă răbdare și
DOAR GÂNDURI ... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379141_a_380470]
-
de cer, totul este complex, un conglomerat de nori, ceață, stânci, arbuști și cer, creează prin neuniformitatea lor o imagine plină de armonie. La coborâre ești întâmpinat de cascade al căror tumult se propagă în unde sonore către creste, în timp ce șuvoiul de apă se lovește de pintenii stâncoși. (capitolul 3, „Transfăgărășanul și splendorile sale”) De pe Transfăgărășan coborâm și o luăm la stânga pe sub poala munților și ajungem în mirifica și sacra vatră a Vâlcii, populată în antichitate de tribul burilor, unul dintre
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
se apropie. Are înțelegere pecetluită cu Crăciunul, cu Noul An și Boboteaza și are pregătit arsenalul complet pentru a se demonstra la înălțimea cuvenită în această nouă perioadă a ei de domnie. Frunțile ridate ale munților, sunt spălate de și șuvoaiele de lacrimi plânse în izvoare tainice și torente sălbatice și reci precum inima stâncilor din care s-au năsut și care își feresc privirile oarbe de strălucirile dureros de albe, ce se revarsă în cascade tăcute orbitoare. Pe unul din
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
pe care le face, crochiuri în adevăratul sens al cuvântului, îl situează pe părintele Ionel Popescu în ipostaza de legatar testamentar. Apariția oricărei cărți este un prilej de bucurie, o sărbătoare a spiritului, o naștere, dar și un botez, un șuvoi de lumină. Cu binecuvântarea, dar și cu girul Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, „Icoane vii ale spiritualității românești” devine o carte vie, oportună, care se citește cu un real interes. Cele două mari capitole ale sale, „Medalioane arhierești” și
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PREOT IONEL POPESCU, ICOANE VII ALE SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI, EDITURA “PARTOŞ”, TIMIŞOARA, 2015, 200 OAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/381883_a_383212]
-
medicală și aștepta să apară nene doctorul Gabi, sigur el o să-i aducă mamei un zâmbet. Lacrimi grele începură să-i ude obrajii Laurei, încerca să se stăpânească de dragul lui Ionuț, dar acestea nu voiau să asculte și-i cădeau șuvoi, nodul din gât o strângea, o sufoca, simțea nevoia să urle, să se descarce de toată suferința strânsă. Lumea ei se sfărmase, trecutul o urmărea din umbră, va putea oare să-l lase în urmă și să privească doar la
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380427_a_381756]
-
cânt pământ cu pământ se suie la Sfânt! NEGUSTORILOR DE ZOAIE ARTISTICE zarafi ai vorbelor deșarte strigoi ai bârfelor de noapte toți - fojgăind ca șobolanii rozând la nimburi și grijanii curg zoaie negre de pe voi linchiți la ochi ce curg șuvoi numiți „artistic” ce se vinde - artistu-i spânzurat de grinde...! ...eh - ceasul vostru a trecut curând - vă veți 'frăți c-un Mut: uitați c-ați fost fără a fi vă spulberați în zori de zi voi - ucigași de duhuri vii voi
ALTARUL DIN PĂDURE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380522_a_381851]
-
Iertarea pentru călăi se ridica tămâie de pe trupurile frânte ale celor mereu torturați. Lacrimi de foc umezeau duios și deseori obrazii aprinși ai Moșului. Fierbințeala emoției ardea scâncetul înfășat în lumină al Pruncului. Mâinile Maicii Domnului se frământau neputincioase sub șuvoiul podidirile arzânde. Suspinurile Sfinților se posterneau în licăririle de jar ale rugilor. Cerurile însă, pregăteau în taină tămăduirea pământului... „Tot mai arde cerul sus-/ ziurel de ziuă-/ peste ieslea lui Iisus-/ ziurel de ziuă-// Vitleeme, colț de rai,/-ziurel de
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
aripă; De-s curcubeu în mine stă-ncercarea Ce din culori face pe cer risipă. Ți-s lacrimile flori de iasomie Ce cad din cerul cu miros de ploaie Și toate-n vis mi-s dăruite mie Ca să devin cuvântului șuvoaie. Și mă revărs... zâmbind în poezie! Umplând o partitură de culori Căci sufletul mi-o-ntreagă simfonie Cu note dulci ce nasc în zbor fiori! Și te iubesc în Re, și-n Si bemol, În Fa diez și-n plânsul
ÎN UMBRA CUVÂNTULUI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379578_a_380907]
-
delicați, imaculați cercei, Jertfindu-ne, pe-altar de dor, iubirile arzând. Când inimile noastre-nlănțuite-ademenesc Toți șerpii din pădurile ce se întind în noi, Uităm de griji, de patimi și de tot ce-i omenesc, Purificându-ne în al speranței alb șuvoi. Apoi noi vom deschide-o ușă înspre dragoste, Să învățăm că viața ni s-a dat s-o prețuim, Cu bine și cu rău, cu încercări și pacoste, Pe cei mai tineri tot mereu să îi povățuim: Iubirea s-o
UŞĂ SPRE DRAGOSTE ( SONET ) de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379598_a_380927]
-
Fantezie de Toamnă”, doamna Claudia Cioca, tot de sub mantaua țesută cu lacrima brumei, ne informează la fel de brumăriu: „E soare afară, dar e frig/ Vântul din nord se războiește/ Cu frunzele moarte/ Ce mătură trotuarul/ Ce armonie de culori.../ Și ce șuvoi de gânduri/ Îmi stârnește/ Mi-e gândul la o toamnă ruginie/ În care să-ți cuprind chipul în palme/ Să-ți sărut catifeaua obrazului/ Sau valurile unduitoare ale părului/ În nuanța frunzei de octombrie”. Cum s-o contrazici! Nu este
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
sfânt. E viața scrisă în surdină Pe fiecare obiect de cer arzând. E lumea astăzi mai voioasă Și-n fiecare centimetru de pământ Trăiește-o lume surâzândă În taina lutului arzând. Prieteni sunt lumini de diamante Și stelele îmi năvălesc șuvoi În mintea mea de nori întunecată Și-n gândurile răsărite în fiori. Elena TRIFAN ... Citește mai mult LUMINĂ ARZÂNDĂO cameră trăiește-ntr-o inimă,Tablourile-mi spun că e loc sfânt.E viața scrisă în surdinăPe fiecare obiect de cer
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381033_a_382362]
-
dumnezeiesc de Izvor Hristic! FEMEIA-îmbrățișare de foc a Iubirii pământene! MAMA-sărutul Vieții sfinte a nemuririi ortodoxe! Milosârda Fecioară își adună gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
dumnezeiesc de Izvor Hristic!FEMEIA-îmbrățișare de foc a Iubirii pământene! MAMA-sărutul Vieții sfinte a nemuririi ortodoxe!Milosârda Fecioară își adună gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
în viață acele lor ne împung dar ne-mping mereu în față tălpile insângerate cu săruturi noi le ștergem amarul dulce-al iubirii peste buze iar îl trecem cerem lumii-ntregi iertare, dragostea lăsăm să curgă peste inimile noastre în șuvoaie să se strângă să poarte cu ea tot chinul unor vise ne-mplinite fluturi diafani să cadă că-s cu aripile frânte Referință Bibliografică: de ce? / Doina Cotescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016. Drepturi de
DE CE? de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381261_a_382590]
-
trec durerile de vis neîmplinit, Le-a vindecat in rugă Luna Nouă, Suflet de femeie învie fără teamă Acum primește, gând ceresc, crede în ea! Zeiță a răscrucilor, respir in plămânii noi Spiritul soarelui hapsână, Prin vene-mi curge sângele șuvoi Strălucesc în Luna Plină! Voi fi Selena, atrăgătoare, frumoasă Și cerul voi străbate-n carul meu de argint, În mreje tu-mi vei cădea iarăși îndrăgostit Te voi hrăni iubire, noaptea voi fi a ta stăpână! Referință Bibliografică: Dansul Lunii
DANSUL LUNII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381326_a_382655]
-
apropiem agaleUnul de altul chipul, ce-i răvășit de ploaie,... XXX. IUBIRE MURIBUNDĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016. Azi m-am izbit de vocea ta cea rece Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi, Prin ochii tăi o lună neagră trece Și-un uragan se zbate-n amândoi. Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci. Escaladez pierdutele domenii Ale iubirii-ascunse printre stânci. Înfășurată-n pletele de ploaie, Te urmăresc, ca
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
turist, De ringul sorții m-aș zdrobi amarnic (Ori fără tine n-am cum să exist...). (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Azi m-am izbit de vocea ta cea receși m-a pătruns neliniștea-n șuvoi,Prin ochii tăi o lună neagră treceși-un uragan se zbate-n amândoi.Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci.Escaladez pierdutele domeniiAle iubirii-ascunse printre stânci.Înfășurată-n pletele de ploaie,Te urmăresc, ca un spion fidel
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
nu mai deține nici măcar o barcă. Ei, și ce-i cu asta? Când occidentalii ne-au dat în sfârșit pe la nas cu imaginea de basm a democrației pentru care am participat cu entuziasm nestăvilit la petrecerea din 1989 imaginându-ne șuvoaiele de miere, lapte și bogății care urmau să inunde România eram prea fericiți ca să înțelegem ceea ce era de altfel evident și anume că, acel capitalism atât de jinduit se afla deja la noi în țară și în euforia noastră bine
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
Acasa > Poeme > Devotament > IUBIRE MURIBUNDĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Azi m-am izbit de vocea ta cea rece Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi, Prin ochii tăi o lună neagră trece Și-un uragan se zbate-n amândoi. Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci. Escaladez pierdutele domenii Ale iubirii-ascunse printre stânci. Înfășurată-n pletele de ploaie, Te urmăresc, ca
IUBIRE MURIBUNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374500_a_375829]
-
sfori Dar pe scara nevăzută... Tu la mine te cobori! Sunt un om plin de păcate Și mă vezi dintre atâți, Când mă pierd de lângă turmă, Tu mă-ntorci și mă ajuți... Dă-mi te rog mereu căință Și -un șuvoi de lacrimi calde Să îți spăl piciorul sfânt, Să-l ating...? Simt că mă arde! Părul meu să steargă urma Ce-i mânjită de păcat Să aud precum tâlharul, Azi de toate te-am IERTAT! foto sursa internet Camelia Cristea
MULȚUMESC de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374506_a_375835]