2,210 matches
-
de mult încât, deși oamenii citesc ziarele, preferă să nu le mai creadă, așa cum se întâmpla odinioară. Atât de mult încât președintele a ajuns să fie încurajat de majoritatea cititorilor când comite o tâlhărie față de o jurnalistă și o numește „țigancă împuțită“. Atât de mult încât același președinte Băsescu a ajuns să-și permită să-i privească cu profund dispreț pe jurnaliștii care se înghesuie să-l filmeze „în timpul său liber“ și să le arunce, printre dinți, un scârbit: „Bă, da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
adresezi unui public întâmplător. Actrița care interpretează e o persoană foarte specială; nu a terminat facultatea, e o actriță amatoare, acum face muzică, vioară, pentru că o interesează muzica țigănească. Ce m-a interesat pe mine la ea e că e țigancă, are un temperament care nu e așa de ușor de găsit în Cehia sau Slovacia; e o persoană hotărâtă, energică, fără inhibiții și, deși nu știa engleza, a acceptat imediat rolul. De asta am apelat din nou la ea, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
engleză. Mie mi-a plăcut că se simte Estul, nu știi exact de unde este accentul, dar cred că e și un fel de politică în asociația asta, și punctele de interpretare care se intersectează, faptul că ea e o femeie țigancă, și în relație cu România, cu felul în care românii și romii sunt văzuți, prejudecățile care există în acest sens. O retrospectivă fictivă De cât timp lucrezi Lucia Tkácová? Primul proiect l-am făcut în anul 2000, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
nu era fată rea, avea o inimă atât de mare, dacă o lua de nevastă și-i mai grijea și copiii ea putea să-și țină pensia și să trăiască iar ca o creștină ce era și nu ca o țigancă. Simți că trebuia să-și valorizeze fata. Căci Emma nu se valorizează deloc. — Și Emma e educatoare, cred că v-o fi spus, cu diplomă de liceu, nu așa, chiar dacă școala În ultima vreme a Început să degenereze, tinerii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un set extrem de scump de lenjerie intimă de la La Perla. Sutienul crem Închis din dantelă avea un decolteu adânc, care, chiar și ea recunoștea, Îi făcea sânii să arate chiar superb. Știa ce avea să poarte pe deasupra. Rochița diafană de țigancă de un verde de mentă cu mânecile scurte și bufante, avea să fie ideală. O cumpărase de la Whistles cu câteva săptămâni În urmă, dar n-o purtase chiar dacă Își dorise foarte tare. Ruby simțise mereu că unul din lucrurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
destul de puțină la minte și ar putea fi păcălită; cealaltă e și bună, ar și vrea, dar tată-său mai că e În stare să-i pună chiloți de tablă cu lacăt: vai de ăla care ar Încerca ceva; la țigănci și rudărese ai putea să plătești, dar trebuie să fii atent să nu superi pe cineva, că te trezești cu un cuțit În șale. Lui Mihai Enin inima Îi bătea din ce În ce mai repede. Știa că vorbele celorlalți se apropiau de cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
filmul despre șatra de țigani și de zece ori trăise dezamăgirea care aproape Îi lua răsuflarea. Pe pânza pe care Ghiță o albea din când În când cu praf de cretă, țiganul Zobar o Învârtea de zor În jurul focului pe țiganca Rada și, În timp ce noaptea din jurul lor răsuna de viori, cobze și chitare, Îi dădea la o parte, una câte una, zecile de fuste crețe și Înflorate care o acopereau. Când să i-o azvârle pe ultima, ca apoi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un soi de ceață moale și mișcătoare din care se ițeau din timp În timp oameni, imagini și Întâmplări. Îi rămăsese vie În suflet setea de care suferise În aproape fiecare minut. Cea care le căra apă cu găleata, o țigancă trupeșă, cu bucile bombate și sânii năprasnici, nu-l lăsa pe Ectoraș să bea mai mult de jumătate din cana cu care bea toată lumea. Zâmbea Întruna, vorbea tare și răspundea cu vorbe deocheate bărbătușilor ce o agrăiau, făgăduindu-i Împreunări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vorbea tare și răspundea cu vorbe deocheate bărbătușilor ce o agrăiau, făgăduindu-i Împreunări focoase și podoabe bărbătești groase și lungi cât jumătate din cozile sapelor. Apa era puțină și se termina repede pentru că tractoristul care pleca la fermă cu țiganca după apă de băut nu umplea niciodată butea cum trebuie, ca să-și dea cât mai multe prilejuri Într-o zi să facă drumul acela. În fiecare dintre călătorii, se lăuda el, Își făcea timp s-o călărească Îndelung și istovitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și, În curând, Îngroșată de nămolul ridicat de pe fund, se stropeau și, cu strigăte de Încântare, se răcoreau de căldura Întregii zile și se spălau de urmele grețoaselor omizi. Ectoraș se aruncase și el din tulbureala clocotitoare, mai ales după ce țiganca cea trupeșă râsese de el, de pielea lui albă, de cărnița dulce care ar fi ademenit o grămadă de lipitori și, lucru greu de Îndurat, de boieria și de fudulia lui care nu-i Îngăduiau să se amestece cu prostimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sac plin cu Încălțări purtate și cu haine vechi, pe care cele cinci fete le ținură multă vreme de bun, ca să nu le vatăme. La școală veniră tot desculțe, Îmbrăcate În țoale Împrumutate de pe la vecini. De ce i se păruse focoasei țigănci că-l văzuse pe Ectoraș Înghițit pe vecie de Apa Morților nu se poate ști. Fără să dea vreun semn de tulburare, femeia căzuse deodată În genunchi, scurmase țărâna cu fruntea și jelise Îndelung și cu deznădejde. Avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se bage slugă la o mânăstire de maici, iar râsul neîncetat al copilului furat de tremurătoarea apă urma să-și Înceteze răsunetul, alungat de bolovanii uscați ce bocăneau În capacul sicriului. Cu mult Înainte, Însă, de sărăcăcioasa Îngropare, pe când țiganca jelea cu fruntea În țărână, tractoristul care se fălea că se suia pe ea la fiecare drum pentru apă de băut nu știuse ce și cum să facă atunci când o văzuse prăvălită. Ca să nu pară atins de slăbiciune, spusese cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chirurg fără chip a atins cu bisturiul bărbăția suferindă a omului, i-a Împins mațele la locul lor În burtă, iar mădularul care atârnase bolnav a reintrat În urzeală, topindu-se În ea. Omul care se arătase vesel-milostiv față de durerea țigăncii a rămas să piară de singurătate și neînțelegere În gogoașa de mătase a acelei nedeslușite Întâmplări. Privit de departe, nesfârșitul gard Înalt ce Înconjura colțul de rai vegetal printre copacii căruia se aflau barăcile pușcăriei-balamuc părea nespus de pașnic. Iedera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de obicei, convenit ca, în schimbul asigurării „ordinii”, paznicii să-și umple sarsanalele). Desigur, totul era o naivă utopie raționalistă. De la un punct încolo, își făceau apariția țiganii. Veneau în haită și se băgau înjurând prin față, unii - înarmați cu cuțite. Țigăncile, baragladine sau pirande, foloseau puradeii de țâță ca arme. (Le-am văzut de multe ori lovind cu ei. „Ce faci, fă, îl omori!” „Las’ că fac acuma altu’.”) Era ca un fel de viol colectiv: bărbații de pază rareori făceau
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se simte influența experienței indice (Maitreyi, Isabel și apele diavolului etc.), romanele de factură realist existențială (Romanul adolescentului miop, Întoarcerea din rai, Huliganii, Nuntă în cer, Noaptea de Sânziene) și nuvelele, care stau, în majoritatea lor, sub semnul fantasticului (La Țigănci, Pe strada Mântuleasa etc.). Fără a avea intenția de a minimaliza celelalte categorii (cea a romanelor ,,exotice” și cea a nuvelelor), lucrarea de față își propune o analiză detaliată a celei de-a doua etape a operei literare eliadiene (în
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
românesc. Ele demontează „scheletul” arhetipal al unei reprezentații tradiționale (construită după regulile aristotelice). Sunt mai multe spectacole pomenite aici: Teatrul seminar după Petre Țuțea, Suită de crime și pedepse după Euripide, spectacol regizat de Dabija, Au pus cătușe florilor..., La Țigănci... S-ar părea că toate au fost experimente În sensul unui teatru anarhetipal... Sanda Cordoș: Și dacă lucrăm cu anarhetipul ca un instrument de lucru, e un concept, nu? Mircea Muthu: Absolut, dacă are funcție operatorie... Marius Jucan: E un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ar fi vorba despre legenda unei fotografii sau de o didascalie de teatru: O masă de seară pe sfârșite. Masa este în dezordine. Ofițerii și tiganii fumează țigări. Doi țigani zdrăngăne la chitară într-un colț al tavernei și două țigănci, în mijlocul scenei, dansează 110... Când cotextul o permite, în special dacă frazele sunt scurte, poate exista și un efect de accelerare, prezentul lăsând impresia unei succesiuni pure de procese, în loc să le înlănțuie, după cum face prezentul simplu. Ilustrativ în acest sens
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sală", creând imaginea unui ,,ecran uimitor în care strada apărea într-o lumină verzuie de vis, cu oameni și trăsături ce se mișcau somnambulic în apele ei"245, amintește de labirintul în care personajul lui Mircea Eliade din nuvela La țigănci, Gavrilescu, pătrunde ca într-o irealitate imediată, în scopul descoperirii adevăratei sale identități. Gavrilescu experimentează trecerea celor trei trepte existente între cele două lumi, desemnate simbolic în text de cele trei țigănci. Prima dintre aceste stări este starea de Chikay-Bardo
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care personajul lui Mircea Eliade din nuvela La țigănci, Gavrilescu, pătrunde ca într-o irealitate imediată, în scopul descoperirii adevăratei sale identități. Gavrilescu experimentează trecerea celor trei trepte existente între cele două lumi, desemnate simbolic în text de cele trei țigănci. Prima dintre aceste stări este starea de Chikay-Bardo, care reprezintă acea stare de conștiință pe care mortul o are între cele două momente: al morții și al reîncarnării. În starea de Chikay, mortul experimentează întâlnirea cu lumina orbitoare care este
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
vieții lui Gavrilescu este iluzorie. Dacă cel care trece printr-o astfel de experiență nu recunoaște lumina, cade în a doua stare, cea de chanyd, unde se întâlnește cu propriile sale refulări. Gavrilescu nu recunoaște cele trei zeități (cele trei țigănci), pentru că dacă le-ar fi cunoscut ar fi intrat într-o stare pre-nirvanică. Nerecunoașterea determină căderea în cea de a treia stare sidpa, în care defunctul intră într-o nouă reîncarnare pe care el și-o alege. Gavrilescu își va
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de Hildegard. Experiența morții este unul dintre motivele recurente și în proza lui Eliade. Adrian, din În curte la Dionis, va experimenta întâlnirea cu lumina orbitoare (prima stare, chikay), pe care nu o va pierde ca personajul din nuvela La țigănci, Gavrilescu. Va pierde însă cea de a doua stare, cea de chanyd, pentru că va privi înapoi. Dintre cele trei stări pe care trebuie să le străbată sufletul mortului, cea de a doua stare este cea mai înfricoșătoare, pentru că sufletul trece
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Aici are loc acea ,,tiranie a formelor" la care este supus sufletul. Simbolică este întâlnirea din labirint, a lui Gavrilescu cu propria sa imagine. El nu-și recunoaște propriile sale iluzii: propria sa afectivitate (grecoaica), intelectul (evreica) și forma inerțială (țiganca). Și Gavrilescu și Adrian din În curte la Dionis pierd această a doua stare de conștiință, ratând intrarea într-o stare pre-nirvanică. Momentul în care personajul blecherian se identifică cu personajele de film poate echivala, conform terminologiei lui Eliade, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Louis, L' art e la littérature fantastiques, Paris, Presses Universitaires de France, 1963. Opere literare ale altor scriitori Bacovia, George, Plumb. Scântei galbene, Antologie, tabel cronologic, prefață, note și bibliografie de Adriana Mitescu, București, Editura Albatros, 1976. Eliade, Mircea, La țigănci și alte povestiri, București, Editura pentru Literatură, 1968. Eminescu, Mihai, Poezii, București, Editura Paralela 45, 2012. Gide, André, Jurnal. Pagini alese 1889-1951, prefață, traducere și note de Savin Bratu, București, Editura Univers, 1970. Gide André, Tezeu; Din file de toamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
3). Dacă aceste definiții par "străine" și imposibil de aplicat în cazul românesc, amintim doar câteva exemple de limbaj extremist la nivel înalt: fostul președinte Ion Iliescu numind rromii "colorați" într-un discurs din aprilie 2001(Andreescu 2003, 32), apelativul "țigancă împuțită" atribuit de președintele Traian Băsescu unei ziariste în 20074, "conspirațiile Cabalului" invocate în discursurile lui Corneliu Vadim Tudor sau declarațiile lui George Becali cum că "nu vor veni străini la Steaua" sau intrezicerea "We are the champions" pe stadionul
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
, Nina (17.II.1953, Țiganca, j. Cahul), poetă. După absolvirea Institutului de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1976), lucrează aproape două decenii ca redactor la săptămânalul „Literatura și arta”. Este președinte al Asociației „O. Ghibu” a Astrei; din inițiativa ei organizația și-a reluat activitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287675_a_289004]