6,958 matches
-
prin cuvinte", norii au o sintaxă a lor, ca într-o carte de Petru Creția, Longos însuși devine "contemporanul nostru" povestind producerea textului, a palimpsestului (el își scrie romanul pe "niște foi netrebuitoare", de pe care răzuie un text pentru a așterne un altul), narațiunea se compune din jurnale, reportaje, însemnări, scrisori găsite, lăsînd lucrurile să se exprime liber în sintaxa lor (nu spune Valéry că "orice operă este opera mai multor lucruri decît a unui autor"?): universul prozei lui Gheorghe Crăciun
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
familiei sale? Răspunsul la această întrebare ar putea să fie legat de poziționarea politică diferită a Franței și a României de-a lungul atâtor decenii, ca și de înstrăinarea totală a acestui nepot de văr primar al lui Dimitrie Caracostea. Aștern cu greutate pe hârtie cuvântul "înstrăinare", când e vorba de Franța, dar poate fi el evitat? Oricât de mare ar fi fost în trecut osmoza dintre cele două țări - și culturi -, faptul că între Paris și București există o distanță
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
să-și construiască intriga. Citea vocalizând fiecare literă, de parcă fiecare frază ar fi inițiat o literatură. Ca ziarist scrisese despre traficanții de droguri din Medellín, despre puștanii din Bogotá, despre prostituatele din Cali, despre ucigașii năimiți din Sabaneta, dar nu așternuse nici un rând despre locul lui de baștină. Ca și cum ar fi vrut că șteargă Bahía Negra de pe harta șifonată a Columbiei. Ca și cum Bahía Negra n-ar fi existat. M-a anunțat iarăși că Aida ieșise pe verandă. Mi-am ridicat ochii
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Uitate primăveri,/ Unde vînturile duc frunzele uscate!// Acolo cîntecele pier,/ Unde cad stinse/ Stelele din cer!..." (Cîntec); "adunată-i pîinea holdelor/ și mustul dulce fierbe-n zăcători// pașii toamnei s-aud de departe/ umbra-i urcă pe cer/ culori aurii/ așternînd pe munte// trec cocorii cîrduri cîrduri/ furînd al verii/ ultim surîs" (Tihnă). Preferința acordată decorului autumnal e grăitoare prin ea însăși. Exemplelor de mai sus li se pot adăuga multe altele: "Ruginite strune/ sună în vînt// Piatră pe suflet/ toamna
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
abia se naște și se pune pe picioare foarte iute. Cu naturalețe vorbeam de fapt despre mult discutata și analizata Lege a Lustrației de azi. Atunci, o intuiție civică, astăzi, un adevărat demers politic. Chiar dacă astăzi o ciudată tăcere se așterne în jurul acelor crunte întîmplări, chiar dacă nici unul dintre cei implicați direct - Iliescu, Roman, Chițac, Miron Cozma - nu sînt de găsit și nu sînt dispuși să facă declarații sau să răspundă unor întrebări importante, chiar dacă despre mineriade se vorbește doar începînd cu
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
modestă, dar adâncă, lipsite de trimiteri împovărătoare. Ca stil, Vasile Băncilă ar trebui recomandat multor eseiști din zilele noastre care cred că menționarea unor nume din bibliografia străină poate suplini noutatea și tensiunea ideilor sau pur și simplu plăcerea gândirii așternute pe hârtie. în aceasta poate rezida actualitatea lui Vasile Băncilă: în îndemnul de a gândi limpede și cu adevărat liber, întemeindu-te pe asimilarea filozofiei, dar fără constrângeri bibliografice. L-au preocupat personalitățile exemplare, cele care oferă modele semenilor prin
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
N. Georgescu În textul de față nu ne interesează "Cum plăsmuia Eminescu" (D. Caracostea), ci cum așternea el pe hârtie o creație în sistemul de reprezentări scripturale al vremii sale. Vă propun, stimați cititori, o relectură filologică a poemului eminescian De-o trece anii..., pretabil discuției într-o revistă pentru că este scurt. A fost publicat prima oară
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
-o inima săltăreața din ele, si spectatorii dracilor se-ntorc atunci de ai putea sa juri/ că n-au văzut inimi în viața lor... Și-așteaptă veacuri bune/ Să-și aplece îngerul aripa perforata,/ și printre pene păduchi să se-aștearnă?/ Drăcii chiuie și-maprt țuică abia distilata,/ de mâna-ntâi,/ din cele mai grele păcate... // împart tuturor/ cu insistență sporită,/ bilete la concetrul de joi,/ care se ține La Cazane,/ un local de-al lor.// Acolo să vezi/ senzații tari, frate
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
află în chestiune nu comunismul, ci nazismul și că romancierul s-ar fi rostit astfel: un antinazism similar în dogmatism cu nazismul. Ori în altă variantă: un anti-antisemitism similar în dogmatism cu antisemitismul. Ar mai fi dispus preopinentul nostru să aștearnă pe hârtie asemenea sofisme congruente cu Ťlogicať propoziției ce ne-a stupefiat? Nu cumva frivolitatea comentariului d-sale se produce într-o unică direcție, semnificând o stânjenitoare tendențiozitate?" Întrebare retorică, la care ar fi bine, totuși, ca Norman Manea să
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
și dacă apartenența României la UE, NATO e suficientă pentru a le oferi românilor siguranță. "Ne oferă cea mai importantă garanție de securitate pe care a avut-o România în întreaga sa istorie. Vorbeați de a dormi liniștiți - noi ne așternem cum dormim, deși trebuie să fim conștienți că trebuie să muncim pentru a face față acestor pericole. Nimeni nu va putea suplini total propria capacitate a statului în fața acestor provocări, deci lucrurile sunt undeva la mijloc. (...)Vreau să spun clar
George Maior, șeful SRI, despre Rusia: Are o politică de tip neo-imperial by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77475_a_78800]
-
și responsabil în gîndirea formei, fie că este solidar, fie că este polemic față de lumea lui Brâncuși, Peter Jacobi este interesat, în egală măsură, de suprafață și de volum, de stabilitate și de mișcare. Și atunci cînd formele sale se aștern pe orizontală, ca niște semne geologice sau ca repere ale unui timp nedeterminat, și atunci cînd ele sunt ascensionale, sub forma unor cercuri active ori sub aceea a unor coloane cu o verticalitate puternic marcată, sculptorul manifestă o grijă halucinantă
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
P 2005). În afara metaforelor conceptuale, prezente în orice tip de discurs, limbajul politic românesc - în special cel parlamentar - alunecă uneori în acumulări metaforice, pur afective, urmînd modele poetice destul de distonante, nepotrivite cu contextul: "În fiecare iarnă fulgii imaculați care se aștern peste mormintele acestor fii ai neamului se transformă pe obrajii noștri în lacrimi de pioasă aducere-aminte, recunoștință și reculegere" (P 2006); "Orizonturi noi și parcă cerul își deschise bolțile albastre, vă cîntăm pe voi, eroi care ați șters lacrima florilor
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
altă vreme o minune așteptată cu sufletul la gură, șansa istorică a unor oameni de a observa un fenomen unic, repetabil la câteva mii de ani, care a trecut ca o părere, în câteva secunde și peste care s-a așternut, inevitabil, nemilos, uitarea. În fond, destinul fiecărui om este o cometă Hale-Bopp, pe care ai sau nu șansa să o întâlnești și să o observi.
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
explică de ce s-au coalizat parlamentarii pentru a bloca legea votului uninominal. După ce-au încercat o diversiune grosolană, replicându-i lui Traian Băsescu inutilitatea gestului, de vreme ce ei înșiși mor de nerăbdare să voteze o astfel de lege, s-a așternut o liniște de mormânt. Mașinăra infernală a dezinformării s-a pus în mișcare, doar-doar uită populația că sistemnul actual nu e doar falimentar, ci și reacționar. În săptămânile care urmează, România are de dat o bătălie cu miză decisivă. Dacă
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
să „dea” crapul. Ce aiureală și ce tâmpenie! Am crezut și am căzut ca un fraier, am pierdut atât de mult! De ce nu am Întrebat pe Ionel, pe tăticu?! Asta a fost, Își spuse Rică și pe figura sa se așternu o expresie de adâncă frustrare și Îl copleși o serie de gânduri nu tocmai roze: Chiar nu am nevoie de o zi senină și Însorită, așa cum se anunță și cel mai mult mă enervează oglinda liniștită a lacului, nu tu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
funcție Îl aduse În via colegei sale, Maria. Era o duminică de toamnă târzie și ei doi trebuiau să pună la punct un plan de lucru pentru pionieri. Via nu era culeasă iar cei doi elevi și colegi Încercau să aștearnă pe un caiet câteva propuneri pentru ridicarea nivelului clasei... cum se cerea pe atunci. Cei doi se priveau și gândurile nu voiau să se Îndrepte către caiet. Maria era cea mai bună la Învățătură dar și cea mai frumoasă fată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și nici nu vrei să fii cooperant! Este treaba ta, „armata-i lungă” iar noi dispunem și de metode și de mijloace eficiente prin care să aflăm adevărul! Te avertizez cu o formulă populară, de la noi, din Neamț: „Cum Îți așterni, așa vei dormi!”. Pentru că faci pe inteligentul și pe omul stăpân pe sine, ia citește aici! Căpitanul Roznoveanu deschise un dosar de culoare albastră la o anumită pagină Însemnată cu roșu și cu negru, iar Ștefan Începu să citească, să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
maiorul Îl sărută pe frunte, Îi mai lăudă Încă odată vinul și plecară numai după ce Victor i-a umplut un ulcior de vreo cinci litri cu vin olăresc. Maria tocmai se pregătea să stingă lampa când În liniștea care se așternuse se auzi un plâns ce părea aproape nefiresc, Ștefan se străduia În zadar să-l estompeze, să și-l rețină sub forma unor icnituri și geamăte scurte, apoi cele două gazde amuțiră atunci când văzu că oalele, una câte una, sunt
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
el. Repetă: „Tot ce am“. Criza de isterie se sfârși brusc, iar el rămase doar cu sentimentul de rușine. — Nu-ți bate joc de el, zise Lenôtre. Nu-mi bat joc de el. Vă spun că îl iau eu. Se așternu o tăcere îndelungată, de parcă nimeni nu știa ce să facă. Cum poate cineva da altuia tot ce are? Se uitau cu toții la Chavel de parcă s-ar fi așteptat să înceapă să-și golească buzunarele. Te duci în locul meu? întrebă Chavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe primar cu glas umil, de parcă ar fi ajuns un simplu funcționar. —E un document tare ciudat, răspunse primarul. Nu știu dacă se cade să-l semneze un om cu situația mea... Atunci semnez eu, se oferi Pierre și-și așternu semnătura lăbărțată sub cea a lui Chavel. Ar fi bine să alegeți pe cineva de încredere, interveni primarul. Omul ăsta e în stare să semneze orice dacă se alege cu ceva de băut, și-și înghesui propria semnătură deasupra celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
începe. E atâta suferință în dorințele trupești și atâta dorință în suferință, spusese preotul, este ca și cum am fi croiți spre a recunoaște numai jumătate de adevăr. Se întrebă ce se petrecuse, ce vorbe se rostiseră între cei doi încât să aștearnă pe obrazul bărbatului un aer de nemulțumire și să o facă pe fată să se plece copleșită de foame și lacrimi. De ce nu mă lăsați în pace? imploră ea. —Mademoiselle, ați rămas singură acum, atât de singură. Dar nu veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lui Schreiber însoțită de o descriere în spaniolă și engleză publicată de poliție. Poate că întâmplările din ultimele zile i-au asprit trăsăturile, căci acum vede și el asemănarea. E convins că și-a aflat numele. O expresie nouă se așterne acum pe chipul lui: cea a omului urmărit. Nu știe ce să facă, încotro s-o apuce: se teme de fiecare polițist, încercările sale de a se ascunde atrag atenția celorlalți și în scurt timp apare în ziare știrea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Bine te-am găsit, Costache! Cum merg treburile? Bine ai venit, Dumitre! Cât despre treburi, mulțămesc lui Dumnezeu. Bine. Ai venit cu un nou transport? Aici toate îs la locul lor. Stiți doar că locul vostru nu-l ocupă nimeni. Așternutu-i primenit și buchețelele de levănțică nu lipsesc... Moș Dumitru avea plăcerea lui. Așternutul să amiroase a levănțică, ca acasă...Asta o știa crâșmărița... de la bărbatul ei, care a făcut armata la cavalerie cu moș Dumitru. Costache, băiete! Stii tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pălit și ceva în moalele capului? Uite aici ce cucui am”...Eu mi-am tras plapoma pe cap, pentru că abia mă țineam să nu izbucnesc în râs. El de colo... „Eu îs amețit de cap și tu stai lungită în așternut ca mireasa în noaptea nunții.” „Nu-i nici un cutremur, omule! Eu mă scărpinam și te-am atins din greșeală cu genunchiul.” „Da’ unde te scărpinai tu de dai cu piciorul ca calul la stănoagă?” „Ei! Unde mă scărpinam? Mă scărpinam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a luptat cu luleaua lui până a început să fumege. Cei din jur îl urmăreau cum urmărește pisica vrăbiile. Doar-doar a relua povestea. El însă privea undeva nedefinit și pufăia din lulea, zâmbind unui gând...In liniștea care s-a așternut, vocea ușor voalată de fum a lui Pâcu a pornit să depene povestea. Până la urmă, Surcică o plecat la târg după fimeie. Soarele abia și-o arătat ochii de după deal și Surcică se afla deja la poarta spitalului. Dar degeaba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]