1,177 matches
-
Patru inși într-o Dacie. Am băgat copiii între noi. Aveam niște perne, niște cergi din Maramureș, să-i ducem cadou lu’ madam Gabi, care ne aștepta în Franța. Toată noaptea am pus păturile în geamuri, că ăștia mici dacă ațipeau imediat făceau ca toți dracii... Groaznic, parcă se spărgea totul în capul tău. Cum-necum, a trecut ploaia, nu ne-a atacat nimeni, cu toate că în față erau două tiruri turcești. Fiecare și-a văzut de somnul lui. Dimineața mai picura, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
credeți că au citit Discursul Asupra Metodei, Tratatul Logico-Politic, sau măcar pe Carpentier? — Dacă așa stau lucrurile, cred că nu-i mare deranjul să ne schimbăm, zice Petrică. — Să mergem, încuviință Monte Cristo, făcîndu-i cu ochiul lui Sena, care parcă ațipise în picioare amorțit de frig. — Discuția o putem continua și pe drum sau sus, pînă ne mai încălzim puțin, zice domnul Președinte, împingînd cu piciorul ușa garajului și scotocindu-și buzunarele în căutarea cheilor. Știu Mina, că tu ai încercat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prin placajul ușii și i se înfige în țeastă. Se trezea transpirată din creștet pînă în tălpi. Cămașa de noapte i se lipea de spate, obrajii îi ardeau ca două plite încinse. Se perpelea toată noaptea, abia dacă reușea să ațipească de două, trei ori, nu mai mult de zece, cincisprezece minute puse cap la cap. Cît era ceasul? Ce zi o mai fi și astăzi? Trebuia să spere în continuare, ce mai avea de pierdut? Dacă va aduce clipa ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
putea să adoarmă. Dacă înainte de a se demachia și a se spăla pe dinți nu simțea alunecîndu-i pe gît aroma fierbinte a ceaiului pe care-l cumpăra alegîndu-l cu grijă de la același Plafar, n-ar fi avut nici o șansă să ațipească decît spre dimineață. Singurul obicei al vremurilor de demult la care nu renunțase. Ce căsnicii mai pot fi astea de pe urma cărora toate amintirile plăcute cu care rămîi încap într-o amărîtă de ceașcă de ceai? Restul nu înseamnă altceva decît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și Întuneric, la mulți metri sub pământ. Sorin, Întins pe pat, mai era cu noi. Costum gri, cravata de catifea lată, violet, cum Îi plăcea. În picioare, pantofi maro, cu botul bont, copilăresc, strânși În șireturi albe. Palid. Supt. Parcă ațipise, parcă ne auzea. Vorbim despre el. Din bucătărie se aud vocile femeilor care se sfătuiesc asupra rețetei de colivă. Ca În cărțile lui... În volumul ultim de eseuri - pe care, prin grija prietenilor de la Editura Cartea Românească, a mai apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
valență religioasă și cu o extraordinară amplitudine culturală, ca Saul Bellow, pragmatismul și eficiența pe care se structurează competitivitatea societății de azi nu par decât premise false ale rătăcirii În deșert. Și nu În deșertul care promite Revelația... Contradicțiile nu ațipesc, desigur, În cotidianul accelerat al momentului. Dimpotrivă, se acutizează, s-ar zice, În ciuda aparenței de banalitate, pe care doar scandalul pare s-o anime. Chiar și propria lui situație, ca scriitor... cine să fi bănuit că ar putea fi categorisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai înțelese nimic. Stătu în terariul de sticlă până nu mai putu, apoi dădu ocol secției, apoi se așeză din nou. Din oră în oră, se milogea de ei s-o lase să-l vadă. De fiecare dată o refuzară. Ațipea în reprize de câte cinci minute, prăbușită în scaunul sculptat, de culoarea caisei. Mark se înălța în visele ei, ca iarba bizonului după un incendiu în prerie. Un copil care, din milă, își alegea întotdeauna în echipă jucătorii cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
micuțe. Scoteau din apă doar capetele și se holbau la mine cu ochii lor bulbucați. Pe deasupra iazului zburau fluturi albi și împestrițați și roiuri întregi de muște. M-am așezat în iarbă, ca să-mi trag puțin răsuflarea. Pe nesimțite, am ațipit. Deodată însă mi-a zburat somnul, căci am auzit în spatele meu un geamăt ușor. Inima îmi bătea ca un ciocan, la fel ca atunci când s-a pornit în orașul nostru furtuna cea mare, care a răsturnat automobile și chioșcuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Noi”, a spus bunicul. Nimeni n-a mai avut nimic de zis, multă vreme. Într-un târziu, s-a încumetat mătușa: „Marius, povestește-ne și ceva despre Italia. Poate că acolo se poate trăi mai ușor.” Sorin, care între timp ațipise, s-a trezit brusc la cuvântul Italia. „Ah, Italia, asta e altă poveste”, s-a însuflețit tata. Ochii îi străluceau. Sorin s-a foit nerăbdător în fotoliu. „Da, toate bune, fraților”, a deschis el vorba. „Dar pisicuțele, cum sunt pisicuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
împreună. Dacă Harry ar fi murit în timp ce Lynn locuia la mine, din cauza egoismului meu... —Jen? Mark stătea la intrarea în rezervă, uitându-se impacientat de la mine la tatăl său, dar mai ales la mine. Harry adormise din nou, iar Lynn ațipise cu capul pe mâna lui. Am ieșit tiptil și l-am dus pe Mark la cafeneaua de la etajul 1. El a comandat cafea și prăjituri pentru amândoi, iar eu m-am bucurat de mica plăcere de a fi cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. Căci cele nebune, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn, iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit”... Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii femeii. Citirea se terminase. Egumenul își puse mâinile pe creștetul capului Laviniei și începu răspicat: — Pelerinii care se nevoiesc să înfrunte drumul până la noi de obicei doresc să plece însoțiți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
interlocutorul: — Ei, n-o fi chiar așa! Pentru dumneata, că ești din neam mare, dar de cei ca mine cui îi pasă, oftă pe gânduri Hartofilax. La sfârșitul întrevederii din cancelaria patriarhiei, discuția fiind condusă discret de stolnicul Cantacuzino, patriarhul ațipind mereu, ca la fiecare deșteptare să mormăie tânguindu-se pe nas ,,Doamne miluiește”, Mihai și Ianache se retraseră în bibliotecă. După câteva minute, în înserarea scurtă, pe poarta patriarhiei ieșeau doi călugări; cel cu barbă căruntă, ceva mai tânăr, avea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se deschise, lăsându-i să intre pe Constantin, Stanca și Ștefan. Vodă-i zări prin semiîntunericul odăii și, încercând să le zâmbească, scoase un vaiet de durere. — Ce are? întrebă Stanca, arătând printr-o mișcare a capului spre voievodul care ațipise. Doamna Marica duse un deget spre buze și șopti abia auzit: — Brâncă... Stanco, ai grijă de copii, brânca se ia, așa că, până-i trece, să nu vadă copiii. Rămâi tu, Ștefane, aci până vine doctorul, eu mă duc să pun
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tiparnițele de la Vâlcea, Snagov și București. Oftă și, îndreptându și spinarea în jilțul tare, lucrat cu dalta în lemn de nuc, lăsă să i scape ca din întâmplare: — Kuciuk Selin aduce firman de domnie nouă. Beizadea Constantin tresări, sfinția sa care ațipise deschise ochii mari, marele spătar lăsă capul în jos și stolnicul nu-și putu reține întrebarea: — Cum? Voievodul se ridică de la locul său, se îndreptă spre fereastră să mai cerceteze orizontul. — Mâine o să fie căldură mare. Nu o să sufle nici o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Făcliile fură aprinse și în lumina lor jucăușă zâmbetul tremurat al stolnicului părea că-i schimonosește fața, umbra strâmbă a mustății cărunte proiectându se nefiresc pe obrazul opus luminii. Și spătarul ascunzându-și ochii sub pleoapele lăsate părea stânjenit. Sfinția sa ațipise din nou, sau așa părea. Beizadea Constantin aștepta, zâmbind curios să afle impresiile de călătorie ale măriei sale taica. Neică Dinu, nașule, spune-le și lor, beizadelelor, cum a fost cu Bălăcenii, veni porunca spusă aspru de gura cu dinții încleștați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne face să pierdem amănuntele faptelor și să vedem ca pe un bulgăre de aur doar miezul lor. Este ultima noapte în care ne mai putem sfătui, Selin aga. Ușa se închise în urma celui ce adusese cafelele, pe sală Pylarino ațipise cu capul în piept. Cât o fi dormit? se întrebă, când lumina albtrandafirie a zorilor și pașii gravi ai lui Kuciuk Selin aga îl deșteptară. În pragul odăii, Brâncoveanu, palid, îi zâmbea căscând: — O să adorm fără leacuri, Pylarino, că uite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Morty, așa că pe la ora zece m-au urcat în metroul de Manhattan, iar de acolo am luat autobuzul de New Jersey, în care mi-am luat în mâini nu numai pula, ci întreaga viață, dacă stăm să ne gândim. Pasagerii ațipiseră deja în marea lor majoritate încă înainte de-a ieși din Tunelul Lincoln - inclusiv fata de pe scaunul de lângă mine, cu fusta ei de postav scoțian, de ale cărei pliuri începusem să-mi frec cracii pantalonilor mei reiați - și, până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a călcat strâmb. N-am vrut să te jignesc, mă gândeam doar că nu-i ușor pentru unii ca noi, care-și mănâncă nopțile pe aici... Rafael se ridicase-n capul oaselor pe marginea patului și se freca la ochi. Ațipise preț de-o jumătate de minut, prea de ajuns. Nu-i bine să te saturi, tot ce-i peste, cât să te țină atârnat, să nu te spulberi, vine dintr-o ispită rea. Îmbuibarea cu somn, cu mâncare, cu băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plajă. Soarele încă nu pârjolește la ora asta. Se aude un zumzet slab de motor de mașină dinspre șosea. Fumul și praful încă nu s-au învârtoșat de arșiță. E aproape liniște și-i singur, și dacă ar putea să ațipească barem cinci minute, atunci nu i-ar mai trebui chiar nimic. Asta ți s-a dat, deh, stai pe tăvălitura asta de paie tocate, rumegând dorințe, visuri confuze, planuri deștepte, izbânzi, bineînțeles că nu vrei să mori, dar sminteala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ușă: era lumină încă, vară, în august, și ea, înfierbântată cum era atunci, mereu în priză, mereu în mișcare, la cantină și pe drum, și acasă, și pe urmă cu cocoșelul ei împielițat cu mașina la plimbare și doar că ațipea câteva ceasuri pe noapte și iar o lua de la capăt, temându-se că, dacă ar zăbovi prea mult într-un loc, s-ar rupe vraja... Fusese o vrajă și un vis. Șirul gândurilor se rupea când venea Mugurel de afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și lemn trosnește din toate încheieturile încât pare că acuși se va frânge iar bucățile vor fi luate pe sus și aruncate în prăpastie. Istovit de luptă, în scurt timp, neașteptat, Marius se simte cuprins de moleșeala plăcută a somnului. Ațipește, fără alt așternut decât o manta ghemuită sub cap. Ca prin ceață i se pare că aude ceva, un glas omenesc. Cine poate fi atât de nebun încât să înfrunte un așa uragan de zăpadă și gheață?". Halucinație, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
e geamantanul acolo ? Vezi la ce folosesc fardurile și parfumurile ? Pe bancheta din spate Bart găsi o perniță. Arm se gândise la toate. Și-o potrivi sub cap și căută să găsească o poziție cât mai comodă. Legănat ușor, Bart ațipi. Se mai trezi când Arm îl anunță că au ajuns acasă. Ce mai dormise, se minună el. Locurile în care fusese înțepat erau foarte dureroase. De ce dor atât de tare ? Nu mă plâng, întreb doar... Sunt niște ace speciale, din
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
surâse nostalgic. Eram de vreo 14 ani și am răcit foarte tare într-o iarnă, țin minte că am stat în pat aproape o lună. Nu eram în stare să citesc, să mai uit la televizor, stăteam și zăceam așa, ațipeam și visam, îmi făcusem eu niște povești ale mele, pe care mi le spuneam singur și le vedeam cu ochii minții... N-ai să râzi, sper într-una dintre povești eram rege... Și cum mă plimbam eu așa, prin regatul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o prevină că nu mai putea veni la emisiunea din acea seară și că era mai bine s-o amâne pe altă dată, dar nu-și duse la îndeplinire intenția. Capul îi alunecă ușor în piept și îl fură somnul. Ațipi pentru câteva clipe, apoi se trezi. Îi era frig, dar realiză că frigul venea din inima lui, nu de la ploaia de afară. O tristețe imensă îl cuprinse. Cu o acuitate dureroasă, revăzu scena despărțirii dintre el și Arm. Totul se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
asemănător unui fluierat. ASANA Studentul gnostic se culcă în poziția omului mort: decubitus dorsal (pe spate). Picioarele sunt desfăcute în formă de evantai și călcâiele se ating. Brațele de-a lungul corpului; întregul vehicul fizic trebuie să fie bine relaxat. Ațipind într-o profundă meditație, devotul va cânta de mai multe ori sunetele magice.” „....Este util să știm că mantrele sunt cuvinte cu putere. Vibrațiile acestor cuvinte, acestor litere, acestei multiple combinații de sunete, trezesc puterile latente ale ființei umane.”. Samael
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]