1,350 matches
-
catastrofica a unor asemenea versuri nu reprezintă decît o stare-limită, o conținuta disperare care dezvăluie orizontul valorilor descompuse. Ne aflăm într-o lume de-valorizată, ca într-una lipsită de soare, într-o demonica beznă ce anulează omenescul. Astfel utilizat, absurdul ni se prezintă că o metaforă a ironiei. O metaforă cărnoasa, zemuind de neant, menită deopotrivă a înfrunta realul insuportabil și a corija idealitatea prea avîntata, însă fără a contesta nici esteticul, nici eticul. Recurgem acum la terminologia lui Kierkegaard
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
basm. Enunțul publicitar a intrat în acest tipar, căruia i-a adăugat exotismul situației și al lexicului: marmota și staniolul au puține în comun cu universul tradițional al poveștilor autohtone, dar tocmai de aceea alăturarea lor într-o replică creează absurdul necesar fixării în circulația argotică. Lungimea formulei nu e neapărat un dezavantaj: se știe că limbajul tinerilor tinde deopotrivă spre abreviere și spre elaborare acumulativă. Cea de-a doua formulă - "A înnebunit lupul !" (cu varianta " S-a țicnit lupul") - provine
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
României. Idila cu Regele reprezintă, din toate punctele de vedere, o lovitură de amploare dată contestatarilor săi. Făcându-și un aliat adversarul ireductibil, Ion Iliescu devine el însuși primul monarh neîncoronat al lumii post-comuniste! Aș merge chiar mai departe cu absurdul: presupunând că, la un moment dat, România va reveni la monarhie, va fi imposibil să se facă abstracție de rolul instrumental jucat de Ion Iliescu. Strict tehnic vorbind, actualul președinte al României este un reîntemeietor al monarhiei în România! Pentru
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
un narator, chiar tatăl, care îi vorbește fetiței lui de 33 de luni, Josette. Ca în poeme, și aici, copilului îi sînt refuzate mincinoasele locuri comune despre viață și fanteziile roz. De data aceasta, poveștile o familiarizează pe Josette cu absurdul lumii și cu problemele limbajului. S-ar zice că tatăl pune cuvintele sub semnul lui Hermogenes, interlocutorul lui Socrate din Cratylos, și o convinge ( foarte ușor) pe fiica lui că "numele pe care-l dă cineva unui lucru acela este
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
X. Uranus a fost prieten și cu E. Ionescu, dar acesta și l-a amintit în Franța doar pe Urmuz. Texte dialogate ca Ascensorul. Dramă filosofică într-un act și Cum se face o casă (Arhitectură) pot fi apropiate, prin absurdul (nonsensul) replicilor ori cel fabulistic, de teatrul ionescian din prima fază, aceea a explorării limbajului. Iată și anecdotica din Englezește fără profesor (Cântăreața cheală): "și îmi veți îngădui, spre a ilustra, pentru uzul acelora ce profesează alte convingeri, rostul tehnic
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
scenei literare ruse se referă la o adevărată revoluție culturală, manifestată printr-o deschidere fără precedent spre circuitul de valori, idei și bunuri din întreaga lume, dar în prelungirea unor tradiții ale literaturii ruse postbelice neoficiale, în care groaza și absurdul sunt categorii estetice constant frecventate. Din această generație ar face parte, potrivit opiniei Irinei Prochorova (directoarea unei prestigioase edituri moscovite și redactor șef al unei reviste nu mai puțin ilustre) autori ca Vladimir Sorokin, Dimitri Prigov, Eduard Limonov. Scrierile unora
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
douăzeci de ierni!" Dincolo de subversivitatea politico-socială asumată, textul acesta hărăzit sertarului interesează în aceeași măsură prin ce ne spune despre cel care l-a alcătuit. Ipostaza pe care o ilustrează este aceea a omului rațional, a intelectualului dubitativ confruntat cu absurdul, cu lipsa de logică a unor realități strivitoare. Expus vexațiunilor de tot felul în viața cotidiană, el și ființele cel mai mult îndrăgite, soția și fiica, "troienit de scârbă, de lehamite și - ceea ce e mai grav - de deznădejde", se refugiază
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
este o altă ipostază a iubirii. După partea întîi a spectacolului, mi s-a părut că mă întîlnesc cu ceva sau cu cineva din Un veac de singură tate. Márquez a bîntuit. Cu fabulosul faptelor de neimaginat, cu chinul, cu absurdul unor scene întregi, pătimașe și viscerale. Cu nostalgia amară. Cu ceea ce este sfîșietor. Ca și muzica violoncelului, ca și sunetele pianului ce-l acompaniază uneori, ca și acest decor fragmentar al Ninei Brumușilă, care se face și se desface la
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
ideilor ateiste în gândirea europeană", adeptă înverșunată a virtuțiilor filosofiei materialiste: "ea nu putea avea niciodată lipsa de umor de a trece dincolo de realitate în căutarea unei soluții". Iar puțin mai înainte, ni se spune că "întotdeauna fusese convinsă că absurdul își are și el logica lui" (Proiecte de trecut, 17,20). În fața acestui personaj caricatural, vocea narativă lansează afirmații contradictorii care ne aduc aminte de valoarea esențială a lumii onirice în viețile noastre: Nu există raționamente mai perfecte decât cele
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
a firescului. O țară în care Andrei Pleșu era ministru al Culturii, Mircea Dinescu - președinte al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu - director al revistei România literară, Mihai Ursachi - director al Teatrului Național din Iași ș.a.m.d - părea definitiv salvată din absurdul oficializat, specific stilului de viață comunist. S-a văzut însă în scurt timp că Nicolae Breban nu are vocație de director de revistă. Săptămânalul Contemporanul, din care George Ivașcu făcuse o publicație culturală de înaltă ținută și pe care D.R.
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
capete o expresie ceva mai inedită, distinctă, deși repetiția omoară ideea poetică incipientă. Întregul volum lasă o impresie generală de meditație rece, tristă, zdrențuită, calmă. Adică transmite totuși mesajul trist al banalităților fără scăpare, fără ieșire și fără chef. Alteori, absurdul e mesajul născut dintr-un simplu procedeu al incongruenței semantice, nu prea inedit nici el: “un curcubeu paranoic/iubește inutilitatea. (Lipsa de comunicare)”. Un singur poem miniatural mi-a plăcut, el se numește Ruinele toamnei, deși seamănă, totuși, cu o
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
dezvăluie jocul mistificator și malefic al imposturii, reducând-o la nimicnicia sa originară. În cazul lui Virgil Ierunca, mărturia girează un destin iar patosul rechizitoriului își află explicațiile și resorturile în "contextul" ce a generat aceste pagini, circumstanțe în care absurdul se substituise normalității, era, cu alte vorbe, legitimat de un regim totalitar ce-și aruncase umbra demonică asupra culturii românești. Dacă tonalitatea pamfletară se substituie nu o dată polemicii de idei, cum mărturisește chiar Virgil Ierunca, aceasta se întâmplă deoarece "nu
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
experiențele literaturii latino-americane viziunea irațională și fantastică despre realitate, ceea ce se numește la Dostoievski realism în sens cel mai înalt al cuvîntului, iar la Borges și alți scriitori americani, realismo magico (realismul magic) și real maravillozo (realitatea miraculoasă), generînd adesea absurdul și paradoxul". Ca exemple de consonanță cu Dostoievski sînt aduse în discuție Jocul de-a clasici de A. J. Cortazár, cu elementele sale adesea ironice, de natură metafizică existențială, și Tunelul de E. Sábato, cu al său erou argentinian al
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
natură să scandalizeze, dar a convivilor (umani), mahmuri, amnezici, somnambulici (sau doar abulici) și „cruciți”, - ca mai toate personajele, de altfel, ale acestei cărți în care ele nu știu că sunt ceea ce sunt de fapt: niște cai într-o sufragerie! Absurdul devenit firesc (și viceversa), - ca într-un gag cu Stan & Bran (cf. p. 70); sau, dacă vreți, ca ieftina găleată plină cu whisky ultrafin, dar care e ținută „sub pat”, ca un țucal („logica țucalului”, să zicem, făcând pandant cu-
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
pe Gianni Morandi. Festivalul-concurs va avea loc în perioada 29-31 august. Noi îi vom invita pe TOȚI cei care de-a lungul anilor au fost câștigători pe scena de la Mamaia”. Majusculele ne aparțin, pentru a vă ajuta să reliefați absurdul acestei declarații: adică ar fi urmat să CONCUREZE melodii și interpreți cu clasare pe podium acum 40-50 de ani cu numele din anii trecuți!! Presupunând că ar fi acceptat cineva această “idee creață”, cum s-ar fi cântat piesele de la
Moartea unui festival by Silvia Leontena? () [Corola-journal/Journalistic/84227_a_85552]
-
omului de știință pozitivist, inventarul de buduar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o capacitate de adaptare la spiritul formei și la somațiile materiei cu totul ieșite
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
Cleo, cristalul meu fermecat. S-ar învolbura și nu mi-ar răspunde. Nu suportă concurența canalelor, a satelitului. Se retrage fără să se predea în bibliotecă". Raporturile volubilei, ultraexpansivei scriitoare sunt amprentate puternic de feminitatea d-sale. Dacă pentru unii absurdul e un prilej de angoasă, disperare sau revoltă, Florica Bud nu se dă în lături a cocheta cu acesta, a încerca să-l seducă stilistic, a-l îneca în spuma savuroasă a unei neobosite improvizații frazeologice. Miza de căpetenie a
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
la prima vedere, se supune canoanelor. în fapt, el le domină cu talentul său bine stăpânit și cu mijloacele noului gen literar. Sorescu se și "sincronizează", printr-un anumit mimetism, cu proza occidentală (existențialistă). Influența existențialismului trebuie luată cu circumspecție. Absurdul vieții poate fi constatat doar în societățile deschise. în cele închise, dăm peste absurdul uman, absurdul omului așa-zis nou. Lipsesc în Trei dinți din față notele conformiste, prezente, de pildă, la un T. Mazilu, în romanul referențial al deceniului
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
bine stăpânit și cu mijloacele noului gen literar. Sorescu se și "sincronizează", printr-un anumit mimetism, cu proza occidentală (existențialistă). Influența existențialismului trebuie luată cu circumspecție. Absurdul vieții poate fi constatat doar în societățile deschise. în cele închise, dăm peste absurdul uman, absurdul omului așa-zis nou. Lipsesc în Trei dinți din față notele conformiste, prezente, de pildă, la un T. Mazilu, în romanul referențial al deceniului 6, desfășurat în mediile artistice. Ironicul Sorescu este în acest roman mult mai realist
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
și cu mijloacele noului gen literar. Sorescu se și "sincronizează", printr-un anumit mimetism, cu proza occidentală (existențialistă). Influența existențialismului trebuie luată cu circumspecție. Absurdul vieții poate fi constatat doar în societățile deschise. în cele închise, dăm peste absurdul uman, absurdul omului așa-zis nou. Lipsesc în Trei dinți din față notele conformiste, prezente, de pildă, la un T. Mazilu, în romanul referențial al deceniului 6, desfășurat în mediile artistice. Ironicul Sorescu este în acest roman mult mai realist, adică mai
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
o rândunică mai mare. în sinea mea dorisem să-i pot face cadou un scaun cu rotile rabatabil, căutasem, ba chiar descoperisem unul la "Mica publicitate", dar prețul era enorm pentru posibilitățile mele de atunci. Mă mulțumisem, răzbunător, să rețin absurdul formal al anunțului: "Vând cărucior invalid în perfectă stare". Dar cel mai promițător lucru pe care îl făcusem sau eram pe cale să-l fac a fost aranjamentul secret perfectat cu terapeutul-acupunctor ce ar fi urmat să vină peste două zile
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
debut se rețin mai ales două povestiri: Descîntecul și Cravata de cînepă. Dacă prima bucată este receptată ca o ilustrare a tradiționalismului (mimat, parodiat sau chiar adoptat în legitimă concordanță spirituală), Cravata de cînepă pune în valoare ingeniozități asociative cu absurdul urmuzian încorporat. Idila dintre prințesa Logica și Hamlet, "infelicele prinț al Danemarcei" nu se încheagă, deși el o salvează de la înec prin "tracțiuni", silind-o "să deșerte conținutul acvatic și ventrilocvent în craniul sărmanului Yorick, scos în momentul oportun de sub
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
candorii, acolo unde domnește libertatea absolută a poeziei și care vede în toate gesturile cele mai comune ale vieții tot atâtea miracole. Caracterul totalmente himeric al proiectului nu mă deranja de fel, m-am obișnuit de prea mult timp cu absurdul. M-am împăcat cu gândul de a rămâne toată viața un avocat al sărmanilor, al ideilor care nu pot - sau nu sunt lăsate - să urce pe scenă. Se poate trăi la fel de bine - mai bine, chiar - și la galerie. Și cu
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
și filme, pentru radio, micul și marele ecran. A primit nenumărate premii și distincții. Trăsăturile specifice pieselor lui Pinter sunt: spațiul sufocant de mic și fix, dialogul imprevizibil, conflictul aproape (sau aparent) inexistent, aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
și filme, pentru radio, micul și marele ecran. A primit nenumărate premii și distincții. Trăsăturile specifice pieselor lui Pinter sunt: spațiul sufocant de mic și fix, dialogul imprevizibil, conflictul aproape (sau aparent) inexistent, aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]