887 matches
-
analiza elementelor constitutive: lumina, spațiul, forma, culoarea. Dacă Andreescu slăvește materialitatea, densitatea lumii, Grigorescu face formele să plutească în aer, pictează pajiști însorite, păduri dese, luminișuri, ciobani cu căciuli mițoase, căruțași ce-și mână pe drumurile prăfuite atelajele de boi, țărănci torcând sau stând la poartă, care cu boi, căruțe venind de la bâlci, o natură liniștită, luminoasă, senină, primăvăratică. Dacă poporul nostru are conștiința unui peisaj românesc distinct, faptul se datorează picturilor vibrante ale lui Nicolae Grigorescu. Coloritul de o rară
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a identității personale. Eu înțeleg teama danciachirilor la fel cum înțeleg și teama țăranilor față cu gripa aviară. Cei din urmă sunt compensați financiar. Iau pe o găină mai mult decât la piață și nu sunt fericiți deloc, mai ales țărăncile, deși ar părea rațional să fie. O curte goală de păsări înseamnă un vid de răspuns la întrebarea: dar eu, de acum înainte, ce mai fac cu viața mea? Intelectualii foarte conservatori au și ei o teamă de aceeași natură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
s-o am, cred, destul de des. Eu știu acum că pot să discut despre aceasta și cu femeile de la țară și cu muncitoarele. În mod direct am și făcut-o. Mai mult decât atât, cred că lumea este plină de țărănci feministe, de muncitoare feministe, de pensionare feministe. Dar și de femei care se complac în postura de victimă și servitoare, sau le sperie efortul pe care trebuie să-l facă pentru a ieși din rolul acesta? Unele se complac, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
fi întâmplat așa ceva. Or, ea nu mi-a spus niciodată că ar fi văzut emisiunea incriminată, necum că ar fi pus-o cineva să-și dea cu părerea despre ea. Ce pot spune cu certitudine este că mama era o țărancă pursânge și nu ar fi renunțat, în ruptul capului, nici măcar la o palmă din pământul care a fost al nostru. Dacă nu pentru altceva, pentru ca să se termine o dată cu batjocura la care au fost supuși atâta amar de vreme. Așa că nu
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
C.Ș.: Care sunt paginile pe care le-ai scris despre dragoste pe care le consideri reușite? A.B.: Scenele așteptare. Sunt cele care cred că mi-au reușit. Secvențele de tatonare din drumul prin munți sau de la casa acelei țărănci, cele trei pagini cu așteptarea Ioanei. C.Ș.: Ce nu ți-a reușit? A.B.: Ceea ce nu mi-a reușit cu adevărat este să le dau o stare dincolo de cuvinte, adică dincolo de descrierea situației. La un moment dat n-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
pe patronii teatrelor să-i refuze prestația de dansatoare. Toți erau revoltați de aroganța cu care-și afișa bogăția dansatoarea și, ca urmare, i-au vandalizat palatul. Lola Montez / Contesa de Landsfeldt s-a protejat plecând la Frankfurt, deghizată în țărancă, cu un iubit pe care-l întreținea din banii regelui, apoi a plecat în Elveția. Regele, care a continuat s-o adore, a fost nevoit să-i anuleze cetățenia. A fost obligat să abdice în favoarea fiului său, Maximilian al II
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sufletului său întârzia să vină. Își recita versuri melancolice: mergea pe punte cu pași repezi, înaintă până la capăt pe partea clopotului și, într-un cerc de pasageri și de marinari, văzu un domn [Arnoulx] care îi spunea vorbe dulci unei țărănci."22 Apare, în prim plan, perfectul simplu cu ritmul său alert, cu capacitatea sa de a condensa și de a evidenția momentele acțiunii. Dar această impresie de ritm alert și de condensare depinde de felul în care funcționează imperfectul în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Există turnuri și cuvinte pe care cititorul le atribuie locutorului citat, și nu raportorului, chiar dacă nu sunt marcate tipografic. Anumite enunțuri determină chiar o apariție bruscă a discursului indirect. Să analizăm următoarele două fragmente în care locutorul citat este o țărancă (a), apoi un muncitor (b): (a) Apoi cu o voce volubilă și mânioasă, ea povesti că Marie-Pierre făcuse cunoștință, nu-i păsa în ce fel, cu o damă, mutată de curând la țară, o pariziancă, o cârpă, o cățea coafată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un om al atașamentului, însă nu un idealist. Vă reamintiți, desigur, acel text în care deplânge degradarea spirituală și morală care face victime până și în rândul țăranilor din Maramureșul voievodal. A.S.: Vă referiți la textul în care relatează despre țăranca ce "mai fură" de la "Colectiv"? R.D.M.: Exact. Așadar iubește Maramureșul, dar nu îl idealizează; își păstrează luciditatea. A.S.: Sau poate iubește Maramureșul ancestral și valorile lui profunde, subliniind pervertirea acestora sub influența societății comuniste. R.D.M.: Cu siguranță! Pentru că numai atunci când
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
albatrosiști: "Astăzi am să scriu pe coala nopții/ un poem gândit într-o altă viață./ Ca niciodată și ca întotdeauna/ va fi vorba despre dragoste și despre dimineață", "Ei, dar cât te poți iubi cu o fată/ care e și țărancă și n-are decât paisprezece ani!..." (Poem în vilegiatură, Geo Dumitrescu). La Tonegaru, întâlnim aceeași intervinție retorică și în alte texte: " - Domnule paznic intervino să termin cu acest romantism,/ altfel mâine seară clarul Lunii mă îneacă precis." (Poem din sanatoriul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi întrebuințat, cu alt suflu, și de Bacovia în poemul în proză „Iarmaroc”: „Căruțe dejugate stau în drum, drumul e plin de paie, țăranii cinstesc rachiu, vin cald, bere caldă, bragă și limonadă colorată; prin crîșme, soldații strîng în brațe țărance și servitoare grăsune și pline de sudoare”. Poemul e ritmat de exclamația „I... haa...”, pusă la începutul a patru paragrafe. Ea sugerează mirarea, amețirea, absența inhibițiilor, nepăsarea momentană de consecințele faptelor proprii, cheful, inconștiența. Intrat în mijlocul hărmălaiei, Bacovia se și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să primești un salariu mic. Vai, săracii de ei, mai bine ar pleca, pentru că statul (adică bugetul, adică NOIĂ nu face nimic. Mie asta mi se pare curată ipocrizie. Lua-m-ar naiba de comunist! Deci ai o gagică. Răpănoasă, țărancă, needucată, nu s-ar uita nici dracu’ la ea. O iei, o duci la coafor, o îmbraci, după care începe să se simtă faină și se duce cu altul, că fiindcă i-o crescut standardu’ și așteptările. Iar tu rămâi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
mai ales despre țăranul român, comoara cea mai de preț a neamului nostru, inima și găndul meu se regăsesc integral doar în valorile eterne ale românismului. Negreșit, Trandafir de la Moldova este una din corzile extrem de sensibile ale sufletului meu de țărancă, plecat mereu în căutarea Satului Românesc Tradițional, acolo, unde se ascunde tezaurul cel mai de preț, Veșnicia .
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
ajunge foc de dor, Când văd păru-i de mătasă, Cumplit dorul mă apasă Când văd fața-i rumeoară, Dorul aprig mă omoară. Iar când trece și zâmbește, Câmpu-n față-i înflorește". Tulburarea este împărtășită, dorul este reciproc, iar tinerele țărănci românce seamănă, în mare parte, cu frumoasa Ileana: "A fost odată ca niciodată, într-un sat de munte, o fată pe care florile o opreau când trecea ca să-i spună: Rămâi cu noi, surioară!". Iar dimineața soarele-i spunea: "Dă-
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
variatele scenarii epice pe care autorul le prezintă în chip de eseuri publicului cititor, ultima oară în volumul Capete de rând de la Paralela 45. În special volumele Mașa și Extraterestrul și Tălpi. Șotronul conțin, prin sumedenia de dialoguri imposibile (o țărancă discută cu un alien) și de întrupări problematice (increatul apare într-o ladă etc.), niște reluări ale tablourilor funambulești, de un umor negru, localizate în, spre exemplu, Arlechini la marginea câmpului. În schimb, poemele din Suflete la second-hand și, iată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
căciuli împletite rusești, chinezești etc. Valorile țesăturilor în culori naturale a scăzut foarte mult și e posibil chiar să dispară. c. împletiturile Ca vechime împletiturile au fost contemporane cu țesăturile. Fiind nevoite să se apere de frigul năprasnic al iernii, țărăncile au împletit zi și noapte cu andrelele diferite articole casnice: ciorapi, mănuși cu un deget,pulovere, fulare și chiar broboade și fuste. în comuna noastră lâna era atotputernică până la apariția bumbacului, dar în momentul de față ea a fost înlocuită
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
urechi, mai în toate cazurile din aur și din argint. Se simte tot mai mult influența orașului asupra satului și în privința podoabelor feminine. Proliferarea acestora din diferite materiale, care de care mai strălucitoare și mai sunătoare face ca și tinerele țărănci din satele hudeștene să se împodobească cu mărgele, brățări, inele, cercei, broșe, talismane, lănțișoare etc. Nu trebuie de neglijat faptul că și unii băieți își pun diferite podoabe la nas, la urechi sau în alte părți ale feței spre a
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
dar nu lăsa pe nimeni să îi arate drumul, nu accepta jumătățile de măsură, iubea liber, dar nu era o stricată, o fufă lipsită de conștiință. Nici pomeneală! Nu era o cultă, o instruită, o ducesă, dar nu era o țărancă. Era o gitană, cu tot sân gele și toată istoria acestui neam. Viorica Cortez, la beauté absolue gérard mannoni, critic muzical În grupul glorios de cântărețe care au dus la cel mai înalt nivel arta lirică în cea de-a
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
licean și student eram pus la grea încercare de colegii care mă somau să rostesc rapid cuvântul „portocală“), o aducea pe maică-mea, scoasă din sărite, să-mi arunce ocara de „cofăriță“ („mai taci, cofărițo!“); cofărițe se numeau la Cluj țărăncile guralive care își ofereau marfa (zmeură, afine, brânză, mălai) în cofă. Până acum, nu avusesem ocazia să-mi manifest mai pregnant gustul pentru ceva anume, nici măcar ca școlar n-am depășit media onorabilă. Cum ai mei nu m-au răsfățat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
procesului se aflau acolo: o coafeză din Transilvania, grasă și blondă, care m-a întâmpinat în cămașă de noapte, din pricina caniculei, și care m-a consolat asigurându-mă că, oricum, nu se stătea mult în închisoarea din Uranus; o bătrână țărancă (o fi fost oare chiar așa bătrână cum mi se părea în vremea aceea?) ghemuită într-un colț și murmurând rugăciuni; o țigancă cu rochie înflorată; o profesoară între două vârste; tânăra Măriuca C., arestată pe stradă și adusă - Dumnezeu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
tânăra Măriuca C., arestată pe stradă și adusă - Dumnezeu știe de ce! - direct la Uranus, în rochie de seară și pantofi roșii cu tocuri înalte... Eram toate vinovate de delicte „politice“ sau asimilate, dar eram singura „frontieristă“, conform unei noi expresii... țăranca aparținea, cred, unei secte religioase, iar coafeza și profesoara erau vechi membre ale partidului lui Iuliu Maniu. În acea vreme, închisorile gemeau de oameni care aparținuseră partidelor politice desființate de regimul comunist. Cât despre țigancă, îmi amintesc că înșira cuvinte
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
un nou val de arestări; dar noi preferam să ne bucurăm de vacanța de la Mangalia. În fond, era cel mai frumos moment al anului, când trăiam liniștiți sub soarele Mării Negre, așa că nici măcar n-am dat importanță faptului că gazda noastră - țăranca la care închiriaserăm o cameră - fusese chemată la Miliția satului și luată la întrebări despre noi. Am fost mirați o clipă, apoi am dat din umeri și nu ne-am mai gândit la asta. Nici nu bănuiam ce avea să
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
repusă pe piedestalul ei, după cotitura naționalistă -, apoi în timpul vizitei la mausoleul eroilor, ridicat în fostul Parc Carol I - devenit Parcul Libertății - și până la cocktailul oferit în saloanele Ambasadei Franței. Trandafiri de București, sădiți de mâinile arse de soare ale țărăncilor pe care le vedeam și le auzeam în zori, în fața ferestrei mele, trăncănind între ele, nepăsătoare în fața evenimentelor și marilor personaje ce clădeau Istoria lumii. Pe o vreme asemănătoare acesteia, în căldura începutului de vară românească, parcursesem aceeași Șosea Kiseleff
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
din concediu. Acesta avea o durată de douăzeci și una de zile, așa că ultima săptămână voiam s-o petrecem la Cheia. Drept este că nu ne declaraserăm la Miliția din Costinești, ca să nu plătim taxele de rigoare. Doar că fuseserăm urmăriți și țăranca a venit să se plângă, zicând că ea avea să aibă neplăceri, în cazul în care nu ne declaram. Apoi, într-o bună zi, a apărut un individ care a întrebat-o pe Sanda când avem de gând să ne
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să mă plîng de ei sau dacă ei refuză ca în termen de cincisprezece zile să-și repare greșeala comisă față de mine. Nu voi lua nici un bou, nici o vacă, nici un porc [...]. Nu voi pune mîna nici pe țăran, nici pe țărancă, nici pe portărei, nici pe negustori; nu le voi lua banii, nu-i voi obliga să se răscumpere [...] și nu-i voi biciui pentru a le lua proviziile. Nu voi pune mîna nici pe măgăriță, nici pe măgar, nici pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]