3,115 matches
-
Altă dată, în Străinul (din volumul Ne cheamă pământul, 1909), imaginarul poetic apelează la același tip de oximoron: "ploaia razelor de soare". O infernală combustie internă a unei lumi mistuite de suferință se revelă într-o viziune plutonică, scrutătoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale voinței (răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică a apei violente și puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie socială, patriotică sau politică, numai aparent limitată la situația Ardealului de până la
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
un apendice mesianic voit, o poartă spre zariștea gândirii nemărginite, absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de spus pe-nserate. Arată-mi altarul, Maica a Domnului, Mamă a scriselor și nescriselor Lumii, semănător de cuvinte aș vrea să iți fiu, piatra din vârful unghiului neumbrit, primordială stare de îndrăgostire nebună, nebună, nebună... 16 Și voi pleca! În abisul păsării albastre nu-i nimeni! În clepsidra sortită să mor, o harpa slu jește! Cerescul palat mă primește fără cerneluri și până, halucinația trezește în mine ogarii! Aflați: nu voi trăi niciodată în disprețul Cuvântului, în pleava uitării înnoptează poeții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pe ei, poeții, de ceilalți muritori cu care se identifică deplin”. Să reținem din acest evantai descriptiv, tăietura opozabila față de retorica unei poezii transmutata peste ocean, îndreptarea ei spre experiență de zi cu zi a omului, de la lumină conștiinței la abisurile inconștientului, pentru a surprinde, decupa și recupera individualul propriu acestei lumi. O „poezie vie” cu catene prinse de volutele realității sociale, care să fie cu rădăcini specific americane. Unii poeți, cu rădăcini în America, și-au căutat cerul poeziei în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ai avea un cont, asigurător, la CEC". Cinismul, ca o îngroșare voită a vocii imature la adolescenți, dar și - de ce nu? - și la mai vîrstnici, e inflorescent. Să fie și o modalitate a autorului de a-și face curaj în fața abisului ultim? Tot ce se poate. Dar cum rămîne cu umilitatea, cu modestia obsecvioasă, cu reducerea subiectului la ceva banal, șters, insignifiant? Chiar dacă e o poză, putem la fel socoti că și cinismul e o poză! Să presupunem mai bine că
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
noapte pragheză, pâclos-noroioasă, fumuriu-încețoșată, cu podul acela când depărtat, când, dintr-o dată, împreună cu tine, chiar în fața ochilor; alerg spre cineva supus să stea la rând din motive practice, sau în amintirea mea și, cu glas întretăiat, te inițiez într-ale abisului liricii vătămătoare, rămuros michelangeliană și de o surditate tolstoiană, care se cheamă Poemul Sfârșitului. A ajuns la mine întâmplător, dactilografiat la un Remington: fără semne de punctuație. Dar despre ce ar mai fi vorba, dacă nu de descrierea mesei pe
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
cu obscenitatea care devine idiomul omului nou". Un "idiom" mai sincer, în orice caz, decît afectarea ideologizantă din mass- media... Să revenim acum la victime. Supuse unor suferințe ce depășesc toate reperele relațiilor umane cît de cît normale, plonjînd în abisul infernal, ele ajung a-și altera reacțiile, a-și anihila esența etică. Sînt forțate, așa cum am văzut, a se metamorfoza în călăi. Deținuții se bat între ei spre a proba că și-au însușit îndemnul pedepsirii implacabile a celor ce-
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
de tăceri,/ Din viscole zburate peste sate/ Mă-nvăluie un vânt cu iz de ieri" (Risipa); Mi-e teamă că trăiesc prin cercuri propagate/ Ca-n spargerea oglinzii unei ape;/ Mă pierd din locul care sunt spre infinit/ Și-mi înțeleg abisul în largul risipit." (Superbă;) "Lumină Grea de Mine:/ Mă rup în două părți/ Și cât trăiesc aștept regenerarea/ Prin una sau cealaltă." (Lumină grea) "Toți ce-au căzut ca spicul al cules/ Sunt rodul altor vremi de înțeles/ În suflete
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
pe cînd spiritul e miza capitală a ființei în absența căreia cultura se aneantizează: "ŤAm încercat să pun în evidență acest neant care este absența credinței, absența vieții spiritualeť". între viața mondenă, subordonată neesențialului, și "viața cosmică" se ivește un abis în care "Ťlumea își pierde capul, vremea, viața, sufletulť". Alte disocieri pe care se simte dator a le opera Eugen Ionescu accentuează detașarea sa de mundan, năzuința sa spre redempțiune. Religiosul e opus vitalistului, cel dintîi fiind "umil", "mai sigur
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
găsit un cuib În ființa mea! Bujori oriunde-s pe planetă - Simbol de țări și de Împărăție: Hua Wang, peony, pivoine, botane... Pe lumea-aceasta-s leac de nebunie. Nașterea Prima zi solară după o lungă noapte Întemnițată În adâncul abisului. Dumnezeu se hotărăște să facă lumea. L-a făcut mai Întâi pe om după chipul și asemănarea Sa; parte bărbătească și parte femeiască a făcut. Apoi Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur, am să-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
că martirii sunt printre noi și nici nu-i atât de greu să-i atingi și să-i asculți. Primele Întâlniri cu academicianul Grigore Vieru au fost prin mijlocirea (cum altfel?) cuvântului scris. Prin poeziile care veneau tumultoase din suferințele, abisul trăit sub comunism. Și nu chiar orice fel de comunism. Tocmai cel de factură sovietică, care inventează națiuni noi și limbi noi. Din Siberii de gheață, la sfârșitul secolului XX, se Întoarce acasă Dumnezeu. O dată cu El vin dorința și Împlinirea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de zi cu zi în această lume. Ea este înveșmântată în hainele sărbătorești ale miracolului, și îi dă prilejul mult încercatului eu liric a-și găsi, în sfârșit adăpostul după care tânjește: Când am plecat spre stelele perene/ ocheane de abis mi-au pus pe gene./ Teamă să n-ai când orizontul piere:/ cerul e-n noi și în apropiere./ Aici și nicăierea și oriunde,/ păienjenișul stelei ne ascunde.// (?)// Eu sunt îmbrățișarea și sunt ceața/ de la pervazul lumii, dimineața./ Nu te
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
reflexiv, versul, song-ul, disertațiile concentrate (eseistic) pe câteva motive existențiale" (p. 31);"Formula de roman-reflexiv (roman-eseu) refuză monotonia sau discursul monocord; realitatea e că formele romanului surprind prin soluțiile inedite, infiltrate în discursul romanesc: digresiunea, spațiul analitic, punerea în abis, focalizarea și autoreferențialitatea, song-ul, jocul alternării modalităților, jocul figurilor și al măștilor, pseudobiografiile și incizia în una dintre dominantele existențiale ale personajelor, anamorfozele" (p. 104);"De la Thomas Mann sau de la Heinrich Mann, și prin Robert Musil și Hermann Broch
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
totuși. Privind spectacolul lui Alexandru Dabija, m-am gîndit cît de puțini regizori se mai ocupă atît de profund și de constant de cuvînt, de sensurile lui, de cum se rostește, de actor, de explorări aplicate pe care le face în abisurile ființei, ale umanului, ale întînirii actorului cu personajul. De teme, majore, de descifrarea lor, de descompunerea în detaliul simplu dar esențial din care este făcută viața. Fără nici un fel de trucuri. Mă gîndeam la Radu Penciulescu și la Vlad Mugur
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
totuși. Privind spectacolul lui Alexandru Dabija, m-am gîndit cît de puțini regizori se mai ocupă atît de profund și de constant de cuvînt, de sensurile lui, de cum se rostește, de actor, de explorări aplicate pe care le face în abisurile ființei, ale umanului, ale întînirii actorului cu personajul. De teme, majore, de descifrarea lor, de descompunerea în detaliul simplu dar esențial din care este făcută viața. Fără nici un fel de trucuri. Mă gîndeam la Radu Penciulescu și la Vlad Mugur
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
privește compunerile lui, e pudic. A publicat totuși în 1942 o plachetă, Chair vacillante, pe care o reneagă. Acum se întâlnesc, parcă din întâmplare, la șase dimineața, pe malul lacului, preferând porțiunea cea mai solitară, dinspre podul Băneasa. Balduin simte abisul ce-l desparte politicește de noul său amic; oricum nu-l interesează decât poezia, donner un sens plus pur aux mots de la tribu. Vladimir nu preconiza nici el o poezie politică, angajată. O considera necesară, utilă, dar prefera să lase
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
pereții mînjindu-i/ cu circumvoluțiile speriate ale unui scrib bărbos/ scriu ca să sparg lentila microscopului/ cu fulgerul unui microb" (Parastas). în temerarul verb poetic ,țiuie setea neîntoarsă de om" (missa computerensis șdicteuț), setea realului ,total", pururi proaspăt cu fața îndreptată, prin intermediul abisului, spre originar. Din punctul nostru de vedere (și nu numai), Constantin Abăluță e unul din poeții cei mai de seamă pe care-i avem în prezent, drept care omisiunile și minimalizările de care, din păcate, are frecvent parte, nu sînt decît
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
de Ion Stratan sau, mai terestru, Cimitirul terfeloagelor de Liviu Ioan Stoiciu), Poem neuronal propune, în plină etică trans și în plină invazie neologic tehnologică, o salutară ancorare în istoric: „Gata cu lamentarea istorică cu mila de sine/ gata cu abisurile infra și sub conștiente/ mările lor de nămol le sublimez în hiperproduse noetice/ Am depășit cultura larvelor de fluturi lăudători/ în urma mea, o paragină plină de specii expirate/ blocate în carapacea de chitină conceptuală/ Am depășit atavica maree instinctiv lacrimală
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
a realului în fabulație. De altfel, cele mai mari defecte ale romanului, care-l fac pe Filip Florian să rămână încă în anticamera prozei mari, derivă din calitățile lui: minunatele povești cuprinse în carte (multe și mărunte sunt punerile în abis din Toate bufnițele) pot fi citite de prea multe ori separat, nereușind să-și depășească gratuitatea. Dacă sunt necesare, întâmplările din roman sunt necesare doar în construirea unei atmosfere specifice, nu în edificarea unei lumi convingătoare și consistente. Asta și
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
mici,/ frecventarea poeților vii sau morți.// Vor spune unii că poezia-i scară la cer,/ Știu eu, poate, dar foarte rar,/ Mai degrabă e o coborâre în infern,/ Maelstrom și tornadă,/ Elice de vapor care se scufundă,/ Te absoarbe- n abis, Dacă nu cumva te despică/ Înainte de a te afunda definitiv.” Deși interesul pentru lectură a scăzut dramatic, literatura română contemporană dovedește, prin astfel de reușite poetice, dar și prin unele apariții recente din domeniul prozei sau al eseului, că se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4134_a_5459]
-
magia unui giuvaer vegetal al Regatului României, anume Insula Fortăreață (Ada-Kaleh) înghițită de apele Porților de Fier în anii șaptezeci. După incursiuni specifice în biografic și exotism, la finalul povestirii, naratorul creează o nouă cale de acces prin punerea în abis. Există, suntem avertizați, o insulă și în creierul nostru. Se nuanțează, altfel spus, interferențele dintre știință și artă, halucinante, ne amintim, în Orbitor. Mircea Cărtărescu este un chirurg recunoscut al hărții cerebrale, minuțios decelată în trilogie. De data asta, el
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
1944, în anul 1948, spune M.P., "era o situație mai clară pentru receptarea noilor expresii artistice și culturale, pentru aprofundarea altor spații geografice și spirituale"... Dar situația literelor din România e una specială, literatura de aici pare căzută într-un abis, "barartro". Literele sunt "victime și ele ale unei situații care nu a cruțat pe nimeni și nimic", de aceea "Il mio saggio e come un testamento di una epoca"...". "Cu toate că perspectivele (sale) nu mai sunt actuale", spune M.P, "cu toate că
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
S.F.-ul proiectat. Amândoi au satisfacția evidentă de a pune la lucru mașina de iluzii, care iată, confecționează gesturi eroice reale, o minge ridicată la fileu superproducțiilor hollywoodiene. Nu lipsesc aluzii și chiar citate din filmul anilor ’70, punerile în abis de acest fel devenind un fel de comentarii care atrag atenția asupra conștiinței de sine a cinematografiei ca modelatoare de forma mentis chiar și atunci când e proastă. Warren Beaty și John Wayne devin parantezele unor nemuritoare investiri eroice, dar ilustrează
Hollywood et Co by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3882_a_5207]
-
soi de imbolduri adânc ascunse în moștenirea genetică, este unul fascinant pentru cititor: „Cu cât ajungeam mai sus, cu atât mă sim- țeam mai bine. Încă de la începutul unei ascensiuni dificile, mai ales întro ascensiune solitară, simți în mod constant abisul împingându-te din urmă. Ca să reziști, ai nevoie de un extraordinar efort conștient; nu-ți permiți să lași garda jos nici măcar o secundă. Cântecul de sirenă al vidului te ține pe linia de plutire; îți face miș- cările nesigure, stângace
Transcendentalism în Alaska by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4177_a_5502]
-
pietruit cu cearcăne sună ca o trîmbiță osul feroce semințele vechilor seisme încolțesc exasperant de încet și nimeni nu-i nicăieri se preumblă guarzii tăcerii în mantii de-asfalt și nimeni nu-i nicăieri pescarii își aruncă undițele-n meschinul abis al întîmplărilor și nimeni nu-i nicăieri noi ființe zilnic se nasc cum fantoșele din biete petice și nimeni nu-i nicăieri viii și morții din decembrie locuiesc în bună înțelegere în aceleași palate. ßi e tot ce știi Și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]