2,199 matches
-
la sensul substantivului vânătă. ELR, s.v. conversiune, remarcă faptul că "adjectivele substantivate exprimă două valori importante în domeniul formării cuvintelor: a) "purtătorul unei însușiri" (leneșul m., leneșa f., pustiu(l) n.); b) "abstractul calității" s.n. art. fără pl. (înaltul (cerului), absolutul)". Or, deși are drept corolar, în multe cazuri, tot o substantivare a adjectivelor, condensarea nu poate fi identificată cu procedeul conversiunii, deoarece conferă alte valori semantice noii formații: în timp ce leneșul poate fi în funcție de context un om, o pisică, un melc
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în timp ce conversiunea propriu-zisă a adjectivelor la substantive nu produce decât cuvinte care exprimă "două valori importante în domeniul formării cuvintelor: a) "purtătorul unei însușiri" (leneșul m., leneșa f., pustiu(l) n.); b) "abstractul calității" s.n. art. fără pl. (înaltul (cerului), absolutul)" (ELR, s.v. conversiune), condensarea duce la formarea unor cuvinte care preiau sensul sintagmelor care le-au stat la bază, putând exprima, în acest fel, semnificații diverse, care nu derivă exclusiv din însușirea denumită de adjectiv, ci și din înțelesul substantivului
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
pensée éuropéenne (1946) și Scepticismul grec și filosofia indiană (1957), iar în ultima sa lucrare, neterminată, studiază temele plotiniene de origine orientală (teoria creației prin contemplație, provenind de la egipteni, și aceea, de sorginte indiană, a identității dintre sufletul uman și absolutul divin). Deși nu crede într-o influență reală a gândirii orientale asupra celei eline înainte de epoca alexandrină, F. susține că grecii au intrat încă din perioada preclasică în contact cu egiptenii, persanii sau indienii, de la care au preluat cunoștințe practice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
indusă de talazurile sufletești ale resemnării. Într-un asemenea decor lăuntric de asfințit, eu părăsesc incinta cimitirului coborând spre tumulturile cetății și las în urmă pe camaradul meu învăluit de tăcerile celor ce au fost. Gândind și supunându-mi voința absolutului epistolei în care îi este scris destinului uman să fie asemeni unui pelerinaj ce începe spre a se termina, îmi scapă un suspin prelung întru resemnare. Și poate că dincolo de a fi doar suspinul unui resemnat în fața morții, el reia
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
privirea abisală a sufletului uman credincios, apelează acea vedere ce se deschide din interior spre adâncurile de vârtej ale meta-conștiinței, ale eului neatins de însemnele mundaneității spațio-temporale. În acest fenomen al întrezării transcendenței, conștiința diurnă prinde, captează fulgurant chipuri ale absolutului divin prin intermediul privirii religioase, această privire fiind chemată aici de revelația dăruită a zeului. Ziua sau mai exact astrul ce luminează determinând și susținând ziua este reprezentat, în acest context, de credința religioasă. Astfel, conștiința ce își asumă această credință
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a omului nu pot fi silită, determinată forțat să se reveleze de către apariția și dezvoltarea luminii credinței religioase în conștiința umană. Fenomenul însoțirii omului de către zeu poate fi revelat pe fondul acestei lumini și nu dictat de ea. Divinitatea, în absolutul voinței sale, alege deplin liber să-și arate fragmentar constanta prezență lângă om, iar o astfel de arătare, de viziune epifanică este o binecuvântare supremă, un act conferit întru grația divină ce răspunde astfel luminii credinței ce-o adoră. Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cutremurant de înecul lumii sale în apele întunecate a căror vuiet crescând nu l-a auzit deși i-au fost ascunse în preajmă. Textul Apocalipsei ne evocă ruperea de către Mielul Divin a șapte peceți ce sigilează cartea aflată în mâna absolutului personificat de o identitate tainică, de un Cineva care domnește peste întregul univers. Frângerea primelor șase peceți generează în ansamblul tabloului apocaliptic patru fenomene generale care sunt evocate repetitiv în diverse forme: survenirea cataclismelor drept majore dezechilibre naturale, apariția unor
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
la baza tuturor tendințelor utopice. Căderea Babilonului este auto-surparea avântului spre utopie, implozia acestui salt către himera perfecțiunii rostuite în plan terestru. În mijlocul unui astfel de avânt, oamenii decadenței fraternizează cu demonul și își închipuie că sunt pe drumul atingerii absolutului, că sunt la un pas de a intra în cer, turnul alienării lor fiind aproape finalizat. Dar acest turn nu se termină și nu străpunge porțile cerului, istoria nu poate răpi transcendența și cade în sine prin distrucții și grozăvii
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Kao Corporation, Asashi Breweries etc. Societé Franco-Japonaise des Technologies Industrielles, Les Chemins du savoir au Japon, Paris, 2000. Prima sesiune de gestionare a cunoașterii organizată de Serviciul pentru Știință și Tehnologie al Ambasadei franceze din Japonia. „Calea ce duce la absolutul stării de veghe”, după Hisayasu Nakagawa. Prin combinare strategică trebuie Înțeleasă articularea, În slujba unui proiect integrator, a strategiilor mai multor actori care, urmărindu-și propriile finalități, contribuie și la aceea a proiectului global. Nemanifestat, neformulat, În fază de acumulare
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
a-și atinge scopurile propuse și vigoarea cu care le abordează pe amândouă.13 A lăsa politica externă pe seama armatei înseamnă a elimina posibilitatea unui compromis și, astfel, a renunța la cauza păcii. Intelectul militarilor știe cum să opereze între absolutul victoriei și cel al înfrângerii. Nu cunoaște însă mecanismele perseverente, complexe și subtile ale diplomației, ale căror scopuri principale îl constituie evitarea absolutismelor victoriei și înfrângerii și întâlnirea cu partea adversă pe terenul neutru al negocierii și compromisului. O politică
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din film, ni le revelează la adevărata valoare. Că structura filmica, povestea lui Gilliam, desi "împănata", în stilul caracteristic, cu o mulțime de adaosuri scenice, de decor, efecte vizuale -monștri colorați care bântuiesc imaginația lui Parry își are o coerentă absolut clară, ușor decriptabilă. Cuplurile personajelor certifică, prin povestea filmica, rolul și valoarea prieteniei și a iubirii: fiecare din cele patru personaje vor fi radical schimbate în bine în urma întâlnirii, își vor regăsi armonia și echilibrul, încrederea în sine. Jocul actorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și nici caii. Și că vieții îi sunt prescrise alte țeluri, străine de război și străine de slavă. Aici apare în lumină marele paradox al situării lui Ahile în lume. El, care reprezintă cea mai înaltă valoare războinică și totodată absolutul luptei ucigașe și prădalnice, el, care a ales gloria (și răzbunarea) cu prețul de a muri tânăr și departe de casă, el, care seamănă cu focul, impetuos și violent și mistuindu-se curând o dată cu ce-a ars, tocmai el este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de întrunire a unor spirite congenere. Pare a semăna cu pădurea din Visul unei nopți de vară, și sunt analogii destule. Citească însă cititorul cealaltă piesă și va vedea că insula e altceva, și nu numai pentru că aicea se trăiește absolutul unei singure iubiri. 160 În Furtuna, puținele date folclorice sunt neglijabile. În insula ei nu se petrece absolut nimic grotesc și nimic rizibil în zona înaltă a piesei. Iar singurul lucru nemiraculos este iubirea: Miranda, Ferdinand sunt, cu dragostea dintre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
seamă omul de lângă ei, sau chiar îl disprețuiesc, disprețul, socotind ei că-i ridică și mai sus pe treptele vieții, că-i fac și mai impunători! Omul, așa cum l-a făcut Dumnezeu, poartă în sine dorul de veșnicie, caută desăvârșirea, absolutul, simte că este legat de ceva mai presus de sine, își adună toate puterile vieții pentru a realiza această chemare. Acest om, cu setea desăvârșirii în inima sa, acest om cu dumnezeiască iubire în sufletul său, ai fost tu mămica
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
nu poate exista cunoaștere generală, unde să nu se producă o asemenea determinare a obiectelor din partea inteligenței. Lucrurile în sine, nu mai pot fi supuse funcțiilor sintetice ale inteligenței, încât nici metafizica în sensul său tradițional de cunoaștere rațională a absolutului existențial nu va fi posibilă. Simțurile singure, prin ele singure, nu pot conduce la cunoaștere, nu oferă necesitatea și universalitatea pe care o au științele fizice și matematice. Pe de altă parte, nici conceptele rațiunii nu ne pot învăța nimic
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
în cadrul ei cunoștințele sunt suspuse revizuirilor, întregirilor și completării iar cel absolut ține de ceea ce în cadrul oricărei cunoștințe rezistă în timp, este reținut din generație în generație. Sarcina științei este dobândirea adevărului obiectiv relativ, care reprezintă un pas spre cel absolut. CARACTERUL CONCRET al adevărului ține seama de interpretarea abstracțiilor, de condițiilor de timp și loc. Concretețea adevărului rezidă deci, în faptul că nu putem face niciodată abstracție de determinările spatio-temporale în care există și se manifestă obiectele și fenomenele. Caracterul
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
răspundea: „Mircea Eliade s-a lăsat dus cu aventura până În India, Îmbrăcându-se În haină de călugăr budist, lăsându-și barbă, căutând să pătrundă În tainele Înțelepciunii hinduse cu ajutorul dascălului său, profesorul Dasgupta. Dacă aventura aceasta nu i-a revelat absolutul, În schimb i-a fecundat spiritul și i-a Înnobilat memoria cu o erudiție care pe noi nu ne impresionează atât de mult, pentru că o socotim un balast În căutarea adevărului”. Este evident că, În 1943, nici măcar unii dintre prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
depășește anumite limite, el dezvoltă o a treia variantă a superlativului, o variantă în cel mai înalt grad emfatică - superlativul excesiv 7: „(...) Ca să mediteze pune/ Urechile ce-s prea lunge și coarnele de la cerb.” (M. Eminescu, p. 31) sau superlativul absolut: „Tu vei deveni ca mine, etern, atotștiutor și cu ajutorul cărții atotputernic.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 47) Exprimarea gradelor de intensitatetc "Exprimarea gradelor de intensitate" Gradele de intensitate se exprimă prin mijloace analitice: morfeme libere și, mai rar, sintetic, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Superlativul se exprimă prin mai multe mijloace: • sufixe (rar): -isim: produs rarisim, critic inteligentisim; • prefixe; unele marchează varianta superlativului excesiv: arhi-, răs-, supra-, ultra(tramvaie supraaglomerate, troleibuze arhipline, pepeni răscopți), altele, superlativul de superioritate: stră(basm străvechi), atot(exprimă superlativul absolut: „Când umbra ta (...) va începe a vorbi, ea va fi atotștiutoare...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/ Rumenind străvechii codri și castelul singuratic.” (M. Eminescu, I, p. 76) • adverbe (locuțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
codri și castelul singuratic.” (M. Eminescu, I, p. 76) • adverbe (locuțiuni adverbiale) - morfeme: foarte (foarte vechi), foarte puțin (superlativul de inferioritate: foarte puțin amabil), prea (exprimă în mod frecvent superlativul excesiv: „Nopțile-s de la o vreme prea lungi.”, sau superlativul absolut: „A fost odată ca-n povești/(...) O prea frumoasă fată.” (M. Eminescu, I, p. 167), așa de, atât de, nemaipomenit de, nespus de, extraordinar de etc: „Un zâmbet fin și cu toate astea atât de inocent trecu peste fața lui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu, Proză literară, p. 26), „O lasă-mi capul meu pe sân,/ Iubito, să se culce/Sub raza ochiului senin/Și negrăit de dulce.” (M.Eminescu, I, p. 179) Observații: Având natură deictică, gradele de intensitate subiectivă (mai ales superlativul absolut) cunosc în limbajul popular, în stilul beletristic și în limbajul poetic un registru foarte amplu de procedee: fonetic-prozodice, morfologice, sintactice sau metaforice de exprimare, dezvoltând expresivitatea textului: frumoasa-frumoaselor, l-a făcut bucăți bucățele, „Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de o influență asupra simbolurilor sacre ale templelor fără a înșirui politicul, culturalul, socialul, economicul aflate în balanța dintre pace și război, între muncă și lene. Ideile, teoriile și sistemele de gândire sunt de asemenea încorporate în simbolismul religios. Abstractul, absolutul, puterea spiritului și unitatea cu divinul sunt termeni religioși universali. Principiile matematice exprimate prin simbolismul numerelor organizează lumea zeilor, a spiritelor și demonilor, descriu structura interioară a omului și sistematizează mitologia, teologia și filosofia. Perechea divină, dualitatea suflet trup, Dumnezeu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
petrece la nivelul structurilor inconștientului. După Platon simțurile ne informează despre simulacrele empirice, grosolane ale ideilor de la nivelul acestor informații însă, în substanța ascunsă a metamorfozelor clastice și blastice gliale și neuronale sufletul pregătește drumul spre extatic, spre atingerea veșnicului absolut, acest Mare Anonim. Din acest adânc pornește esența divină a principiului atma ce-și dovedește imaginea vizibilă, adevărul absolut. În bolta înstelată-mi scald privirea -/ și știu că și eu port/ în suflet multe, multe/ și căi lactee,/ minunile-ntunericului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca un drum spre tainele începutului, "corola de minuni a lumii". Când mă privesc într-o fântână/ Știu că-n adâncuri fodte mume/ Îmi țin oglindă, ochi de lume" (Oglindă de adânc). Atma nu poate fi cunoscut decât prin tăcere, absolutul cosmic îl trăim deci în liniște sau în mișcare, dar în tăcere. E un suprarealism estetic analog pietrei ce tulbură în znde apa fântânii mult după ce a dispărut în adânc, precum piatra din podul palmei lui Borges. Izbirea razelor de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de mnemoclastie "cunoașterea luciferică invadează cu perspectiva ei câmpul cunoașterii paradisiace". Pe această poziție Blaga se plasează de aceeași parte cu Kant și Hegel. Omul reface din intzerior o căutare fără obiect real transcendent, ca revelație a misterului, în ascunderea absolutului. Ca o introspecție mnemoclastică exactă poetul reface în sensul propriei sale gândiri întreaga structură antropologică a imaginarului (Autoportret): "Lucian Blaga e mut ca o lebădă./ În patria sa/ zăpada făpturii ține loc de cuvânt.../ El caută apa din care bea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]