3,746 matches
-
să fi remarcat, condescendent, că era foarte deosebit de Eva, uitând cât de deosebită era ea de el... În orice caz, Clara i-a povestit multe despre ea În seara respectivă. Fusese foarte hărțuită de la șaisprezece ani, iar educația ei Încetase abrupt, o dată cu huzurul... Scormonind prin biblioteca femeii, Amory a găsit un volum gri, hărtănit, din care a picat o foaie Îngălbenită. A desfăcut-o, uitând de discreție. Era o poezie scrisă de Clara ca elevă, despre un zid sur de mânăstire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trebuie să zâmbesc și să dau din cap și să pretind că pentru mine n-are nici cea mai mică importanță. Treaba se-ngroașă, iar tu nu-mi spui nimic. ROSALIND: Amory, dacă nu stai jos, țip. AMORY (se așază, abrupt, lângă ea): O, Doamne! ROSALIND (luându-i blând mâna): Știi că te iubesc, nu? AMORY: Da. ROSALIND: Știi că te voi iubi Întotdeauna... AMORY: Nu vorbi așa; mă sperii. Sună de parcă nu vom fi niciodată Împreună. (Ea varsă câteva lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ei - un drum despre care, mai târziu nu-și va aminti deloc. Starea de spirit a lui Amory era grotescă: două zile de Îngrijorare și nervozitate, două nopți de nesomn, mâncarea neatinsă - toate culminând cu criza emoțională declanșată de decizia abruptă a lui Rosalind - Îi drogaseră partea conștientă a minții, Împingându-l Într-un fel de comă milostivă. Când pipăia stângaci măslinele de pe masa pentru dejunuri gratuite, s-a apropiat un individ care i s-a adresat, așa că Amory a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu le convine credința, a continuat el rece, ca Napoleon sau Oscar Wilde sau alții de teapa ta și a lor, pe patul de moarte o să strigi din fundul bojocilor să ți se aducă un popă. Eleanor și-a Înfrânat abrupt calul și Amory a tras și el de frâu, oprindu-se În dreptul ei. - Chiar așa? a Întrebat ea cu o voce stranie, care l-a neliniștit. Chiar așa o să fac? Privește-mă: sar de pe stâncă! Până să poată mișca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gură și bău doar puțin, după care Îl puse din nou pe masă. Altceva nu făcuse, Însă m-am trezit că o priveam extaziat, uitând să mai răsuflu. Gesturile ei nu curgeau suple, dar nu aveau nici ceva neîndemânatic și abrupt. Mișcările corpului ei Îmi dădeau senzația unui motor care funcționa din plin, scoțând o cantitate enormă de gaze de eșapament, totuși nu era În stare să miște mașina mai mult de cinci centimetri. Am continuat s-o privesc fix așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dacă așa poți să numești când ești îndeajuns de prost sfătuit încât să te arunci la un bărbat care ține un pistol de calibrul 45 îndreptat spre tine. Primele trei sau patru injurii strigate în gura mare sfârșiră în mod abrupt când împușcătura asurzitoare îi zbură gâtul. Horcăind groaznic, Lange se răsuci împrejur ca un derviș care se rotește amețitor în dans, ținându-se înnebunit de gât cu mâinile care mai aveau cătușe și decorând tapetul cu trandafiri roșii în timp ce cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al universului, al cosmosului, Diogene dezvăluie unul dintre secretele lui hedoniste: fericirea este o chestiune de singurătate și se plătește cu neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. -3Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
niște soldați turci voiau să fure o turmă de oi în timp ce ciobanul dormea. Acesta trezindu-se a pus mâinile pâlnie la gură, și a chemat oile la el, așa cum făcuse totdeauna. Oile au luat-o la vale pe o râpă abruptă și soldații le-au scăpat din urmărire. Isus a spus: «Oile Mele ascultă glasul Meu». Suntem oare și noi printre ele?” Șopârla În structura variată și caleidoscopica, însă logică, a volumului, se evidențiază și povestirea intitulata „Animale necurate”, în care
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
în schimb o acceptă pe cea de-a doua, Marie Paradis. După o urcare grea până la Grans-Mulets, au avut parte de o noapte de odihnă. În ziua următoare lucrurile au devenit din ce în ce mai dificile, Marie Paradis ajungând la o porțiune destul de abruptă. S-a descurcat destul de bine, dar la final simțea că picioarele nu o mai ascultă și nu-i mai ajunge aerul să respire și l-a rugat pe Jacques Balmat sa fie mult mai lent. Sleită de puteri, Marie a
MARIE PARADIS – PRIMA FEMEIE CARE A AJUNS PE VÂRFUL MONT BLANC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364596_a_365925]
-
mele “, de Ion Lucian Colita Să vi și mâine“, de Iulian Patca “ Șoapte cu aripi de înger“, de Catinca Neacșu și Costel Neacșu “ Locuiam într-o lacrima suspendată“, de Ion Untaru “Arborii din Muntele Genezei “, de Stela Ianovici Costan “ Visuri abrupte“, de Ioan Hentea “ Armuri de vis“, de Emilia Tudose Interviuri “De vorbă cu stelele “, de George Rocă Eseu “ Pragul de jos“, de Dumitru Velea “ 1001 cugetări“, de Ilie Bucur Critică literară “Între Thalia și Minerva“, de Al.Florin Tene “Pomul
LISTA CU NOMINALIZĂRILE PENTRU PREMIILE LIGI SCRIITORILOR PE ANUL 2011 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361381_a_362710]
-
am îmbătrânit! Când a trecut viața pe lângă mine?! Pentru că sunt și cazuri nefericite când, dintr-o mie de motive, îndatorații nu mai pot să facă față ratelor și penalizărilor - băncile câștigă în toate condițiile! - și atunci destinul multora se frânge abrupt și imprevizibil. Fiecăruia dintre noi i s-a dat o singură viață pe care, de multe ori, nu mai ajungem să o trăim și când ne dăm seama de asta, e prea târziu să mai putem recupera ceva. Există cumva
UN JOB, DOUĂ JOBURI de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363820_a_365149]
-
pustiu. Ascult cântând feeric speranța-n al meu cer în chip de ciocârlie fericită și sufletul surâde când vede că-n ursită e primăvară-n loc de nea și ger. Sunt dintr-o dată altul. E-aevea, nu visez. Urc pe poteci abrupte și n-am teamă. Sclipind, din înălțime, polara-mi stea mă cheamă ca să îi gust miraculosul miez. Romulus și Remus Pluteau pe râul Tibor doi gemeni, rod de vis, având părinți un zeu și o vestală. Spre-a-și apăra
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363001_a_364330]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ÎNDURARE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Îndurare Se-ndură cerul de mine, Sunt critic, prea sunt criticat, Drumu-i abrupt, strălumine Prin crengile-brațe străbat. Lăsați mohorâtele pagini. Neînduplecatele legi, Uitate-s atâtea imagini Din cărțile vechilor regi. Miasmele urii și fricii Mai stăruie-n suflete, dar Priviți ce senin este cerul Când treci peste norii-hotar. Sfielnic este gându-nainte De
ÎNDURARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363082_a_364411]
-
pasul mii de dălți și ciocane cu care meșteri nevăzuți, adevărați sculptori, modelează zi și noapte măreața operă a naturii. La frumosul spectacol al Defileului Oltului se adaugă și un viaduct de câteva sute de metri în lungul râului pe lângă abrupt. Defileul își deschide larg porțile la Gura Lotrului. Aici la confluența celor două râuri se deschide în stânga Valea Lotrului cu obiceiurile, tradițiile și legendele sale, iar spre amonte trei hidrocentrale pe Olt printre care și cea de la Cornet, una dintre
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
unde întâlnești proaspăta pârtie de schi, apoi Stațiunea Vidruța, și apoi barajul din anrocamente naturale. Dacă urci dinspre stațiunea Voineasa, pe Cataracte, ai impresia că în față ai culmea unui munte. Această cale de acces este destul de spectaculoasă dar foarte abruptă și greu accesibilă autovehiculelor. Apele acestui lac ajung pe aducțiune la un castel de echilibru pe munte apoi printr-o conductă forțată la Hidrocentrala Ciunget. Din stațiunea Voineasa calea de acces asfaltată se află pe dincolo de munte, pe Mânăileasa, într-
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
cocoșată deodată sub greutatea păcatului spovedit, dar pe care l-a luat cu ea, când a închis ușa pe dinafară. La miezul nopții în cimitirul mănastirii ce se află din-sus de chilia părintelui e pace. După ce străbați aleea ce urcă abrupt, deodată îți apare în față în dreptunghiul străjuit de brazi o imagine pe care o porti mult timp în suflet. Crucile din piatră albe sunt luminate de candele aprinse. Aleia principală pietruită se oprește la mijlocul cimitirului, unde este mormântul din
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
căpitanul Preda, porni la drum către sălbăticia munților. Înaintară pe o vale îngustă pe firul unui râu care se revărsa în cascade tumultoase ce tulbura liniștea munților. În anumite zone descălecară și ținând armăsarii de căpăstru se strecurară pe lângă pereții abrupți, pe deasupra abisurilor ce se deschid amețitoare sub picioarele lor. Principele își urmă cu grijă căpitanul, un bun cunoscător al acestor locuri neprietenoase. Ajunseră în dreptul unor abrupți stâncoși unde își legară caii de niște pinteni de piatră, în apropierea apelor înspumate
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
munților. În anumite zone descălecară și ținând armăsarii de căpăstru se strecurară pe lângă pereții abrupți, pe deasupra abisurilor ce se deschid amețitoare sub picioarele lor. Principele își urmă cu grijă căpitanul, un bun cunoscător al acestor locuri neprietenoase. Ajunseră în dreptul unor abrupți stâncoși unde își legară caii de niște pinteni de piatră, în apropierea apelor înspumate ale unei cascade ce domina înălțimile cu vuietul său. Principele se opri fascinat. - Așa ceva n-am văzut până acum! - exclamă fermecat de priveliște. - Măria Ta nu
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
ale cascadei!? - Se află într-o grotă. Urmează-mă cu încredere! Preda pășește către șuvoiul de apă care se revarsă de pe culme. Parcă vrea să se arunce în vâltoarea lui. Dar spre uimirea tânărului, căpitanul își continuă drumul pe lângă peretele abrupt și deodată dispare. Mihai se oprește, neînțelegând ce se întâmplă. Preda reapare din dosul peretelui de apă și îi face cu semn cu mâna să-l urmeze. Face câțiva pași cu oarecare nedumerire și descoperă, spre uimirea sa, că între
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
de această surpriză și chiar poposi un timp sub apele ce se revarsă de pe munte și lăsă vântul să îi mângâie pletele. De după colțul unei stânci privirea îi întâlni o grotă în spatele căreia se înalță masivul muntos cu pereții săi abrupți. De partea cealaltă, pe unde urcaseră, se deschid prăpăstiile adânci și amețitoare. Singura cale de acces este potecuța pe sub cascadă și acei pinteni din piatră pe care se cățăraseră. Un norișor coboară agale de pe culme și poposește în dreptul grotei. De
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
centrului de greutate în suprafața de sprijin. Marea majoritate a oamenilor nici nu știu ce este, și în special unde se află, propriul centru de greutate. Și totuși toți, absolut toți oamenii valizi, merg, suie chiar scări sau se cațără pe stânci abrupte, variind astfel relația între centul propriu de greutate și varietatea condițiilor de sprijin. Omul a devenit conștient de dificultatea de menținere a echilibrului său abia când a încercat să învețe un robot să meargă. Robotul trebuie să rezolve milioane de
LOGICA UMANĂ CREEAZĂ PĂPICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360993_a_362322]
-
o mai vedea din viroagă. Oare cum să se cațere înapoi, până sus, printre pietre, mărăcini și crengi de salcâm? Simțea că nu mai e în stare să facă niciun efort, malul din fața lui era descurajant de înalt și de abrupt. Trebuia să încerce, nu avea altă soluție, să-și continue drumul, târându-se pe albia râpei. Măcar traseul ales îi oferea avantajul că riscul de-a fi văzut de perși era mult mai mic. Porni mai departe, împingând din mâini
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
vizită, însă nimic nu-i oprea să filmeze și să fotografieze tot ce era impresionant și frumos și intradevăr aveam ce fotografia sau filma. După vizitarea și părții de jos, unde se găsea muzeul Tera Nova, am urcat niște trepte abrupte care ne-au cam amintit că suntem fiecare la peste 60 de ani ca vârstă și am revenit la parcarea unde am lăsat mașină. Aici pe terasa cochetului restaurant ne-am delectat fiecare cu o cupă de înghețată delicioasă, apoi
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364145_a_365474]
-
Acasa > Stihuri > Momente > JOC Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ce-ar fi o spumă, fără val? O cale fără de sfârșit? Un țărm abrupt fără de mal Și visuri fără infinit? Ce e un cer fără zenit? Și o enigmă fără cod? Un cult gregar fără de mit Și-un pântec tânăr fără rod? Ce-ar fi Danubiu fără Olt? Și Apusenii fără moți? Un trăznet
JOC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363091_a_364420]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DOR STRĂIN Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt singur pe stânca bătută de vânt, Pe-o coastă abruptă de munte, Și nu știu ce caut aici, pe Pământ, Cu simțuri ciudate, din pene veșmânt, Și pofte sălbatice, crunte. Sunt rege, sunt vultur, dar nu mi-am dorit Un corp muritor să mă cheme; Eram printre stele, o clipă-am murit
DOR STRĂIN de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368342_a_369671]