1,198 matches
-
unor istorii diferite. A Greciei antice, a Romei antice și a creștinismului. Și care "geografie"? Pe cât de unitar pare un continent cum e America de Nord, pe atât de pestriț e cel european. Ce au comun stafiile din Scoția, statuile reci, milităroase, țepene, din Stockholm, plicticoasa neutralitate elvețiană și ruinele grecești? Ce leagă nevrozele nordice și exuberanța italiană? Și ce-a mai rămas "european", după ce unii (în Est) ne-am "asiatizat", până la un punct, iar alții (în Vest) s-au "americanizat"? Unde mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vede că e prea târziu pentru a mai reîncepe. Și toate acestea abstrăgând de la dezgustul împrotiva cărții pe care metoda mecanică îl inspiră copiilor. Chiar pagina întîia ni arată marea deosebire de metodă. Nu mai întîlnim pe învățătoriul sever și țeapăn cu vergile-n mână, ci un suflet uman, care se coboară la treapta sufletelor copilărești și le disciplinează, nu le siluiește. Prin jocuri copiii învață a iubi orânduiala. Apoi li se face deosebirea între ființe și lucruri; copiii sunt puși
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de mână, bărbați în puterea vârstei, respectabili și purtând mustăți. În Orient de asemenea, câteodată? E adevărat. Dar spuneți-mi, ați îndrăzni să mă țineți de mână pe străzile Parisului? Glumesc! Noi avem ținută, e lucru știut, murdăria ne ține țepeni, înainte de a ne duce în insulele grecești ar trebui sa ne spălăm din cap până-n picioare. Acolo aerul e cast, marea și plăcerea curate. Iar noi... Să ne așezăm pe aceste șezlonguri. Ce pâclă! Rămăsesem, cred, la carceră. Da, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cei doi umărari ai efodului pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se îmbucă efodul cu umărarii, deasupra brîului efodului. 28. Pieptarul cu verigile lui, să-l lege de verigile efodului cu o sfoară albastră, pentru ca pieptarul să stea țeapăn deasupra brîului efodului, și să nu poată să se miște de pe efod. 29. Cînd va intra Aaron în sfîntul locaș, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecății, ca să păstreze totdeauna aducerea aminte de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
doi umărari ai efodului, jos, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se împreună efodul cu umărarii, deasupra brîului efodului. 21. Au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu o sfoară albastră, așa ca pieptarul să stea țeapăn deasupra brîului efodului, și să nu se poată mișca de pe efod, cum poruncise lui Moise Domnul. 22. Au făcut mantia de sub efod țesută toată cu meșteșug din materie albastră. 23. La mijlocul mantiei, sus, era o gură ca gura unei platoșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
o zi la ora dejunului. Sosirea el făcuse efect. De multă surprindere, probabil, nimeni nu-și manifesta bucuria. Lui Nory i se păru că Lina e grozav de vânătă la față, poate fiindcă n-o văzuse de mult. Rim sta țeapăn, și cei doi gemeni, prezenți, când o văzuse, făcuse laolaltă o singură grirr.j-iî. Nory observă că Sia se uită sașiu. Înainte aproape de a da bună ziua, întrebă: - Dar ce a pățit dumneaei la ochi? Rim puse ochii lui miopi și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
străini, era cea mai apropiată. Persoanele mai străine se întrebau ce rudă e Lina cu fata aceea, fără a se descurca sau încureîndu-se. Din ceilalți nimeni nu-și punea întrebare asupra ciudatei etichete de raporturi ce-i reunise acolo. Rim, țeapăn, cu un plastron de cămașă prea scrobos, sta lângă tronul episcopal, s-ar fi zis că se reazămă chiar puțin de el, ca un om care nu-și are destul de bun aplombul pe picioare. Aghiotanți fideli, cei doi gemeni Hallipa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
starea financiar-bancară pentru verificare, n-a mai avut cui să o prezinte. Marele avut sta, ghemuit, la volanul legendarului, de-acum, automobil; sta, cum zic, avându și dinții adânc înfipți în carnea volanului. în carnea aurului acestuia. Sta, cu mâinile țepene, pe volan, cu picioarele țepene, pe sub volan; și cu restul trupului, țeapăn, ca o mostră a nebunelii, ca un bibelou al lumii lui smintite, de care, nu aș mai voi să-mi amintesc vreodată. Privind cu mai multă atenție, primul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a mai avut cui să o prezinte. Marele avut sta, ghemuit, la volanul legendarului, de-acum, automobil; sta, cum zic, avându și dinții adânc înfipți în carnea volanului. în carnea aurului acestuia. Sta, cu mâinile țepene, pe volan, cu picioarele țepene, pe sub volan; și cu restul trupului, țeapăn, ca o mostră a nebunelii, ca un bibelou al lumii lui smintite, de care, nu aș mai voi să-mi amintesc vreodată. Privind cu mai multă atenție, primul secretar particular, observă,în scrijelitură
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Marele avut sta, ghemuit, la volanul legendarului, de-acum, automobil; sta, cum zic, avându și dinții adânc înfipți în carnea volanului. în carnea aurului acestuia. Sta, cu mâinile țepene, pe volan, cu picioarele țepene, pe sub volan; și cu restul trupului, țeapăn, ca o mostră a nebunelii, ca un bibelou al lumii lui smintite, de care, nu aș mai voi să-mi amintesc vreodată. Privind cu mai multă atenție, primul secretar particular, observă,în scrijelitură, o culoare care-l făcu să tresară
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Pândită de păienjenișul negustorilor ascunși prin unghere întunecate, mulțimea se mișca în toate părțile. Solemni și indiferenți, bătrânii ieșeau cu scaunul pe trotuar, neîncetând să converseze cu cei rămași în casă. Seara ieșeau să facă mișcare, ca Maier Melțer care, țeapăn și disprețuitor la cei optzeci de ani, se plimba izbind cu cârja în bordură. Avea privire pătrunzătoare și un nas mare deasupra buzelor răsfrânte în grimasă. Cu glasul său zgomotos care nu ținea cont de nimic, la fiecare marfă întreba
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
face mai uman. "Fratele Martin" m-a învinuit că sunt eretic. "De ce? Pentru că spun ce gîndesc? ― l-am întrebat. Dacă te interesează, îți pot împărtăși și ție rețeta după care poate fi găsit Dumnezeu". S-a holbat la mine. Devenise țeapăn. Doar mâinile i se bălăbăneau pe lângă trup. A bâiguit, nehotărît: "Cum?" "Simplu. Simplu de tot, i-am zis. Declari sus și tare, ca mine acum, că n-ai nevoie de El. Că-ți ajungi ție însuți. Și, în clipa aceea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Susan cea frumoasă. O să mi-l stricați pe bietul Julius. Mi-e destul că-l vad zburdând toată ziua prin grădină. Și tot timpul stă printre servitori. Pentru nimic În lume! Dar pe urmă plecă mirosind foarte frumos a parfum țeapăn și nu se mai Întoarse pînă noaptea tîrziu. Așa se face că pe neașteptate, Julius i-a apărăt În fața ochilor, stînjenit și cu gîtul ros de gulerul strîns, dar hotărît să nu-și scoată cravata neagră de cîrpă ordinară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
țigară lui Baby. În clipa aceea se ivi Julius, care se Întorcea de la școală. Baby Richardson mărturisi că se topise văzîndu-l atît de drăgălaș, apoi spuse că pe zi ce trece se făcea mai mare... Julius suportă aprecierile astea stînd țeapăn, cu mîinile lipite de corp, cu vîrfurile picioarelor depărtate și simțind că o urăște pe Baby Richardson. Ea ținea morțiș „să se cunune cu urechile lui“ și alte asemenea năzdrăvănii, ce-i drept În engleză nu suna atît de urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de a-și aprinde țigara la nesfîrșit, fiindcă tutunul se scuturase, era foarte afînat și el nu putea fuma cum trebuie; acum apucase mîna bietului Lastarria Într-ale lui, parcă o Învelise cu niște șervete umede și călduțe, iar celălalt, țeapăn și aproape spînzurat În aer, zîmbind strîmb și parcă spunînd dă-mi drumul odată, fiindcă ceva mai Încolo premierul Îi săruta mîna lui Susan luîndu-și rămas-bun și În curînd avea să treacă prin dreptul lui. Uite că premierul venea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
realității care nu-i făcea plăcere. Asta-i tot! porunci, dezgustat, fiindcă se simți stânjenit. Și tocmai acum, Înainte de masă. Tocmai cînd bea gin and ionic. Asta-i tot! Abraham dădu să se unduiască iar, dar se Îndreptă imediat. Rămase țeapăn, gata să Îndeplinească fără Întîrziere ordinele stăpînului, plecîndu-și ochii de parca aceste cuvinte atît de tăioase ar fi fost ca o mustrare severă pentru un școlar. Rămase cîteva secunde În poziția asta, apoi corpul lui Începu singur să se pregătească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la el și domnul În negru băgă de seamă că peștele se uita țintă la el și tot uitindu-se așa unul la altul, domnul În negru la biban și bibanul la domnul În negru, tot uitîndu-se la biban a stat țeapăn tot timpul cît a ținut masa și toți au terminat de mîncat și domnul În negru nu-și putea lua ochii de la biban și bibanul se uita fix la el și nimănui nu i-a venit să creadă cînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
principal. Da, sigur că și-l amintea. Cu toții și-l aminteau pe Santiago. Chiar și Carlos; cît ai clipi din ochi reușise să parcheze camioneta și dăduse fuga să vadă cum aterizează avionul cu domnișorul Santiago. Acum era aici, stînd țeapăn pe terasă lîngă ei, pronunțînd odată cu ei numele lui Santiago, pînă cînd În sfîrșit l-au văzut apărînd În urma celor două stewardese care au deschis ușa avionului. Bobby ridica mîna ca să-l salute, dar chiar În clipa aceea Santiago o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care avea moliciunea unei saltele... Scrîșnea din dinți, tot cărîndu-i la lovituri și scrîșnind din dinți de furie reuși să se ridice complet, la fel ca În grădină cînd simți că era ostenit și trebuia să plece și se ridică țeapăn și continuă să se uite cîteva clipe la Vlăjgan, așa cum era trîntit la pămînt, acolo, Înaintea lui, cu fața făcută zob. CÎteva minute mai tîrziu, Lester dormea ca un prunc pe eanapeaua-pat a camionetei Mereury, parcată În fața barului Freddy Solo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dintre casele fla mande din Watergraafsmeer. În restul apartamentului, clă dit pe trei nivele, locuiau pro prie tara, o poloneză, și fiica ei rubicondă. Făceau baie împreună în fie care seară, țipând și stropindu-se cu apă, noaptea poloneza bea țeapăn, de una singură, plângându-și soțul pierdut... În odaia mea cu tavan oblic aveam doar un pat, un scaun și o masă. Mai aveam un CD Player și câteva discuri, pe care le-am tot ascul tat în primele zile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o poziție în școală și în afara ei. Ce-i costă dacă spun și ei, acolo, ca omu’, din când în când: Aveți dreptate, tovarășe inspector, da, tovarășe director, să trăiți, tovarășe... Eu, nu, eu am o coloană vertebrală prostesc de țeapănă, care încă n-a învățat să fie flexibilă, cât mai flexibilă. Iar lucrul ăsta, pe mine mă cam costă... 7 ... tic-tac... Razele poznașe ale soarelui primăvăratic s-au instalat pretutindeni, au inundat aproape toate băncile, după ce, la început, au cotropit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
al lui Mark de când mașina sa ieșise de pe șosea. Cain și Rupp îi dădeau pase pe neașteptate, la care el se înfigea cu o jumătate de secundă prea târziu. Mingea improvizată îi ricoșa de pe piept, de pe față și din mâinile țepene. Și fiecare lovitură umilitoare avea ca efect un sunet care nu putea fi decât un râs gros. Lui Karin îi venea să țipe, îi venea să bată din palme de fericire. La plecare, pe coridor, le mulțumi prietenilor fratelui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gheare în Cappy. Ea a făcut ce a făcut. Niciodată n-am vrut să-i insult memoria. Cappy se mulțumi doar să încuviințeze din cap. —Eu am încurcat lucrurile și mai tare, spuse el. Cei doi bărbați își strânseră mâinile țepene și se despărțiră. Karin nu-și mai amintea nimic din drumul de întoarcere. Unchi de nicăieri și frați care dispăreau. Lângă iazul artificial cu rațe de la Dedham Glen, simți suferința lui Mark. Ea i-o provoca, pentru că nu era cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
replici trenante, ezitând să-și ia la revedere. După ce închiseră telefonul, el continuă să-i dea în minte câteva replici. Făcu duș, atârnând prosopul pe suport - Contribuiți la salvarea Pământului. Scoase reportofonul digital din servietă, apoi se strecură între cearșafurile țepene și răcoroase și ascultă convorbirea înregistrată în ziua aceea. Îl ascultă din nou pe tânărul de douăzeci și șapte de ani, pierdut în el însuși, ocupat să demaște impostori pe care lumea nu-i putea vedea. Cu ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
multe povești, pentru a scoate în evidență cele mai frapante caracteristici ale unei boli. — Adică e ficțiune? întrebă altcineva. Weber făcu o pauză de gândire, iar camera deveni agitată. Karin începu din nou să-și roadă cuticulele, iar Barbara stătea țeapănă, ca o statuie perfectă. Mark fu cel care vorbi primul. —Ăsta-i un mare tun. Putem să ne uităm ce e la Springer? În noaptea în care Weber părăsi câmpiile pustii și se întoarse în est, se aruncă asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]