1,631 matches
-
acesta. ¶Kenneth Pike a folosit termenul etic prin analogie cu termenul fonetic. ¶Dundes 1962, 1964; Pike 1967. Vezi și ABORDARE EMICĂ. acronie [achrony]. Un eveniment fără vreo legătură temporală cu alte evenimente; un eveniment nedatat. Romanul Gelozie al lui Robbe-Grillet abundă în acronii. ¶Bal 1985; Genette 1980. Vezi și STRUCTURĂ ACRONICĂ, ORDINE. act [act]. 1. Împreună cu ÎNTÎMPLAREA, unul din cele două tipuri de EVENIMENTE narate; o schimbare de stare produsă de un AGENT și manifestată în discurs de o ASERȚIUNE PROCESUALĂ
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
explicit de narația sa. Se poate considera că tonul e o funcție a DISTANȚEI. ¶Brooks, Warren 1959; Richards 1950. topos. Orice dispoziție stabilă de MOTIVE care apar frecvent în textele (literare). Topoï ca nebunul înțelept, copilul bătrîncios și locus amoenus abundă în literatura apuseană. ¶Curtius 1973 [1970]; Ducrot, Todorov 1979 [1996]. Vezi și TEMĂ. tramă. Vezi INTRIGĂ. transformare [transformation]. O operație care leagă două șiruri sau două nivele structurale în același text, sau două (cu șirurile înlăuntru) texte diferite. După Todorov
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și cu Rusia - sunt elemente definitorii pentru noua stare de lucruri. Cereri și proiecte românești vizând crearea unei confederații româno-sârbe sub garanția marilor puteri, plasarea Principatelor Române sub protecția unui „congres general european”, unirea și chiar independența noului stat român abundă. Referirile la Transilvania sunt invocate de preferință, din motive lesne de înțeles, numai în sprijinul unității etnice a poporului român. În centrul atenției cercurilor politice europene se afla, firește, problema greacă, care dobândise un ascuțit caracter internațional, dar Principatele Române
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tot timpul milă Dumnezeului lor, care de fapt se dovedește a fi în mod evident foarte crud. Multe din personajele operei sunt aproape enigmatice și nu reușesc să câștige simpatia publicului spectator. Chiar si in scenele dramatice de care opera abundă, practic nimănui nu-i pasă de ce se întâmplă cu ele pe scenă. Toate acestea sunt carențe ale libretului care nu se ridică la nivelul muzicii compuse de Verdi. Libretul operei Gerusalemme reprezintă traducerea în limba italiană de către Calisto Bassi a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
poate din cauza inconsistentelor libretului și al unor excese ale piesei lui Schiller. Opera I masnadieri este fără îndoială una din cele mai interesante și inspirate creații verdiene din peroada de început a lui Verdi, supranumita și ”anii de galera”. Partitura abundă de melodii de o mare generozitate iar muzică în general se bazează pe o tehnică semnificativ avansată în comparție cu primele creații ale marelui compozitor. Lucrarea a rămas o preferată a marelui dramaturg și critic muzical George Bernard Shaw care
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care Verdi a transpus-o într-o opera, deoarece la prima producție cu opera La Traviata acțiunea acesteia a fost împinsă înapoi, în anii 1700. Subiectul - adulterul soției unui pastor - a fost unul foarte curajos pentru timpurile de atunci. Intrigă abundă în distorsionări, întorsături și piste false, iar comportamentul personajelor este în același timp logic, dar și imprevizibil. Pentru Verdi, veșnic în căutarea noului și a anormalului, într-o măsură mai mare decât la Bellini sau Donizetti, dreptul unor personaje să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
odată frază batjocoritoare la adresa lui Falstaff: E îl viso mio șu lui risplenderà care se încheie cu o explozie de râs. Finalul actului, cu femeile râzând și pufăind în timp ce îl caricaterizeaza pe Falstaff, anticipează deja victoria lor finală. Desigur că partitura abundă de exemple privind modul în care Verdi utilizează timbrul și registrele instrumentelor. La începutul actului ÎI, Msr. Quickly își cântă salutul ei Revernza pe un scurt ritm dansant în timp ce segmentele Buon giorno, buona donna și Povera donna! punctează conversația ei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Culturalizarea religioasă - o coordonată a Învățământului românesc (interviu acordat lui Nicolae Hulpoi) Care sunt direcțiile pedagogiei românești contemporane? Pedagogia românească s-a remodelat În concordanță cu sfidările actuale, atât românești, cât și internaționale; chiar discursul propriu-zis s-a Înnoit, pentru că abundau licențe Înlemnite, expresii uneori staliniste, preluate din socialismul științific. S-au „descoperit” noi topici, Întrucât multe decenii nu s-au putut viza numeroase laturi ale educației foarte consistente, cum ar fi, de pildă, educația religioasă ori educația pentru valori. Dată
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
it out"). Nu aveam însă mandat să putem retrage o propunere avansată, dintre cele de fond, fără dezlegare din țară. Și aici interveneau momentele cele mai critice ale negocierii. Pe parcurs, informam sistematic asupra mersului negocierilor. Arhiva ministerului de externe abundă de telegramele noastre. Nu primeam, decât în rare cazuri, reacții de la minister, mai ales dacă soluțiile de compromis găsite aceasta era în cele mai multe cazuri ieșirea în cazurile de confruntare sunt acceptabile. Era cea mai dificilă situație. Întrucât documentul urma să
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a condus la dezvoltarea, perfecționarea celor mai absurde mijloace de distrugere în masă, în cantități greu de imaginat. Fiecare competent putea și poate încă să distrugă de 15-20 de ori viața pe pământ. De ce?, cui îi folosește? Ca întotdeauna, au abundat, și în această perioadă, ideile, unele acțiuni contra politicii antiumane de încurajare, susținere, chiar finanțare a cursei înarmărilor, în ciuda deșănțatei propagande de luptă pentru pace, care, în fapt, tainic se conducea după dictonul, "si vis pacem, para bellum" (vrei pace
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
vizau satisfacerea diferitelor opinii, în calea spre consens. Romulus Neagu și Ion Diaconu excelau în redactări, în limba engleză, respectiv franceză, pe care le pasau șefului delegației ori celui ce coordona întâlnirile informale. Presa liberă, evident din țările occidentale, a abundat la vremea respectivă cu aprecieri la adresa delegației române: "La Helsinki, românii sunt foarte activi", "reprezentanții români au venit la Helsinki cu o linie bine definită, fundamentată principial, ceea ce le-a permis să aibă inițiative valoroase...", "românii s-au pregătit atât
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
din oseminte. Este mai puțin important cine învinge până la urmă în această „revoluție culturală”, căci înfruntarea reală are loc, în fond, în plan ideatic, din nou între marșul forțat al istoriei și sensul etern al tradiției. Trimiterile de ordin parabolic abundă și aici (cei doisprezece „studenți” compun un fel de „Cină de taină”), dar tendința parodică duce mai evident lucrurile spre universul închis al comunismului („viitor de aur țara noastră are și prevăz prin SECU a lui Înălțare”), ceea ce face astăzi
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
de Montesquiou nu se mulțumește să fie cel mai rafinat dintre poeții senzației, ci el este, de asemenea, unul dintre singurii poeți gânditori din secolul al XIX-lea. Este, Înainte de orice, un intelectual. De aceea, ca și la Baudelaire, versurile-maximă abundă În poeziile sale, iar versurile sale sunt, adeseori, cele ale lui Baudelaire. Încercați următorul joc. Întrebați de cine sunt aceste versuri cu privire la moartea Păunului: Ses yeux se sont éteints, mais non ceux de sa traîne. Il rayonnait vivant, il rayonne
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
moderni, de la orfici la poeții romantici ai secolului al XIX-lea, de la filosofi precum Plotin sau W. Schlegel la istorici ai religiilor precum M. Eliade sau W. Otto). Această poziționare culturală aparte ne ajută să Înțelegem de ce referirile la mit abundă (și ele se găsesc În cele mai neașteptate și incompatibile locuri), În timp ce studiile consacrate exclusiv conceptului de mit sunt foarte rare (M. Detienne, 1997a; W. Doty, 1986; G.S. Kirk, 1970; Th. Sebeok, 1972; M. Untersteiner, 1972; A. Von Hendy, 2002
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cercetători, deosebirea esențială vine din gradul de formalizare: ceremoniile sunt mai strict reglementate (dimensiunea repetitivă, predictivă și standardizată este mai evidentă) și, prin formalizare, ele impun și legitimează ordinea socială și structurile de putere deja existente. În acest sens, politicul abundă În ceremonii intens formalizate: zilele naționale, depunerile de coroane, decorările, paradele militare, congresele partidelor etc. În schimb, riturile de contestare, inițierile, carnavalul, sacrificiile sau pelerinajele, deși structurate conform unui model În general cunoscut, au un caracter mai puțin formalizat, permit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
literar, corespunzând melodiei libere, permite îmbinarea motivelor, în cele mai neașteptate formule, și improvizația. Lirismul ia forma unor reflecții cu caracter generalizator sau a unor dialoguri imaginare cu elemente din natură, considerate confidenți ideali. Sintaxa este specifică întregului gen liric, abundând în construcții de tipul: propoziție subiectivă urmată de una explicativă; propoziții interogative, exclamative, condiționale. Foarte frecvente sunt și personificările, rezultate din colocviul cu mediul, și hiperbolele. Printre scriitorii care au prețuit d., socotind-o motiv de mândrie națională, sunt V.
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
de foarte mare ajutor pentru istorie. Faptul că se invocă pentru explicarea acestei unități de limbă contactele neîntrerupte (de ce neîntrerupte?) dintre nord și sud, nu înseamnă nimic. Există contacte și mai neîntrerupte între nordul și sudul Galiei, și totuși dialectele abundă, sunt ca niște limbi aparte. La fel în Italia, Spania, Germania. Singurul argument valabil ar fi să se invoce observația (constatarea) că limbile aparținând unui popor mai puțin evoluat se schimbă foarte puțin, chiar pe un spațiu întins. Întrebare: nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
caracter unitar și omogen numai prin elementul ei latin, de temelie (moștenit), care i-a dat structura gramaticală și fondul lexical. Cercetarea critică a limbii a stabilit elementele de împrumut în lexicul și gramatica românească, care, amestecate cu cele moștenite, abundă și au dat limbii aspectul unui adevărat caleidoscop cultural-istoric. Pentru prima dată, aceasta a fost evidențiat în vol. II din Dicționarul Cihac (1879), ce conținea elemente slave, ungurești, turcești, grecești și albaneze. Acest dicționar a reliefat marea importanță ce revine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
agricultură: albină (albina), miere (mele), ceară (cera), fagure (favulus), păstură (pastura). Termeni cu înțeles militar: oaste (hostis), cetate (civitas), spadă (spatha), arcul (arcus), săgeată (sagitta), coif (cufea), ghioaga (clova), măciuca (matteuca). În organizarea socială și de stat avem puțini termeni (abundă cei slavi): domn (dominus), jude (judex). Observăm că predomină termenii agro-pastorali, ceea ce indică o populație sedentară, stabilă în nordul Dunării.60 După ce am urmărit, sub aspect lingvistic, componenta autohtonă, traco-dacă, apoi pe cea romanică, latină, să analizăm contribuția slavă la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Cronica polonă, vorbește despre "acel domn dintâi al muntenilor, care a pornit din Transilvania și care se numea Negrul Vodă". Doi cercetători, G. D. Florescu și D. Pleșia consemnează tradiții locale referitoare la Negru Vodă în multe localități, mărturiile abundă și ele pot fi întâlnite în zona curții voievodale, în mănăstiri și în popor. În aceste condiții, cum să credem că descălecatul lui Negru Vodă este o legendă?! După atâtea mărturii, Djuvara ajunge la concluzia că "putem pune semnul egal
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
substanțial, lexicul s-a îmbogățit mult, prin aproprierea unor plastice cuvinte neaoșe („om mistreț”, „răbduriu”, „caraulă”, „vâlvoare”, „mas”, „arcer”), dar și prin formarea altora („pretutindenească”, „înomenea”), fraza devine mai concisă, renunțându-se la o serie de elemente relaționale, imaginile insolite abundă, iar metaforele tind la o funcție larg revelatoare. Peisajele, puține, capătă aspecte expresioniste, iar discursul, câteodată ermetic, oracular, debușează alteori în poezie „pură” (Pasăre albă, Sub curcubeu). Prin însușirile ei, Țara de peste veac stă alături de marile cărți de poezie din
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
și, mai ales, a lui Ilarie Chendi, pe care îl acuză de ignoranță, diletantism și mercantilism la editarea primului volum, Literatura populară, din Opere complete de M. Eminescu. Beletristica publicată aici cultivă macabrul sub forma unor scrieri precare, în care abundă fantomele, visele și vedeniile terifiante. Se remarcă poezia lui B.P. Hasdeu Complotul bubei, o republicare, dar și Dragoș-Bogdan, poem dramatic (1904), și Antropomorfism (1905) de M.Eminescu. Se acordă o atenție specială informațiilor referitoare la opera Iuliei Hasdeu. Alți colaboratori
CUVANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286630_a_287959]
-
piatră (1995), Fotograful de fulgere (1998), Cerul lăuntric (1998), Poezia, bucuroasă tristețe (1998) ș.a. includ versuri pătimaș angajate (până la patetism) în frământările social-politice ale momentului. Dacă în unele cărți anterioare discursul liric era însoțit de un umor subtil, acum el abundă în ironie caustică și polemici volubile, capătă nerv publicistic și își intensifică tonalitățile oraculare. D. este și autorul unor cărți pentru copii (Povești de când Păsărel era mic, 1980, ș.a.), în care mizează pe alegoria ludică și pe jovialitate. Daciada (1991
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
în operațiunile de zi cu zi. „Cel mai bun lucru în această privință este că îmbunătățirile s-au obținut pe baza ideilor lor și, la sfârșit, se simt mulțumiți.” Surse de întărire pozitivă După cum am spus mai devreme, întărirea pozitivă abundă la locul de muncă. Așa cum a demonstrat regula bunicii, sursele pot proveni chiar din munca însăși. Dar pot veni și din partea colegilor, supervizorilor și managerilor, precum și din mediul înconjurător. Întărire centrată pe muncă. Sintagma condiționare operantă a fost introdus de
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
este o concentrată meditație asupra visului, nostalgiei, singurătății, asupra crizei societății actuale. În Literatura. Povestea unei ficțiuni (1998), C. simte nevoia să se lămurească pe sine, dar și pe cititorul său asupra ideii de literatură, a ideii de ficțiune. Cartea abundă în definiții concentrate, spirituale, ironice, solemne, ocolind cărările deja bătute, despre „eseu”, „poezie”, „act creator”, „frumos”, „estetica limbajului”. Aserțiunile, oricât de șocante, se sprijină pe un temenic arsenal teoretic. Dacă romanul Oglinzile sparte este un monolog despre existență, iar Literatura
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]