1,657 matches
-
sau în discursuri demagogice. Pierre Bourdieu își publica în Le Monde Diplomatique capitole din cărți, fără ca prin aceasta revista să devină una obscură, ermetică, dedicată unui grup de inițiați. La fel, New York Times Review of Books sau Times Literary Supplement abundă în materiale care ar fi dificile pentru mulți dintre „academicienii” noștri. Și aceste reviste nu au tiraje de 600 de exemplare... Poate că la noi situația este alta deoarece nu există public competent pentru texte sociologice autentice. Este posibilă însă
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
că multe dintre interacțiunile cu instituțiile publice nu pot conduce la corupție). În timp ce instituțiile guvernante în domeniul educației au practicat o politică a struțului față de cazurile de corupție din învățământul românesc, presa și dările de seamă ale organizațiilor nonguvernamentale au abundat în anchete sau simple știri care semnalează cazuri de folosire abuzivă a pozițiilor din cadrul instituțiilor de învățământ publice. Unul dintre cele mai recente documente de acest fel este cel lansat în noiembrie 2003 de către Forumul Academic Român (FAR), care discută
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
câteva grafopoeme, fiind tipărită postum, în 2003. În manuscris au rămas ciclurile Întuneric și lumină și Poeme. Textele publicate de S.P. în anii 1931-1933 se circumscriu suprarealismului prin ocolirea obstinată a poeticului canonic, prin voința de a șoca (în ele abundă macabrul, bestialul, dezgustătorul), prin discontinuitate (trimițând la logica visului, dar și la „dicteul automat”), prin tonul colocvial-familiar, cu note de umor (negru, uneori) față de „interlocutori” îndeobște gravi, precum moartea sau divinitatea. Și „inspirația socială” (Ovid S. Crohmălniceanu), în fapt un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
ironie, Sábato, au avut un rol important, cultura fiind un proces în continuă dialectica, iar în aces joc de forțe și contraforțe, America Latină are importanță pe care a avut-o întotdeauna, ca expresie a unei culturi noi, primitive, ingenue, unde abundă peisajul inedit, capabilă, deci, să ofere perspective noi. După primul război mondial, în novelistica europeană asistăm la un proces de rafinament literar, care culminează cu Contrapunct al lui Huxley, considerat de fanaticii vremii ca fiind cel mai mare român al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Boom-ul a dat naștere unei explozii de creativitate culturală și socială care a ajuns în Europa că un suflu de aer proaspăt, într-un moment în care românul european dădea semne clare de oboseală. În timp ce în românele "boom"-ului abundă viața, cu Maconzii și Cronopii 31, voiajorii amazonieni și lupanarele legendare, mare parte din românul european rămăsese prizoniera autismului "du nouveau român", care sfârșise prin a se dezinteresa de cititor, daca nu chiar îl considera dușmanul sau. Era logic că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe seama crizei în care se află religia în ultimele decenii și a neîncrederii în fața valorilor creației contemporane, ceea ce a făcut ca lectură să se reorienteze spre clasici și autori deja consacrați în societățile occidentale, din ce in ce mai conservatoare și hedoniste, în care abundă remake-urile și come-back-urile, ceea ce este recunoscut și cunoscut. Panoramă este completă dacă la toate aceste considerente adăugăm cele referitoare la reminiscențe ale ideologiei postcoloniale și antiglobalizare care implică lupta contra influenței dăunătoare a Occidentului, proprii țărilor latino-americane, consecințele acestor postúri
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cosmică" a noului venit față de spațiu, de necunoscut, factori care accentuează "dispoziția metafizica" a argentinianului, cum spune Sábato. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Buenos Aires era o metropola cu bărbați singuri, ateliere improvizate și cafenele sărace; o lume periferica, unde abundă bordelurile, muzicanții creoli, străinii și proxeneții, unde se bea bere, se cântă și se dansează, se insultă, se joacă cărți, se emit ipoteze asupra mamei sau a bunicii, se iscă certuri și bătăi. "Șmecherul" este regele acestei sublumi, un amestec
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
investigație" personală, termen ce trimite mai degrabă la domeniul științei, si nu la coborârea prin "labirinturi și scări întortocheate" în subteranele și canalele de scurgere ale orașului Buenos Aires. Atitudinea autorului devenit personaj se schimbă corespunzător, în sensul că Abaddón, Exterminatorul abundă în semne de interogație anxioasa, iar în tonul relatării se face simțită satiră implacabila, ce ia locul ironiei din românele anterioare, în timp ce figurile se transformă în caricaturi, iar faptele, în parodii. În fața acestei coborâri incomensurabile în malefic, există exegeți care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
autorul era la curent cu fideismul, cu știința modernă, cu scepticismul și ou deismul. Thomson poate fi considerat exponentul unui sistem care împletește concepția lui Newton cu aceea a lui Shaftesbury. Essay on Man (Eseul despre om) al lui Pope abundă în ecouri filozofice; iar Gray a versificat teoriile lui Locke în hexametri latini. Entuziast admirator al lui Locke, Laurence Sterne a folosit de-a lungul întregului său roman, Tristram Shandy, ideile acestuia despre asociație și durată, adesea pentru a obține
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
, revista apărută la București, săptămânal, între 12 octombrie 1957 și 9 decembrie 1961. Publicație de informatie generală, M. se ocupă de fenomenul cultural în măsura în care acesta reprezintă o „știre”. Abundă, așadar, informațiile, reportajele și interviurile cu privire la teatru și film. Se manifestă cu insistență aici și cultură benzii desenate, revista realizând cicluri după Arthur Conan Doyle, Jack London, Victor Hugo sau chiar după Cervantes. Pe parcursul ultimilor doi ani de apariție se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287951_a_289280]
-
merită menționate câteva chestiuni metodologice ce au reprezentat o provocare în finalizarea acestei cărți. Mențiuni metodologice Subiectul abordat în lucrarea de față deși interesant și de actualitate nu a reprezentat tema multor lucrări de specialitate. Deși analizele asupra acestei relații abundă în lumea institutelor de cercetare, lucrări de amploare dedicate special acestui subiect sunt puține. În continuare voi discuta pe scurt obstacolele ce au dus la această situație precum și modul în care aceste obstacole au fost abordate în paginile acestei lucrări
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
când parwdia/ parodia, termen preluat din limbajul muzical, ajunge să descrie imitația comică și, treptat, chiar transformarea epică a unui vers de obicei homeric (Hegemon din Thassos). Începând cu Poetica lui Artistotel, acoperă și alte forme de citare comică, exemplele abundând în opera lui Aristofan, care va parodia principiile euripidianismului (pe care implicit le-a precizat, fără să și-o fi dorit). Apropierea parodiei de retorică îi conduce pe unii la perceperea fenomenului drept o formă de imitare pe scară largă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ultimul rând, chiar de formele de autocunoaștere pe care și le asumă. Parodia se "dezlănțuie" cu adevărat abia în Renaștere, când, deși lucrările teoretice nu sunt prea numeroase și nici nu îi consacră fenomenului discuții prea generoase, producția de texte abundă și atinge enorm de multe subiecte. Descrieri ale parodiei există în Poetices libri septem a lui Giulio Cesare Scaligero, care o apropie de rapsodie și de oralitatea textelor, supunând cei doi termeni comparației permise grație alăturării dintre rapsozi și parodiști
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din sfera de dominație a bisericii, ba chiar îndrăzneau să i se împotrivească și să o ridiculizeze. Rabelais nu face altceva decât să îi imprime și sensul celui ce își iubește și își trăiește viața frenetic, conform principiilor epicureice. Romanul abundă în descrieri ale cinelor pantagruelice și ale momentelor "meditative" post factum, posibile parodii ale Banchetului platonician, pe care autorul nu o dată îl citează, sau intrate pe linia amintitei Cena Trimalchionis din Satyricon. Până și călugării simt nevoia să locuiască în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Pliniu (cartea VII, capitolul 3) și nu-mi mai bateți capul!". Cu această secvență debutează una dintre seriile ce se suprapun în roman, numită de Bahtin seria științifică, anatomopatologică. Într-adevăr, corpul uman ale cărui descrieri, cum se știe, abundă la Rabelais este pus aici, ca peste tot de altfel, în circumstanțe prea puțin nobile și dezvoltă, ca întotdeauna, o dimensiune grotescă. Exactitatea detaliilor anatomice cu care este "filmată" venirea pe lume a fătului se lasă depășită doar de exagerarea
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe spiritul de negare, considerându-l parodic prin excelență) și G. Topîrceanu ("O încercare mai ușoară în acest gen este parodierea unei bucăți literare anumite. E vorba în acest caz de un soi de parafrază spirituală, în care autorul parodiei abundă în sensul bucății parodiate, bagatelizându-i tonul și vulgarizându-i conținutul. O încercare mai dificilă însă este parodierea nu a unei bucăți anumite, ci a unui scriitor, luat în întregime, cu felul lui de a gândi, de a simți și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parametri convingători, este evident că vom plasa percepția vizuală pe un piedestal în care se va discerne decodajul vizual. Mesajele continue care ne „atenționează”, se confruntă în permanență, dezvoltând, analizând și adâncind procesele - mai mult de atât un aport semnificativ abundă în psihologia ordinii, ca o metodă de intervenție asupra individului. Agresiunea sau nu a mediului extern prin acuitatea vizuală (absorbția stimulilor) asupra universului interior al individului, „se provoacă” prin dialog/interacțiune/„a lua la cunoștință”; astfel convigurațiile ne relatează dezordinea
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
citire), cu numirea sau nu, a fundamentelor ei: filosofia platoniciană, iudeo-creștinismul, patristica și scrierile iconodule din secolele VIII-XI. Studierea filosofiei însemna pentru cărturarii români din secolele XIV-XVI în primul rând cercetarea operei patristice, alcătuită din texte în care construcțiile abstracte abundă. Contactul cu gândirea antică ... se înfăptuia astfel atât prin intermediul numitelor texte - compuneri ale unor autori nutriți direct la sursele filosofiei eline -, care vehiculau concepte antice "încreștinate", cât și prin consultarea nemijlocită a fragmentelor din tezaurul elin mai cu seamă (dar
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
planul interacțiunii cu receptorul", "planul textului". Planul reprezentării "angajează obiectul cunoașterii științifice. Pentru a se "materializa", raționamentul este frecvent țesut în pânza unor concretizări imagistice care au menirea de a ilustra și de a cristaliza judecățile omului de știință. Științele abundă în astfel de arhitecturi imagistice, întemeiate pe metaforizare. În fizică, Niels Bohr a explicat structura atomului prin recurs la metafora "sistemului solar..." (Ioan Milică, Lumi discursive, 2013 http: //www.academia. edu/8264659/Metafora stiintifica extras din Lumi discursive Resemantizarea diferitelor straturi metaforice, metamorfozele conceptuale (produse la
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pe care aceștia l-au dus împotriva unei țări musulmane, faptul că bin Laden inspiră atâta încredere reprezintă un mesaj clar pentru americani referitor la puterea blândă pe care o deține inamicul lor numărul 1. Dovezi similare cu caracter anecdotic abundau în toamna anului 2001, după evenimentele de pe 11 septembrie, când din Africa veneau știri despre faptul că "Osama" devenise numele preferat pentru nou-născuți, iar în Pakistan se vindeau foarte bine tricourile cu chipul lui bin Laden. Într-un fel, fenomenul
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
khmerilor roșii*, mitingurile cotidiene cu care se încheie ziua de muncă constau în repetarea la nesfârșit a unor slogane. Limba de lemn are câteva trăsături specifice. înainte de toate, ea trebuie să figureze evoluția ineluctabilă a societății spre comunism; ea va abunda așadar în formule semnificând determinismul și istoria în mersul ei. Astfel, „Capitalismul nu poate rezolva, pentru un om, niciuna din problemele ajunse la maturitate. Apare din ce în ce mai limpede că soluțiile acestor probleme rezidă numai și numai în calea spre socialism”; sau
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
piatră (1995), Fotograful de fulgere (1998), Cerul lăuntric (1998), Poezia, bucuroasă tristețe (1998) ș.a. includ versuri pătimaș angajate (până la patetism) în frământările social-politice ale momentului. Dacă în unele cărți anterioare discursul liric era însoțit de un umor subtil, acum el abundă în ironie caustică și polemici volubile, capătă nerv publicistic și își intensifică tonalitățile oraculare. D. este și autorul unor cărți pentru copii (Povești de când Păsărel era mic, 1980, ș.a.), în care mizează pe alegoria ludică și pe jovialitate. Daciada (1991
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
sau polițistul). În mod complementar, tipurile secvențiale grupează texte sau subansamble textuale ce corespund diferitelor sarcini cognitive și lingvistice care solicită moduri deosebite de organizare a enunțului. Ele traversează genurile și se diversifică în mod specific; tipul narativ, de exemplu, abundă în literatură, în istoriografie, în presă, rapoartele poliției, discuțiile medicale, conversații etc. În schimb, mai multe moduri de prezentare ale genului de discurs romanesc conțin în proporții variabile segmente ce țin de tipurile narațiune, descriere, explicare și argumentare. Aceste patru
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
10 (1989) 303-328. Studii: R. Frohne, Agapetus Diaconus. Untersuchungen zu den Quellen und zur Wirkungsgeschichte des ersten byzantinischen Fürstenspiegels, St. Gallen 1985. 30. Gregențiu Există o Viață a lui Gregențiu compusă de Ioan sau Palladius, episcop de Nedschran, în care abundă elementele legendare. Născut după unii la Milano, potrivit altora într-o localitate ce trebuie situată poate în Mysia, ar fi stat apoi în Egipt și a fost trimis ulterior ca episcop în Etiopia. S-ar fi dus după aceea în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
raportul dintre Basilius din Seleucia și Roman. În afară de aceste imitații, activitatea poetului s-a bazat, în mod logic, pe cele mai cunoscute texte din Scripturi și el a reluat toate obișnuitele instrumente exegetice, cum sunt tipurile și reprezentările simbolice care abundă în imnurile sale. Elemente doctrinale propriu-zise nu găsim la Roman. Cercetătorii au crezut că există anumite amănunte care îl apropie de doctrinele teologice ale lui Justinian cum e formula „Unul din Sfânta Treime s-a întrupat” care provocase perplexitate la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]