884 matches
-
greoi de pe scaun și porni. Simțea că face un gest fatal, ireversibil, ale cărui consecințe nici nu le putea bănui. încercă să-și formuleze gândul. Vru să se întoarcă de câteva ori, dar nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
halat alb, care, clătinându-se prin ninsoare, Îi Întinse o lipie caldă. „Abia am scos-o din cuptor, Îi spuse acesta, ia, frate, nu te sfii, Îți va folosi la drum...“ Nicanor Întinse mâna și luă lipia, care, Într-adevăr, aburea În palma lui. „Bogdaproste, dădu să spună el, drumețul Însă Își duse degetul arătător la gură, făcându-se semn să tacă. Nicanor Îl privi mai bine. În fața sa se clătina, Îndoindu-se ca un copac prins de furtună, Ippolit. Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
împrejmuiesc locașul zeiței. Ixion îmbrățișă doar norul. La veșnice ospețe, din vârful pururi nins Tot gândul meu netrebnic, regină-Olimpiană, Urca să-ți împresoare grumazul neatins Cu vrejurile-i ude și reci de buruiană. Sonor vuia văzduhul în râsul uriaș Și aburea prin cupe belșug de ambrozie Pe când nelegiuirea tot căuta făgaș Și-n preajma formei tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vor să doarmă-nchiși, Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura: Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș. - Împletire somnoroasă de miresme și albine! Prin cămări ascunse parcă s-a vărsat puiac de fragi... Vântul curge... Sub pleoape aburesc vedenii dragi... Latri... luneci... Pe sub fulgii somnului te pierzi de-a bine. Și pe rând, în gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unde ai dispărut atâta vreme ?“. „Am fost la țară“, i-am spus, „am dus-o bine acolo“. „Ai slăbit“, mi-a spus ea, apoi s-a uitat la Zenobia, a măsurat-o din creștet până în tălpi, a văzut că ies aburi din ea, că fumegă, pe Dragoș părea că nu-l vede. „și acum unde te duci ?“, m-a întrebat. „Habar n-am“, i-am răspuns. și am adăugat : „La revedere, Maria“. „Vino să stai la mine“, a propus ea, „am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Se ascunde sub fruntea mea timpul håituit de Eos și gândul cåutând urmele de tine nelåsate secundarul scrâșnind peste tâmplele azurii ale ferestrei precum o padelå valuri de aer måsurând Mai cald îmi este visul sau mai rece în ochiu-mi aburit de råsuflarea dimineților tale prea îndepårtate
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1610]
-
că lucrurile din jurul meu stau invers de cum eram obișnuită. Soarele răsare dinspre soare-apune. Doar lângă ocean mi se pare că soarele străbate aceeași traiectorie ca la mine acasă. Mă uit la discul roșiatic cum urcă printr-un fel de ceață, aburi ca la facerea lumii, fiecare dimineață este un miracol, mă bucur cu toată ființa de spectacolul naturii, jumătate întâmplat aievea, jumătate zămislit de propria mea fantezie. Lucrez la spectacolul lumii cu ochii pictorului, cu urechea muzicianului, cu sufletul fragil al
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șurub, mulțumindu-se cu acest Palace-Afrodita. Răsucind volanul când așa, când invers, rulând mollo din cauza stratului de fleșcăraie ce bolborosea sub roți, taximetristul clandestin șopti cu un hohot de râs: Ca între bărbați, fie vorba: dacă știți cum să o aburiți, pe hipersexuala soție a patronului, e posibil să vă invite ea singură în patul ei. Nu mai continuă să pălăvrăgească, ca și cum și-ar fi luat de seamă că-l luase gura pe dinainte. Mașina rula, condusă cu îndemânare, navigând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nouă, de teamă să nu producă dispariția mirajului, Nae Calaican, furios că temperanța lui Vladimir favoriza rafale de morală îndreptate către el de feciorul său, își înfunda mai tare pe cap faimosul lui stetson, replicând, cu nestrămutată convingere: Nu mă aburi, măi Ani-bale! Nu cad eu în cur de la atâ-ta lucru: nu-i ni-mic decât o Fa-ta Morga-na. Eu știu zica-la franțuzească: cine a bă-ut, va mai bea! În orașul de după Revoluția din decembrie tot mai populat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
său, Iijima, Takamori a luat la rând Otafuku, Hiroshichan, Hotta și alte baruri... în total patru-cinci. Nici nu și-a dat seama când s-a făcut miezul nopții, după cum anunțau, trist, orologiile din magazinul universal Tōkyū din Shibuya. Prin fața ochilor aburiți de băutură i-a trecut imaginea surorii sale, furioase. Până nu de mult, când se întorcea târziu acasă, putea să se strecoare prin ușa de la bucătărie, pe care Mă-chan o lăsa nezăvorâtă, de dragul lui. Dar de când, cu două luni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Tokio, Însă pe vremea aceea nu relizasem Încă asta. Primisem deja trei propuneri de a mă alătura unor alte trupe și credeam că toată lumea e a mea. Mereu se repeta același scenariu: vreun lider de trupă beat Încerca să mă aburească pe la vreo petrecere, eu Îl refuzam, și a doua zi deja Își găsea o altă solistă. Pe scurt, duceam o viață derizorie, asemănătoare activității culturale a unei grupări de stânga de pe vremuri. Sora mea mai mică avea o căsnicie serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
m-am întrebat. Din ce în ce mai des, sânt ca o minge de biliard." Acum aș fi vrut să strig sau să. tac, să tac o mie de ani. M-am privit într-un geam și am văzut că aveam încă ochii tulburi, aburiți de febră și eram tras la față. 20. Ceva spusesem, totuși, adevărat. Undeva spre limita disperării, eu am găsit totdeauna speranța. Vi se pare un paradox? Nu, vă asigur că e purul adevăr. Vă amintiți ce povestește Dostoievski despre minutele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
toate ungherele. Secretele, iluzii despuiate sub intimitatea grinzilor și multă patimă. Gustul, vamă a trupului secat de memorie. Mai târziu, mălaiul proaspăt două părți făină de grâu necernută, două de popușoi măcinat toamna, după cules, mălaiul, cea mai delicioasă prăjitură, aburea fiece gând poposit în cătunul bunicilor. Mirosul, poate cea mai răzbătătoare provocare: ieși naibii din putreziciune și adulmecă câmpiile! Ele nu se descompun nici măcar iarna, ele dorm câteva nopți în rădăcini și o iau de la capăt. Ieși și adulmecă primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
seamănă cu magazia bunicului stau visele arhivate pe poliță după nevoi, după mărimi, după formă. El nu mai este; eu mă împrumut pentru o noapte, pentru două, apoi, dimineața, le așez în același loc. La 4, meșterul de la centrală băga aburi în calorifere, 17 grade. Ordinul tovarășului nicio liniuță în plus. Bă, aduci păcură de acasă, ai înțeles? Ia-i cu tine, dacă îți este milă! Ia-i și bagă-i în pat lângă nevastă-ta să-i încălzească, că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a trecutului. În preșul de cordele, câteva rânduri sunt scrise cu o cămașă albastră de școlar, o recunoști? În icoană, rugăciunile încă se mai rostesc singure, ascultă-te! Obrajii topesc flori de gheață în fereastră vezi, și acum sticla este aburită! Lipeai buzele de ea când erai mic și desenai cercuri. Busuiocul de sub grindă mai cară roua botezului pe frunze, ciupicii din lână, împletiți de bunica, pășesc copăcel prin tindă. Uite lingura din lemn: erai singurul nepoțel pentru care bunicul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Eu dincolo mă desfac sub primul fir de nisip, libertatea motivează obsesiile, gratiile închid paranteze în sânge. Stau și le privesc cum trec pe sub fereastră, parcă sunt decupate din revistă. Fetița blondă este ca un lan copt de grâu: pâinea aburește în spic, Dumnezeu rupe pentru sine o firimitură, apoi hrănește păsări, Dumnezeu îmi dă să înfulec pe săturate. Fetița brunetă este precum poama ce dă în pârg: teasc din lemn de stejar palmele, aș umple ulcica până sus, ultimul strop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
frică, mâine vei fi fericit că te-ai înfruptat din el. Mereu mâine; viitorul, o concesionare a vieții. Simplu: ce nu îndrăznești să atingi, ce nu îți este îngăduit să miroși, ce nu ești ispitit să guști mâine îți va aburi pe masă. Imaginația deschide ferestre în iluzii. Nu este nevoie de amăgire, visul este o realitate neinflu-ențabilă, se deschide ca o oglindă, se consumă ca o lumânare, se înalță ca un zbor, se prăbușește ca o piatră, moare ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dezlegările la pește subliniate cu pix roșu; posibil, toate calendarele aveau evidențiate îndestulările pântecelui: pește prăjit, borș de pește, chifteluțe de pește, icre de pește, saramură de pește, o cană, două căni, trei căni de vin bunătățurile monahului de obște abureau așteptările, trapeza puțea a cherhana, leușteanul împrospăta aparențele. Paginile calendarului miroseau a inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până trece potopul! Înfiptă până la brâu în lutul proaspăt, crucea pocnea muguri. Bunica Lențuca a urcat spre cer în genunchi, ca o sfântă. Când au ajuns acasă, în tindă, vecina Varvara a pus masa: borșul era sleit, sarmalele crude, mămăliga aburea la fel în fiecare porție. Un scaun a rămas stingher: tată-său a uitat-o pe mamă-sa deasupra mormântului cu pântecele desfăcut, acolo s-a născut cel de-al patrulea copil și tot acolo l-a lăsat. Petru avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de copac indică asfințitul. Petre, cântecul curge și după ce adoarme orchestra. Cântecul este ca o apă limpede ce se leagănă între izvoare. Amintirile se repetă de unele singure în gând precum muzica. Auzi glasul mamei cum te cheamă la masă? Aburește laptele în ceaun, sfârâie jumările în tigaie, mămăliga se relaxează pe un fund de lemn. Auzi cum se ceartă trei frații de la singura lingură de lemn ce o aveați în bucătărie? Îți amintești? Eram în pasajul de sub strada Unirii, glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
norocoasă. Atâta tot, insistă Becker. Se aplecă și trase o lovitură aiurea care dădu greș cu jumătate de metru. Am pocnit din buze: — Ții în mână un tac de biliard, nu un baston pentru orbi. Nu mai încerca să mă aburești, bine? Uite, dacă asta te face fericit, jucăm pe cinci mărci partida. El zâmbi ușor și-și roti umerii: — Douăzeci de puncte vă convine? Îmi reveni lovitura de spargere a bilelor, dar am ratat-o. După asta, aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
devreme, ai fi rămas sub porticul de la intrare să vorbești cu prietenii tăi așteptând să sune. Îți place să ajungi la școală mai devreme, iar mie îmi place să te am lângă mine în mașină în timp ce afară plouă. Geamul se aburește de la respirația noastră, te întinzi și-l ștergi. Nu ești niciodată somnoroasă, ești întotdeauna atât de trează dimineața. Controlezi tot ce mișcă în jur. Vorbim puțin, eu îți privesc vârful degetelor ieșind afară din mânecile prea lungi, pe care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cafea ? — N-am timp. Va trebui să-i dau lu’ ăsta micu’ să sugă, că uite : s-a trezit. Tu l-ai trezit. — Mi-o fac singur... Un sfert de oră mai târziu apare în dormitor, cu ceașca de cafea aburindu-i între palme. Are mâinile mari și unghiile murdare. Se așază pe pat lângă mine. Copilul mi se desprinde de la sân și începe să scâncească. Îi înfig sfârcul la loc între buzișoare. Știu că n-o să meargă. Din nou n-
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
pală de mirosuri de la bufetul gării. Cineva privește prin geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc a barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o seară ploioasă; bărbatul intră în bar; își desface pardesiul umed; un abur îl învăluie; un fluierat se pornește de-a lungul peroanelor lucioase de ploaie, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lega de el. Domnul Kauderer a dat din cap, dar n-a privit-o în ochi: - El nu e un Kauderer! Numai noi suntem întotdeauna în pericol! Ușa s-a deschis. Din urina caldă de cal din ogradă se ridicau aburi în aerul înghețat. Argatul și-a băgat capul îmbujorat înăuntru și a anunțat: - Trăsura e la scară! — Gritzvi! Unde ești? Repede! - a strigat bunicul. Eu am făcut un pas înainte, către domnul Kauderer, care-și încheia paltonul de pluș. III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]