2,113 matches
-
astfel: 1) morminte depuse în sarcofage din marmură sau din calcar, cu sau fără inscripție; 2) morminte din plăci de piatră (calcar sau alte materiale), acoperite sau nu cu plăci dispuse orizontal; 3) morminte în gropi simple, unele marcate cu țigle; 4) morminte în firide, cu sau fără sicriu, pentru unul sau mai mulți înhumați, simple și complexe, cu două sau mai multe firide și culoare de acces (cunoscute în zona orașelor vest-pontice, cf. Tomis și Callatis); 5) morminte depuse în
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Tulcea), unde mormintele în groapă simplă sunt cele mai frecvente. În acest sit arheologic s-au surprins înmormântări simple și duble, reînhumări și înhumări doar de cranii. Mormintele sunt în groapă simplă (scheletul așezat direct pe pământ), apoi, morminte cu țiglă, cu pietre, cu lemn (toate aceste adaosuri necesare protecției scheletului în manieră totală (sicriu) ori parțială (pe una dintre laturi). Orientarea majoritară a scheletelor este E-V, cu unele excepții N-S (sarmați, goți etc.) și invers. 2) Callatis (Mangalia
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
în amorfă (secolele V-VI), mormintele în groapă simplă reprezintă un total de 40% și sunt efectuate în gropi obișnuite, rectangulare; multe dintre ele sunt acoperite cu lespezi de piatră, iar pentru acoperirea înhumaților, în unele cazuri, s-au întrebuințat țigle dispuse în pantă dublă sau simplă; 3) Histria (jud. Constanța) unde mormintele au fost amenajate în formă de groapă simplă sau protejate cu pietre, țigle sau cărămizi; deși, în unele cazuri, inventarul funerar (vezi supra) este specific necropolelor de epocă
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
acoperite cu lespezi de piatră, iar pentru acoperirea înhumaților, în unele cazuri, s-au întrebuințat țigle dispuse în pantă dublă sau simplă; 3) Histria (jud. Constanța) unde mormintele au fost amenajate în formă de groapă simplă sau protejate cu pietre, țigle sau cărămizi; deși, în unele cazuri, inventarul funerar (vezi supra) este specific necropolelor de epocă romană din secolul IV, există totuși și anumite elemente de origine barbară; 4) Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea) unde mormintele erau protejate cu țigle; 5) Sucidava
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
cu pietre, țigle sau cărămizi; deși, în unele cazuri, inventarul funerar (vezi supra) este specific necropolelor de epocă romană din secolul IV, există totuși și anumite elemente de origine barbară; 4) Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea) unde mormintele erau protejate cu țigle; 5) Sucidava (jud. Constanța) unde, în cele șase morminte de inhumație prezente în bazilica creștină din secolul IV, defuncții erau lipsiți de obișnuitul inventar funerar întâlnit în necropole păgâne. Elementele prezenței paleocreștine sunt date de înhumarea lor în bazilică, de
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
precum și de descoperirea unor amfore (în afara mormintelor, vezi infra) conținând formule epigrafice creștine); 6) Tomis (municipiul Constanța): din cele 27 de mormintele simple cu groapă rectangulară, descoperite între 1987-1992, unele prezentau urme de sicriu, marcaje de una sau mai multe țigle, altele nici măcar atât. Absența inventarului funerar a determinat o datare specifică perioadei romano-bizantine. Tot aici trebuie amintită și prezența unor morminte colective (M103 și M111) dispuse în formă de cruce, precum și a altor morminte simple (într-un caz, prevăzut cu
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Absența inventarului funerar a determinat o datare specifică perioadei romano-bizantine. Tot aici trebuie amintită și prezența unor morminte colective (M103 și M111) dispuse în formă de cruce, precum și a altor morminte simple (într-un caz, prevăzut cu un pat de țigle și cu inventar). Elementele prezenței paleocreștine sunt date de sărăcia ori absența inventarului funerar (cele mai multe cazuri), de orientarea defuncților (V-E), poziția mâinilor pe bazin precum și a unor cruci modeste din sârmă de bronz etc. 2.2. Monumente funerare Monumentele
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ceai cu căpșune în sprijinul Fondului pentru Restaurarea Bisericii, Fran fusese nevoită să-i explice că asta nu avea nimic de-a face cu revenirea la cartea de rugăciuni obștești în locul odioasei liturghii moderne, ci își propunea doar să schimbe țigla de pe acoperișul bisericii. Iar când Henrietta menționase, ca din întâmplare, că oaspetele de onoare al serii era un anume domn doctor Laurence Westcott, Fran fusese surprinsă plăcut. Auzise deja de persoana în cauză și de faptul că era un deschizător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
războiului, multe dintre case mai păstrau încă aerul vechilor conace. Gaston se plimba prin ploaie, pe una din străzile dosnice ale orașului. Liniștea din jur era brăzdată doar de melodii populare transmise la radio. Foarte puține case erau acoperite cu țigle. Majoritatea acoperișurilor erau din tablă de zinc sau chiar pietre ansamblate în stil vechi. Sărăcia apăsătoare a regiunii Tōhoku era impresionantă. Dar chiar și căsuțele acestea, atât de primitiv construite, aveau, spre deosebire de casele din Tokyo, propria lor grădină. Frunzele verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
după dormitorul principal, este probabil cea mai mare, iar Dan și cu mine o luăm pe cea galbenă, care, o fi ea cea mai mică, dar are avantajul de a poseda un balconaș minuscul cu vedere deasupra unui acoperiș cu țigle roșii, dedesubtul căruia se Întinde o livadă de măslini. O masă de fier, care cam stă să cadă, și două scaune sînt așezate pe balcon și, de Îndată ce am azvîrlit totul Într-un șifonier uriaș din lemn de cireș, Înghesuit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fiind coruptă, și, la rândul lor, artiștii refuzau să se plece în fața gustului unor oameni pe care-i numeau barbari. Mai mult decât atât, longobarzii obișnuiau să spună: dacă avem lemn și paie din belșug, de ce mai dăm banii pe țiglă și cărămizi? Sau: dacă e nevoie de piatră, ea poate fi adusă pe alese, gata tăiată și sculptată, de la ruinele romane, și-atunci de ce să mai plătim celor de la cariere? Și tot așa: e-atât de frumos să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
momentul în care li s-au alăturat la Brescia, au răspândit vestea că în oraș erau bine primiți și se găsea de lucru. Așa se face că au mai venit câțiva să construiască un cuptor pentru var, pentru cărămizi și țiglă. Și maeștrii zidari, cu echer și un fir de plumb, au început din nou să aibă calfe în stare să proiecteze cel puțin un arc simplu sau un zid. Când totuși, în septembrie 630, Gaila a rămas însărcinată, am profitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de catolici buricul creștinismului. De departe un apus de soare dădea strălucire acoperișului, cu răsfrângeri ce mergeau de la roșul aurului topit la galbenul sclipitor al aurului solid. Adeodato m-a lămurit: - Apostolul Onoriu a căpătat în dar din partea împăratului Heraclion țiglele îmbrăcate în aur de pe templul ce odinioară îi fusese dedicat lui Venus; cu ele a acoperit San Pietro. Aceasta este doar una dintre marile sale lucrări. Adevărul este că Vaticanul era un loc urât și aproape pustiu. Singurele edificii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atinși decât în mică măsură. Însă trebuie neapărat să descoperi cum ți se vâră în corp otrava; vei trăi mult și bine dacă mercurul va fi sistat. N-a fost nevoie să-l torturez pe Annio. A scos de sub o țiglă săculețul cu sarea de mercur și a dat-o în vileag pe Gundeperga. A fost dus în temniță și strangulat cu o funie. Gundenperga, la stăruința mea pe lângă Rotari, care voia să-i scoată ochii și să-i smulgă limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
loc unde trebuia să‑mi petrec noaptea. În cele din urmă l‑am găsit. Am intrat În ceea ce era, pe vremuri, prin anii douăzeci, un cinematograf. Casa de bilete era bătută În scânduri. Dar În spatele ei, pe o podea de țiglă care urca În pantă, se aliniau o serie de paturi de campanie, pliabile. Nu se dădea nici un film. Sutele de scaune din sala de cinematograf se Înșirau goale. Am Înțeles că aerul din ea era tratat Într‑un fel special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
apa. Din când în când privea, la fel de amuzat, în jur. Din vechiul port nu mai rămăsese nimic. Singură banca pe care stăteau mai părea întreagă. Bătrâna clădire a căptăniei abia se mai ținea în picioare. Fără ferestre, fără uși, fără țigle, fără vreun semn că odinioară viața fremătase între pereții ei. Dispăruseră, ca și cum n-ar fi fost nicicând, cozile de la casa de bilete. Zumzetul poveștilor din sala de așteptare. Înfrigurata așteptare a pasagerului. Nici un alt semn că la cheiul ajuns acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Închise ușa biroului său și se uită pe geam preț de-o oră. Câțiva muncitori apăruseră În sfârșit pe schelele de la San Lorenzo, dar nu aveai cum să-ți dai seama ce făceau. Nici unul nu ajunsese măcar pe acoperiș, așa că țiglele rămăseseră neatinse. Și nici nu păreau să poarte unelte de-un fel sau altul. Se plimbau pe diferitele niveluri ale schelelor, urcau și coborau Între ele pe cele câteva scări care le uneau, se Întâlneau și discutau Între ei, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
urmele mele. Și nu numai poliția. Sunt mulți pe urmele mele, domnule... Numai dumneavoastră știți cum se va termina povestea asta și de aceea am venit... Aruncă o privire peste umărul individului. Curtea era pustie. Ploaia răpăia pe acoperișul de țiglă, iar vântul își bătea joc de frunzele umede, ridicându-le în aer, amețindu-le și dând cu ele de pământ. Asta-i mâna Luciei, își spuse în gând, ea a citit manuscrisul. De unde l-o fi pescuit și pe ăsta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
deodată, într-un sistem de lanuri bine tăiate, apăru în mijloc un grup de clădiri distribuite în două zone pătrate. Din cauza iluziei de șes, construcțiile păreau enorme, adevărate fortărețe. Pătratul din stânga era făcut din ziduri înalte cu acoperiș țuguiat de țiglă, cel din dreapta, mult mai spațios, era o livadă mare, împrejmuită cu mari uluci sprijinite din loc în loc de stâlpi de zid. Brișca o luă în direcția grupului roșu, apoi, ocolindu-l, se-ndreptă spre livadă, care se zărea așternută pe jos
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
case pentru argați, totul astfel așezat, încît, la zăvorârea porții celei mari curtea să rămână închisă. Fiecare grajd se compunea din două componente laterale de zid pentru vite, un șopron central pentru căruță și un pod pentru fân acoperit cu țiglă și de o înălțime considerabilă. Șopronul se încuia pe dinăuntru cu o poartă. Oamenii puteau ieși însă spre câmp printr-o ușă pătrată și cu prag înalt, care se încuia noaptea și prin care, din cauza micii dimensiuni, nu se putea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în mers" se transformase miraculos în "agitație sau vagabondaj nocturn inconștient". Apoi în mai exactul "deambulism nocturn" (somnambulism). Începuseră de-i culegeau nopțile de pe crestele acoperișurilor, unde se amuzau să păcăne tabla sau să facă să alunece pe burtă vreo țiglă. Îi înhățau. Le legau boturile la sacoșele cu nutrețuri de neuroleptice, tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea următoare, tot de prin stâlpii de telegraf îi culegeau. Îi ferecaseră sub cearceafuri și curelușă, dintr-o piele de n-o putea tăia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sub târnăcop. Se schimbaseră firmele, pe ziduri se ridicau litere și nume noi. Forfota crescuse. Aici se înțeleniseră câțiva comercianți puternici, care învîfteau banii pe degete: unul Nicolaie Curcuman, de avea fierărie într-o hală rece și înaltă, unde ținea țiglă, tablă de acoperit casele, în foi împachetate, tuburi de fontă, cuie, chingi, dreve, șine pentru betonul armat, clanțe, broaște, tot ce voiai; unul Manole Dulămiță, cu magazin de încălțăminte, de la care târguiau țăranii din Ilfov, veniți la București după treburi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au pus, mai întâi, la punct procedurile de eșantionare și de evaluare a rezultatelor acestui gen de investigație. Într-adevăr, există numeroase întreprinderi a căror producție constă într-un număr foarte mare de obiecte aparent identice: becuri, casete audio, cărămizi, țigle etc., produse care nu pot fi, din această cauză, controlate riguros fiecare separat, așa cum se procedează, de pildă, cu un autoturism sau un avion, când iese de pe banda de montaj. Pe de altă parte, controlul unor asemenea produse poate presupune
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Giacomo, cel pe care îl învățase să citească și să scrie, că dacă am pluti deasupra, mizeria noastră s-ar risipi și câmpurile ar înflori din nou? Nu, asta nu, știi foarte bine, dar ne-am putea da seama că țiglele de pe case sunt ude learcă și că clopotnița se ia la întrecere cu vântul și cu lăstunii. Asta e-adevărat. Știi, Giacomo, atunci când m-am întors, mi s-a frânt inima. Nu-mi aminteam câtă sărăcie e-aici. Totul s-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pregătit să asculte tăcerea mai largă, a străzii. Este, de fapt, o alee, mărginită de garduri joase, în spatele cărora se întind petice de curte, cu copaci răzleți și case vechi, dinainte de război, cu un cat și acoperiș țuguiat, învelit cu țiglă. Pe vremea aceea, oamenii care își ridicau case erau înstăriți, locuințele aveau camere mari și înalte, cât să încapă candelabre bogate, și odăi pentru servitori, fie la mansardă, fie la demisol. El însuși locuia într-o asemenea odaie, primită de la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]