9,827 matches
-
Polonius, Horatio, Claudius pot fi zăriți mereu pe scenă, sub un con slab de lumină și cînd nu sînt implicați direct, și cînd nu au text de rostit. Trupuri-iluzie, într-un joc fantastic propus de Nekrosius în care concretul și abstractul se amestecă, emoționant, la vedere. În fiecare dintre cele trei montări, regizorul își introduce propriile paranteze, propriile comentarii non-verbale, savuroase, chiar și atunci cînd sînt prea stufoase. Se joacă în permanență și cu acest tip de extra-text unde se găsesc
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
povestirii, caracterizează aceste romane-șaradă în care nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles exact tot ce a vrut să transmită prozatorul. Romanele lui Nichita Danilov îl pun pe cititor în ipostaza vizitatorului inocent, picat într-o galerie de artă abstractă. Admiră formele, este fascinat de combinațiile de culori, intuiește o parte dintre mesajele încifrate, dar niciodată nu este pe deplin convins că a decriptat așa cum trebuie toate simbolurile sau că a sesizat integral eventualele intenții parodice ale autorului. Romanul Locomotiva
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
doar o polifonie sonoră, în care sunetele și ritmul haotice ale pianului (prin cluster-e), ale bateriei (total dezarticulată) formează impresia clară a ieșirii din ghidajele melodice, armonice și ritmice. La fel, următorul moment improvizat, deosebit de cel anterior prin lirismul melodic abstract al basului lăsat singur, prin acordurile și melodica dezlânate ale pianului, prin comentariul a-ritmic al tobelor cărora li se cer sonorități atipice, mai degrabă familiare climatului muzicii moderne europene, accentuiază distanțarea față de melodia clasică de jazz de la care s-
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
cântul polifonic. Fără a operá comparații și evaluări inoportune în cazul unor mari muzicieni, aici între Keith Jarrett și Iancy Körössy, îmi exprim preferința pentru variațiunile neântrerupte ale pianistului român pentru că melodica și armoniile ies sensibil mai mult din zonele abstracte, sunt conectate la un spațiu tradițional ce nu-mi poate fi indiferent. Menținându-se în același stil de cânt pianistic, ultimul tablou muzical, Dance, se desfășoară, bineânțeles, într-un tempo mai mișcat, balansul ritmic asemănându-se în mod uimitor (fără
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
desfășurare - sub genericul circularității (repetitivității sau succesivităților ciclice ori pulsatorii). Simbolic, numim eveniment o ipostază de timp înfășurat într-o clipă; și considerăm interval o delimitare de timp desfășurat ca moment. Formal, evenimentul/clipa este o tăietură sau articulație în abstract de timp (irelevantă ca durată, întrucât nu comportă o expresie de profil sau orientare), sinonimând un aspect de imedialitate incomensurabilă temporal sau atemporală. Intervalul/momentul sunt asociate conceptului de durată, ca expresie de continuitate profilată sau orientată caracterial dinspre/către
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
trei perspective și/sau faze de adecvare: intențional-ideatic - în raport cu Fmz; conceptual-teoretic - în raport cu dpc; interpretativ-expresiv - în faptul parcurgerii. Conform fiecăreia dintre aceste perspective Mins interpretează pe coordonata timpului, luând ca repere formale: 1. Unimea (U-Fmz) = dat-totodată de timp ideatic sau atemporal (abstract), corespondent unei inspirații sau viziuni preconceptuale (posibil arhetipale); 2. Lungimea (L-dpc) = distanță într-un timp de(s)-compus (conceptual), aspectat ca succesivitate posibil-logică (mensurabilă), dar nelegată sub aspectul coerenței de expresivitate; pe linia succesivității se delimitează temporal între două tipuri
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
lui Mircea Eliade, ca de pildă Huliganii sau Întoarcerea din rai. Cartea descrie destinul unui intelectual evreu, în împrejurările pătrunderii sale în viața universitară a Bucureștilor, apoi în cea literară, experiența pariziană, fiind o suită de portrete zugrăvite la modul abstract, eseistic, cu intervenții și meditații asupra destinului uman, asupra sensului vieții. Vocația analitică a autorului, strălucit traducător și interpret al lui Proust, este deosebită, dar el n-are capacitatea de a face să trăiască intens personajele, căci febrilitatea ideilor invadează
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Nicolae Balotă inventariază parfumurile, izurile și miasmele din diferitele locuri ale faimosului oraș, dar cum?, nu folosindu-se exclusiv de mirosul său fin, ci activându-și imensa memorie culturală, care completează printr-un fel de reverberație mirosurile propriu-zise cu mirosuri abstracte, inaccesibile chiar și celor mai rafinați fabricanți de parfumuri. Parisul e o carte poate fi considerat un adevărat recital Nicolae Balotă, un spectacol cu un singur interpret, inepuizabil, care reflectează în fața unor vechi monumente, râde la comediile franțuzești, polemizează cu
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
de mai sus arată că forma de feminin a numeralului e folosită și pentru un masculin - centimetri. De fapt, unitățile de măsură metru și compusele sale (de la milimetru la kilometru) sînt atipice, ca masculine într-o serie de inanimate și abstracte pentru care în română se folosesc în genere neutrul și femininul. În cazul dat, acordul straniu cu femininul e așadar provocat de semantică mai mult decît de formă. Evident, multe dintre exemple sînt anacoluturi, fraze scăpate de sub control, dar direcția
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
în sensul tare (și vag melodramatic) nu-și refuză, asemeni vechilor greci, gestul de-a se privi în oglindă, Alecsandri mai deplînge un lucru: degradarea semantică pe care o implică pluralul, de fapt, al lui onor, onoare. Onorul e ceva abstract, o vînă, un stilet ipotetic ascuns în retorică. Onoare-le, prin cumulare, sînt concrete. Sînt "lucruri ce se dobîndesc adeseori cu sacrificiul onorului". Onoarea, moștenitoare prin omonimie a acestui sens plural, este, deci, un onor lucrativ. Vous brignez les honneurs
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
în actul lecturii, se petrece ceva folositor. Ca să aflăm care este acest folos, cartea lui Jean-Luc Marion e cît se poate de nimerită. Ea este un excelent material de studiu, căci întrunește două condiții fundamentale: 1) e scrisă în jargon abstract și 2) se sprijină pe tradiția creștină. Mesajul cărții lui Marion poate fi rezumat astfel: Dumnezeu, ca temei al lumii, este o instanță inaccesibilă oamenilor: nu-l putem gîndi și nici nu putem ajunge la el în vreun fel. Inaccesibilitatea
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
de filozofie? Faptul că al doilea nu-și poate cultiva nevoia de mister pe cale obișnuită. Cu alte cuvinte, odăjdiile preoților oficiind misteriile tradiționale nu-l mai satisfac. El vrea entități subtile și, de preferință, nesensibile. El vrea concepte de factură abstractă, nu pereți întunecoși și nici bolboroseală de strană. În rest, ritualul la care participă e curat religios: un ighemonicon tainic ale cărui subînțelesuri provoacă un veritabil fior de presimțire a "dincolo"-ului. E un lucru știu că, acolo unde imaginația
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
rămâne. Din multe puncte de vedere i-ar fi imposibil scriitorului să se repatrieze. S-a stabilit definitiv la New York și predă literatura Holocaustului la Bard College. Acesta ar fi un motiv obiectiv. Există, în plus, motive subiective și motive abstracte, ușor de imaginat. Exilul, deși are ambiguitățile lui, a pecetluit o plecare ca opțiune definitivă. Patria originară a fost ingrată. În 1986, Norman Manea nu a mai suportat constrângerile regimului comunist. Corect ar fi să spunem că regimul comunist a
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
ingrată. În 1986, Norman Manea nu a mai suportat constrângerile regimului comunist. Corect ar fi să spunem că regimul comunist a fost de vină, nu România, dar distincția nu e funcțională și, pe deasupra, suferă de un patetism al unui patriotism abstract, în care e destul de complicat și destul de riscant să crezi. După 1989, Norman Manea s-a mai întors o dată acasă, în 1997, dar impresiile au fost sumbre. Regăsirea patriei nu a avut nimic sentimental sau idilic, nici măcar ceva cât de
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
proustiene să fie puse în lumină atunci când autorul va face cunoscută și altora prima etapă a scrisului său în limba română, aceea subsumată ideii de Variante la un autoportret. Ipostazele propriei existențe sunt proiectate prin strania perspectivă a unui exil abstract și ambiguu. Biografic, personalitatea scriitorului Norman Manea s-a construit la intersecția a trei experiențe: ca evreu, avea de înregistrat ecourile deportării, ipostază ce prefigurează Holocaustul; ca român, avea de depus mărturie despre condiția artistului sub dictatura comunistă; ca american
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
prelungește, nu se mai încheie, dezvăluin-du-și, astfel dilatată, viciul ei ascuns." Passe-temps sînt și acțiunile, și desfătările, prin care omul se păcălește că e. Todetita vine, dimpotrivă, din lipsa individualului, din criza identității. E greu să crezi într-o divinitate abstractă, și-atunci, înainte de întrupare, oamenii și-au inventat mituri. E la fel de greu să accepți exactitatea, geometria unor modele cum nu e nimic în cer și pe pămînt. Și cel mai anevoios, să renunți la calitatea de om pentru aceea de
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
Constantin Țoiu II, ianuarie 1957. Sunt unii oameni slabi, fără de voință, a căror inteligență, contrazisă de absurditățile inteligenței, se refugiază într-o lume ideală, abstractă. Oamenii aceștia nu mai trăiesc, propriu-zis; dezamăgiți, mistuiți de un dor nelămurit, visând armonia unor ceruri de cleștar, ei se învârt în jurul unei singure idei cu impasibilitatea unui astru mort. * Plin de planuri, mă simțeam greu, apăsat, tras încoace și
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
-l proiecteze mirabil în transcendență... O particularitate a credinței lui N. Steinhardt este organicitatea ei. Intelectualitatea complexă, deschisă spre multiple orizonturi, propensiunea speculativă și subtilitatea scriiturii nu l-au împiedicat să cultive un "realism" originar al creștinismului. Nu o credință abstractă, scolastică a ilustrat-o "părintele Nicolae", ci una a concretului existențial, la nivelul omenirii generice, umil și concomitent grandios prin potențialitatea sa simbolică. În Cartea împărtășirii ne întîmpină un Hristos axat pe "cele materiale", preocupat de înmulțirea pîinilor și a
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
onoruri postrevoluționare - adevăratul nume. Nu despre riscurile acestei atitudini va fi vorba în cronica mea. Și, deși l-am atins în trecere, nici despre volumul recent alcătuit de Liviu Malița (Ceaușescu, critic literar). Panica și alarmele zgomotoase în numele unei destul de abstracte responsabilități civice le las - spre delectare - politologilor de meserie. Ceea ce trebuie să rețină literatura, fiindcă ține de domeniul ei de cuprindere, e natura profundă a falsului comunist. Atmosfera sumbră, prostul gust generalizat, rezistența tacită, supapele improvizate, destinele scoase de pe traiectorie
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
nevoia de a afla un răspuns, să căutăm unul liniștit, așezat în bună vecinătate cu celelalte răspunsuri de dinainte. Să fie, deci, un răspuns al nostru, pentru că noi trebuie să devenim răspunzători. Or, cu câtă răspundere este investit un opus abstract, fractal sau stocastic, ca să nu mai vorbim de o muzică implicată într-un happening show? Fără rezerve încerc să pricep câte ceva din spumoasa coregrafie socio-psiho-logică a compozitorului contemporan, întreprindere ce reclamă, să recunoaștem, veleități de funambul, adică un fin dozaj
Între idioritmie și chinovialitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84127_a_85452]
-
deznădejdii de a fi, se desprinde un vaiet sau un hohot, o lacrimă sau un zâmbet care depune mărturie despre sufletul de licean, cu trufia adolescenței, când privirea își caută vulturul pentru a străpunge cerul de vise. Avântându-se în abstractul devenirii, stăpân în țara clipelor și discipol pe tărâmul miracolului, surprins la răscruce, cu ochii halucinați de strălucirea speranței, călătorul prin școală, aflat la capătul unei cărări, își așază capul în mâini, îndreptându-și cugetul aupra lucrurilor cu adevărat importante
C by DORU TURBATU () [Corola-journal/Journalistic/84100_a_85425]
-
De aceea agățam într-un cercel petala unei urechi și lobul unei flori, luând-o de la capăt la primul prilej cu fatalismul naturii necunoscute - concepând faptele necesare cu omisiuni frecvente dar avântat să caut frumusețea unei bucurii. între concret și abstract Bezmetic la-ntâmplare și habar neavând, în Valea Plângerii (la Mititica) eram întunect de vântul anonimării și-n jocurile aparente cu acorduri mărunte și-n praful gros cu vișinile împreună și-n turma bogată a munților din zare căutam esența
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
spre înalt Rîurile duc Leșia pămîntului la ocean Destin al pocăinței Adierea lacrimei Aburii Înving metalul Organismul zburător Londra, 1987 V Pictura și sculptura sînt supuse, astfel, unei radicale voințe de geometrizare și de abstractizare, iar conceptele teoretice și ideile abstracte capătă pondere materială și formă cuantificabilă. Construcția și destructurarea sînt, în această amplă demonstrație, strategiile majore ale artistului. El a descoperit, asemenea fizicienilor, că lucrurile sînt reductibile, că orice structură poate fi analizată pînă la particulele sale ultime și că
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
primul impuls pornit din sensație și stârnit din contemplarea îndelungată a Naturii. De aceea rămân operele sale fragede ca o prezență și impunătoare ca o lege cosmică. Lenin spune într’unul din caietele lui filozofice „Dela contemplația vie la gândirea abstractă și dela ea la practică - iată calea dialectică a cunoașterii adevărului, a cunoașterii realității obiective”. Acest drum este acelaș și pentru știință și pentru artă. Deosebirea este mijlocul de exprimare. În artă este imaginea, adică retransmiterea prin echivalențe a șocului
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
ale unui model interpretativ, văzut prin lentilele de contact ale șefului de orchestră, se cade a fi săvârșită cu acuitate, urmărindu-se precizia definirii și a determinării, ceea ce va plasa preponderent întregul edificiu analitic în emisfera concretului. Cealaltă emisferă, a abstractului, se va contura odată cu dobândirea experienței specifice, precum și ca o consecință a exercițiului îndelung întru captarea dimensiunii taxonomice. Nu de alta dar, parafrazându-l pe Dan Botta, tocmai acele lucrări care ating maximum de abstracție și tind a se
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]