1,267 matches
-
sfâșie. Una mă trage de păr, alta îmi dă un pumn în bărbie. Le implor să mă ierte, în timp ce încerc să mă trag cu spatele spre poartă. Femeile râd isteric, lovindu-mă, împingându-mă și aruncându-mă de colo-colo. Sunt țintuită la perete. Mai multe mâini puternice mă apucă de gât: simt degetele cu unghii lungi care mă strâng și ma împiedică să respir. Chipurile bătrâne s-au îngrămădit asupra mea precum norii negri care alunecă pe cer. — Târfă! înjură ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în genunchi și îl rog: Vrei cel puțin să-i dai voie lui Tung Chih să-și vadă tatăl de la distanță? îl implor și îl împing pe fiul meu în față. — Nu, doamnă Yehonala. Le face semn gărzilor, care mă țintuiesc de podea. Ceva trebuie să se fi declanșat în căpșorul lui Tung Chih - poate că nu i-a plăcut felul în care sunt tratată -, când Shim se îndreaptă spre el purtând un zâmbet fals și cerându-i să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un va prelua obligațiile militare, spun eu, întorcându-mi privirea de la Su Shun. El pare disperat să vorbească și îmi este teamă că-i va atrage atenția lui Nuharoo. Prințului Ch’un nu i s-a încredințat vreo misiune. O țintuiesc cu privirea pe Nuharoo: El va fi perfect pentru această treabă, nu crezi? — Da, doamnă Yehonala, aprobă ea. — Prinț Ch’un! strig eu. Aici, vine răspunsul prințului Ch’un dintr-un colț al încăperii. — Își convine această măsură? — Da, Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze de păianjen. Roasă, dușumeaua fusese acoperită cu un petecar. Deasupra plitei, o coală de hîrtie cu imprimeu decolorat era țintuită pe perete în cuie, bătute printr-un bilet de tren tăiat în patru. Pătată de muște, hîrtia constituia fundalul cîtorva farfurii desperecheate, stăpînite cu elastic. Din cutioare verzi de Zeppelin, de sub plafon, atîrnau benzi cleioase, pline cu muște. Patricia se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la școală, se ocupa și cu micul trafic peste Dunăre, la bulgari. Deși erau și ăia tot sub regim comunist ca și noi, mai găseai câte ceva prin magazine. Într-o vreme, lipseau prin satele de prin Câmpia Dunării caielele pentru țintuit potcoavele de copitele cailor. Toți care treceau la bulgari se Întorceau cu buzunarele și căptușelile hainelor pline de caiele. Pleacă și Hristu să facă afaceri. Intră În magazinul cu fierătănii. Nu știa nici o boabă bulgărește. Vânzătorul Îl aștepta zâmbitor, Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Însă, pașnic și tăcut și nu-i băga deloc În seamă pe ăi de Încercau să-l necăjească strigându-i „Daie, Daie, cur de paie!”. În prima seară la internatul școlii de meserii, elevii mai mari tăbărâseră pe el, Îl țintuiseră cu fața În jos. De spaimă nu putea nici să urle. Când Îi dăduseră pantalonii jos, Începuse să se zbată și să clatine mușuroiul de haidamaci din spinare. Îi puseseră un prosop pe buci și unul dintre ei mușcase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori Tușa s-a scrântit și vorbește gura fără ea, ori Colonelul a mințit-o În somn și ea s-a luat după el”. „Ba eu cred că un prost de dă În gropi a Încurcat toate pe-acilea”, Îl țintuise Baronu. „Prost am fost când m-am Încurcat cu unu’ ca tine. Mâine vin doar cu Ectoraș că căutăm În altă pâlnie, iar tu să rămâi dracului acasă și să păzești gâștele mă-tii! Nu-i așa, Ectorașe?” „Mâine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o azvârle În argăseala lui Câinaru?”. Deși se zăpăcise nițel, Enin se cățără ca o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva clipe spintecă aerul cu picioarele, caraghios și neputincios ca o țestoasă cu burta În sus. Se săltă până la urmă și o zbughi către drum. Enin Îl ajunse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când vedeam a patra sau a cincea oară un film pe care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau privirile, mă țintuiau bănuitor cu ochișorii ăia mici și scormonitori, Își mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum mă Întorceam scurt spre ei, lăsau prada și-o luau la goană, se opreau, adulmecau, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a bilelor de oțel. Iar Înălțătoarele plimbări pe Întuneric cu pușca În mână aveau să se termine cu o bătaie crâncenă. Într-o noapte, pe când Ectoraș se afla pe marginea drumului și aștepta ca văru-său să aprindă lanterna și să țintuiască În sfoara ei de lumină un cuib tupilat Într-un dud, de pe altă uliță cotise spre ei o căruță trasă de un singur cal. Omul care ținea hățurile aprinsese o lanternă ca să se lămurească ce era cu mogâldeața de lângă drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca un școlar ordonat. Își sprijinea mâinile pe toiagul lustruit din lemn de sânger. Bătrânul Înălță capul, simțind că se Îndrepta cineva către el. Lui Repetentu i se strânse o gheruță pe inimă. Înghiți În sec, privind ochii care Îl țintuiau goi, ieșiți nefiresc din găvane și lăcrimând Întruna. Își Învinse sfârșeala și rosti cu glas tare și vesel: „N-ai treabă, nea Mitule! Stai frumușel la poartă, te uiți după vreun cur de muiere, mai o vorbă, mai alta, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Păcat că Iamandi n-o să mai apuce să se bucure de societatea ideală: ar trăi ca un boier și ar huzuri toată ziua pe cuptor În timp ce alții ar produce pentru el plusvaloarea de care depinde bunăstarea lui!”. „Vorbești prostii!” Îl țintui Directorul și poetul Înțelese că trebuia să tacă. Până să se Întunece, Ectoraș cără În spinare până la casa lui Iamandi un sac plin cu Încălțări purtate și cu haine vechi, pe care cele cinci fete le ținură multă vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răspunzând: — Sunt gata să mor aici, lângă dumneata. — Atunci, ne luăm rămas bun. În timp ce tatăl și fiul păreau gata să se repeadă asupra inamicului, soția lui Katsuyori îi strigă din spate bărbatului ei: — Voi pleca înaintea voastră! Katsuyori rămase încremenit, țintuindu-și soția cu privirea. Ținând în mâini o sabie scurtă, femeia privi spre cer, apoi închise ochii. Avea fața albă și pură ca luna răsărind peste creasta muntelui. Calmă, intonă un vers din Sutrele Lotusului, care îi plăcuse să recite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
printre brazii și bolovanii presărați pe povârniș. Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război ale celor cinci sau șase sute de oameni. Acele țipete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de sănătate. Mi-au telefonat apoi Stela Blănaru, Lucica și Gelu Blănaru, probabil impulsionați de Mariana, pentru ca eu să nu mă simt singur - și nici nu sunt! Am de asemenea o convorbire telefonică cu prof. Alexandru Craus, care este bolnav, țintuit la pat de o grea suferință, ca urmare a rănii grave din timpul războiului, al cărui erou a fost. Unele informații vorbesc despre condamnarea la moarte prin spânzurare a fostului dictator irakian Saddam Hussein, precum și explozia catastrofală din Lagos - Nigeria
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
plasa care îi cuprinde mintea într-o dulce îmbrățișare... Fir-aș pe toți demonii stelari, bătrânul fumează un făuritor de vise! se blestemă în gând Kaan. Îi trebuiră câteva clipe de reculegere, până să-și revină din uluiala care-l țintui-se locului, după care o activitate febrilă îi cuprinse mintea. Dacă cumva căpitanul mai are pe navă stocuri de făuritor de vise? Cum aflu lucrul ăsta? Și dacă există stocuri, cum să pun mâna pe ele și în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
rezemându-și fruntea de pumnii strânși. Mi s-a părut chiar că bustul i se zbate ca în spasmele plânsului... Primul îndemn din sufletul meu a fost să alerg la ea, să aflu care-i pricina lacrimilor... Dar ceva mă țintuia pe loc. Am închis ochii, bântuit de revoltă împotriva neputinței mele. Când i-am deschis, nu am avut în față decât albul peretelui mângâiat de argintul lunii... “Unde-i? Când a putut să dispară? Sau totul nu a fost decât
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care să-ți placă.” Îmi răsună istoric un nume: Aurel Vlaicu. Mă îndrept cu pași sonori, în sala gâfâindă a așteptare, spre masa cu inspectorii și comisia... Când rostesc numele satului, oamenii scot un sunet vag, a mirare... Privirile mă țintuiesc nedumerite. Aud întrebări: -De ce se duce acolo?... alții își dau cu presupusul: -Are acolo o bunică... Nu am nicio bunică și nu înțeleg privirile nedumerite... dar o să le pricep abia a doua zi...Satul era ca și inexistent în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
uitat din nou la mine. Nu mai avea aceeași privire gravă ― Fără efort, spuse doctorul și am bănuit că În curând aveam să fiu liberă să plec. O săptămână mai târziu, libertatea mea continua să fie un termen relativ. Eram țintuită la pat, spre exasperarea mea, și nu pentru că aș fi avut nevoie, ci pentru că familia era excesiv de grijulie. Nu eram obișnuită cu tratamentul preferențial al mamei și ideea de a fi regină nu mă atrăsese niciodată. Și totuși iată-mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Știi ce, Alisia, nu te mai Întreb. Mâine seară vii cu noi și gata. Să te Îmbraci drăguț. Îmi făcu cu ochiul și mă lăsă singură În cameră. Am alunecat din nou În marea de perne. După ce stătusem două săptămâni țintuită la pat, trebuia să recunosc că această ieșire nu suna atât de rău. ― Îmi place violetul, zise Maria din nou. Crede mă, arată bine. A doua zi, după o ceartă imensă pentru a obține acordul mamei, nu mă puteam hotărî
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită mijind pâlpâiri în umbrele umbrelor în urmele urmelor amestecate în ceaunul pendulând peste jarul trecutului Ora aceea când peana Țintuită între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă construind armonii în alb și negru hierograme povestind despre drumuri crucificări și învieri și apocalipse și eclipse și scylle și gomore și mări moarte Ora încovoiată ca unghiile moirelor decupând
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
mi-a șoptit el ca un tâmpit ce era. Nu-i așa că are un păr superb? — Toată lumea la posturi, a spus Betty bătând din palme. Când tocmai eram pe punctul de a începe, a apărut doctorul Billings, care l-a țintuit cu degetul arătător pe Eamonn căruia i se scurgeau ochii după o pungă de stafide. Dar doctorul l-a luat cu el. — Unde se duce? l-am întrebat pe Mike. —Eamonn n-are voie să gătească, mi-a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
împingându-ne și îmbrâncindu-ne. Am intrat în sală cu turma, revendicându-ne, binedispuși, cele mai confortabile scaune. Chaquie și cu mine ne-am luat la trântă fiindcă ne cășunase pe același scaun. Cu un brânci sănătos, care m-a țintuit la podea, Chaquie a câștigat lupta și a sărit triumfătoare pe scaun. Amândouă râdeam să ne prăpădim. Mike a prins celălalt scaun bun. Misty s-a așezat peste el și frichinindu-se a zis: —îl vreau eu. Dă-mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi iau inima în dinți ca să pronunț cele mai dificile cuvinte pe care-a trebuit să le emit vreodată. Am făcut o pauză, am tras aer în piept și am spus: — Nu mi le pot permite. Maura mi-a țintuit privirea în oglindă. Știam că nu mă credea. Știam că gândea ceva de genul „Curvă snoabă și idioată“. Am înțepenit așteptându-mă să fiu luată de beregată și să mi se urle „ȘICUCOMISIONUL MEUCUMRĂMÂNE?“ Maura n-a făcut însă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ședințele alea de sex de coșmar, în timpul cărora, după vreo trei secunde de la debutul ostilităților, ambii parteneri își dau seama că e o greșeală îngrozitoare. Date fiind circumstanțele, cu un bărbat de 77 de kilograme cățărat pe tine, care te țintuiește de saltea, cum să te scuzi și să pleci? Nu poți să te prefaci că tocmai ai văzut un cunoscut în partea cealaltă a camerei. în nici un caz. Nu poți să te uiți la ceas, să tragi aer în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]