1,978 matches
-
reactualizare a cosmogoniei, el implică reluarea Timpului de la începuturile sale, adică refacerea Timpului primordial, a Timpului "pur", cel care exista în momentul Creației. Anul Nou era așadar un prilej pentru "curățirea" de păcate și alungarea demonilor sau măcar a unui țap ispășitor. Nu este vorba doar de sfârșitul efectiv al unui anumit interval de timp și de începutul unui alt interval (cum își imaginează, de pildă, un om modern), ci și de abolirea anului trecut și a timpului scurs. Acesta este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
1917, la vreo 55.000 de oameni. Mai mult de jumătate au căzut în marea bătălie de la Lys, la 9 aprilie 1918, înfruntînd sângeroasa ofensivă a generalului Ludendorff. Șeful corpului expediționar, generalul Gomes da Costa, - un adevărat erou - era trimis, țap ispășitor, într-o posesiune obscură din Africa. Încă un nume care trebuie reținut... Valul de ură împotriva lui Afonso Costa crește nestăvilit. Toți așteaptă căderea lui: militarii, monarhiștii, unioniștii lui Brito Camacha, independenții, catolicii și, mai ales, mulțimea neîncadrată în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
au venit și i-au spus: "Iată că David este în pustia En-Ghedi." 2. Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israelul, și s-a dus să caute pe David și pe oamenii lui pînă pe stîncile țapilor sălbatici. 3. A ajuns la niște stîne de oi, care erau lîngă drum; și acolo era o peșteră, în care a intrat să doarmă. David și oamenii lui erau în fundul peșterii. 4. Oamenii lui David i-au zis: "Iată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de porumb, un os de broască râioasă, o cheie, o mărgea de coral, un muc de lumânare, un ban de argint, un mănunchi de pene, o bucată de iască, o za de lanț, o limbă de ceas, o unghie de țap, o capsulă de mac. Bărbatul ăsta tare se va căzni și se va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din ea va pieri. Va putrezi, da' nu în pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
treia de forma unei pâlnii. La capătul ugerului stăteau agățate trei perechi de pungulițe, ce se umflau și dezumflau În ritmul respirației, asemenea unor foale... Animalul ei arăta destul de ciudat. La drept vorbind, Evlampia aducea acum mai mult cu un țap decât cu o capră. Asta dacă te uitai de jos. Când o priveai dintr-o parte, perspectiva ce ți se deschidea În fața ochilor era și mai bizară. Capra semăna Întru câtva cu o mașină imensă de tocat carne, sprijinită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bag Înăuntru. Probabil, văzându-mă singură, se gândește că mi-e urât și vine să-mi țină companie... - Ce mai damă de onoare! exclamă surâzând Extraterestrul, după care adăugă, chipurile-n glumă: Parcă văd că apare În curând și un țap ispășitor prin preajmă... - N-am nevoie de așa ceva, se precipită gazda. Pute de la o poștă... - Uneori la casa omului e nevoie și de câte un țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
după care adăugă, chipurile-n glumă: Parcă văd că apare În curând și un țap ispășitor prin preajmă... - N-am nevoie de așa ceva, se precipită gazda. Pute de la o poștă... - Uneori la casa omului e nevoie și de câte un țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vultur cu ghearele Înfipte În spinarea unui miel. „La ce i-o fi trebuit să poarte pinteni, nu-mi dau seama, gândi Mașa, nu l-am văzut să fi venit călare pe ceva...“ - Da, poate e nevoie și de-un țap... Ce-o apucase oare să spună astfel de bazaconii În fața unui necunoscut, care i-ar fi putut interpreta cuvintele, dându-le un Înțeles obscen? Nu cumva spunându-i aceste lucruri Îi lăsa să se Înțeleagă oaspetelui că ar avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu Însă riscându-mi libertatea ori chiar viața...!! Înțeleg, acest sistem e generalizat pe Întreaga economie a țării noastre la cel mai Înalt nivel dar, uneori - pentru a camufla realitatea - poliția are ordin să mai arate Întregului mapamond câte un Țap ispășitor...! Și...te rog să crezi, nu doresc să fiu eu acela...!” Gică Popescu Îl bătu pe umăr prietenește. „De acord, la rândul meu cunosc toate matrapaslâcurile, uneori chiar primejdia la care vă expuneți...! Am informații suficiente dar, eu stau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un moment. E îngrozitor de tânăr. Dar acum îmi dau seama că tinerețea are un farmec special. Știi că feministele s-au supărat că bărbații mai în vârstă hârțuiesc femei tinere? N-am fost niciodată de acord. Am ținut mereu cu țapii bătrâni. Și acum mă bucur că am făcut-o pentru că acum văd cum te poate înnebuni un corp tânăr. Pot să-l strâng și să-l mozolesc pe Steven ore în șir și tot nu-mi ajunge. E ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de cuneiforme în uruk visele foșnesc cocoșii fac repetiții cu aproape trei mii de ani înainte ishtar mi-a umplut mesageria cu lamentații și blesteme enkidu urnește soarele din nisip aproape că m-am obișnuit cu mirosul lui tare de țap bătrân tăvălit în vomă de curve ultima trepanație a eșuat sufletul lui a devenit inoperabil a rămas zâmbetul ca o crăpătura în scoarța unui cedru la noapte va trebui să-i explic iar culoarea albastră ziua nu înțelege nimic pentru că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
șef. Pe onoarea mea că l-au iubit. Așteptați și-o să vedeți... tot Întreprindem noi ceva... nu ne lăsăm cu una, cu două... — Dar am auzit că ucigașul a fost prins de poliție. Nu mai spuneți prostii! Acela a fost țapul ispășitor. Pe șef l-au lichidat cu pistolul. Cum să aibă muncitorii din barăci pistoale? — Te gîndești la cineva anume? — Știu și eu... — Președintele asociației nu e de acord, nu ? — De aceea am și zis că o să ne Împrăștiem. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe iarba malului, își trase și ochii în umbră. Lumina căzu numai asupra apei. Se lăsă pe covorul moale. Din vreme în vreme își întorcea capul spre rana care sângera. Dar pe drumul pe care venise ea, deodată răzbătu un țap spăriat, cu cornițele înălțate. Lângă ea, se opri, întinse capul, o mirosi. Căprioara mugi încet, abia auzit, parcă spunea ceva, și ridică botul uscat spre căprior. Cornul tresări în urmă prin bolți răsunătoare; țapul se scutură, sări sprinten peste pârău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care venise ea, deodată răzbătu un țap spăriat, cu cornițele înălțate. Lângă ea, se opri, întinse capul, o mirosi. Căprioara mugi încet, abia auzit, parcă spunea ceva, și ridică botul uscat spre căprior. Cornul tresări în urmă prin bolți răsunătoare; țapul se scutură, sări sprinten peste pârău și dispăru în desișuri. Ca și cum i-ar fi venit o înfiorare de spaimă și de putere, căprioara se ridică și intră iar în apă. Șchiopătând ușor, numai în trei picioare, porni în copce scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sunt tot treburi de vânătoare, pe când chestiile polițienești propriu-zise privesc orașele și anumite viclenii ale oamenilor de-acolo. În trecuta vară a acelui an 1925, venise la Prelunci domnișorul Pitu, feciorașul unuia dintre stăpâni, ca să dobândească cel dintăi trofeu de țap roș. Cât lenevise la casa de vânătoare, domnișorul Pitu se îndeletnicise cu niște cărți de istorisiri. Două din aceste cărți: „Urmele tigrului regal“ și „Crima din Cincinatti“, domnișorul Pitu le dăruise lui Culi. Cetindu-le cu mare plăcere, paznicul dobândise convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și mirare mare era, cât nici doftorii n-au aflat și n-au văzut - cât îs ei de doftori. Fi-le-ar numele uitat, că numai la târguri stau! De ce nu suie și ei la munte ca lupii și ca țapii! Ce să facem acuma cu acest om? întrebă cu îndoială badea Toma. Îl văd că e slăbit tare. —D-apoi ce poate ști un cap ca al meu de femeie? Dumneavoastră ce ziceți? Amândoi bărbații urmau să privegheze pe Nicula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a pornit, spărgând mugurii, în pârău au săgetat păstrăvii după cele dintăi gâze. Atunci a venit domnul Ieronim Dragu de la Sibiu, ca să-l caute pe doctorul Aurel Micu și a poftit pe Ursake Nicula să-l ducă în plantații, la țapi roșii. Deși lupii făcuseră pagubă, vânatul era destul de sănătos și puternic - și căpriorii au brăhnit din culme chiar în cea dintăi după-amiază când i-au căutat vânătorii. Culi se ducea cu domnul Ieronim; Onu Bezarbarză cu doctorul. Nana Floarea ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sosea Culi dintr-o parte, cu țapu-n spinare, în urma vânătorului său. Au sosit într-o sară și Bezarbarză cu doctorul, nevoindu-se amândoi cu o povară asemenea; și copilul a povestit un ceas, lângă vatră, stăpânei lui, cum a ieșit țapul, și cum s-au apropiat, și cum a mers pușcătura, și mai ales cum a aflat el animalul căzut între niște desimi nepătrunse. Nana Floarea îl asculta cu plăcere, gândindu-se că numai câțiva ani vor trece și acest fecior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a mers pușcătura, și mai ales cum a aflat el animalul căzut între niște desimi nepătrunse. Nana Floarea îl asculta cu plăcere, gândindu-se că numai câțiva ani vor trece și acest fecior va fi în stare să aducă singur țapul pe grumaz; și după ce va face cu el din munte zece kilometri, când va ajunge acasă, să sară o dată în sus de bucurie bătând de două ori din pinteni, înainte de a atinge iar pământul, după rânduiala paznicilor tari. De două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ajunge acasă, să sară o dată în sus de bucurie bătând de două ori din pinteni, înainte de a atinge iar pământul, după rânduiala paznicilor tari. De două ori a fost chemată, în aceste expediții, și Vidra, cățelușa, într-ajutor, ca să găsească țapul cât după urmă de sânge, cât după putoarea pe care o lasă ca un fum subțire în urma sa. A fost de cosit fân, de săpat crumpene, de dres împrejmuiri. Nana Floarea l-a lăsat în voia lui pe Culi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
are nuanțe de cadavru. Monștrii cu gheare și labe de animale răsucite veghează cerurile bătrânului oraș alături de imagini mai apropiate de figura umană, dar la fel înspăimântătoare prin urâțenia chipului și dizarmonia formelor. Un diavol cu coarne și urechi de țap se sprijină spre exterior de o margine rotundă și privește spre Tour Eiffel. Mâini crispate se alătură ghearelor, ciocuri dizgrațioase se deschid alături și boturi și râturi hâde, priviri însângerate și flămânde sfâșie aerul și înveninează lumea. Toate aceste chipuri
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
tale, I-a replicat O’Toole cu o voce dură, înăsprită de aburii whisky-ului de cartofi. Ci pentru nemernicul ăla de Vultur-în-Zbor. — Ne-am gândit la un mic linșaj nevinovat, a precizat Peckenpaw. — înțeleg, a zis Iocasta. Vreți un țap ispășitor. Doamne ferește! a rânjit Flann O’Toole. Dar o analiză simplă arată că toate necazurile noastre au început odată cu venirea lui. îi absolut logic să-i grăbim plecarea mintenaș, nu-i așa? — Flann O’Toole, zise atunci madame Iocasta. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
evaluare a pagubelor și să îi trimit factura - și nu-mi spune că nu a fost o modalitate de a mă face să-mi țin gura. Aș fi putut fi într-o mare încurcătură, realizezi asta? Aș fi putut fi țapul ispășitor ideal. Dacă s-ar fi străduit mai mult, aș fi fost acuzată de omucidere! Și poate încă aș fi dacă nu aș... Dacă nu ai, ce? Nu contează. Nu era momentul să mă laud cu legătura mea neortodoxă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Teatru pentru copii Clasele I - IV Oana ARGHIRE Prefață Teatrul! Ce tânăr e bătrânul teatru, de peste două milenii! Și atunci cu acompaniamentul fluierului de trestie, actorii îmbrăcați în piei de țap făceau oamenii să se bucure sau să plângă și mai ales, să spere, să fie mai buni, mai cinstiți, mai curajoși. Și înfrunfând veacurile, teatrul a îmbătrânit. Nu l-a descurajat nici circul, nici sportul, mai târziu nici filmul, și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Cotoșman: Stai tâlharule! Marele Dregător: În sfârșit, mi-ai căzut în gheară, cotoi blestemat! Te jupoi de viu!... Îl omor și pe Împărat! Mă logodesc eu cu Domnița și mă fac eu împărat! Cotoșman: Vino mai aproape, dacă ai curaj, țap logodit... Marele Dregător: N-am curaj eu? (Cotoșman scoate de la brâu un săculeț cu prafuri de scărpinat și îl aruncă peste Marele Dregător). Marele Dregător: Aoleu, mi-a dat cu prafuri de scărpinat, dihania, aoleu, cum mă mănâncă...Aoleu, crăp
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]