96,467 matches
-
Flaubert, Voltaire, Jane Austen, Schopenhauer. Andrei Pleșu: Platon și Caragiale. Lucian Mândruță: Ilf și Petrov. 14.Poeții mei preferați. Anca Manolescu: Mateiu Caragiale (Remember și Craii de Curtea Veche mi se par poeme), Shakespeare, Hölderlin, Rumi, Angelus Silesius; Eschil (dacă accepți să-l trecem printre poeți), Ion Barbu. 15.Eroii mei preferați din literatură. Adina Popescu: Holden Caulfield și Zmeul. Irina Mavrodin: Julien Sorel, Marcel, Swann. Proust: Hamlet. Dan C. Mihăilescu: Alioșa Karamazov, Martin Eden, Sherlock Holmes. 16.Eroinele mele preferate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11511_a_12836]
-
adaptare a formulei anglo-latine (în franceză și italiană e considerată un masculin plural, cu pronunția masme'dia, respectiv mas'midia); cu diferența, esențială, că în celelalte limbi romanice articolul e antepus, deci cuvîntul rămîne invariabil. DOOM 2005 a decis să accepte adaptarea morfologică a termenului, fără a se mai ține cont de etimologia sa: mass-media este perceput în română ca un nume abstract sau colectiv, cu sens generic, global, care poate avea în mod foarte firesc formă de feminin singular (intrînd
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
la acțiunea vicioasă, iresponsabilă și trădând, la rându-i, o enormă cupiditate, a lui Paul Lambrino, autointitulat Paul de România. Din câte se spune, acest ins e primul caz semnalat în istorie în care un regim de esență comunistă a acceptat să-l avanseze, cum se spune în armată, ,la excepțional" pe un vlăstar al casei regale. Nu intru în chițibușăraiele dinastiei de Hohenzollern, la felul cum își stabilește urmașii legitimi și bastarzii, nu mă privește cine pe cine desemnează în
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
monarhiei românești, și mai puțin delator, după orice definiție a bunului-simț. Blamat sau nu, Regele și nu Lambrino va încasa milioanele promise de statul român! Această jenantă istorie de familie aruncă asupra noastră, a tuturor, vălul păcatului și al rușinii. Acceptăm cu inexplicabilă ușurătate capriciile mai-marilor zilei, ne ploconim la modul răsăritean în fața a tot feluri de simboluri găunoase - fie ele case regale, partide sau doctrine (nu vreau să spun că nu există case regale, partide și doctrine onorabile!) Înghițim pe
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
forma ,două septembrie", aceasta va suna ciudat - în cel mai bun caz prețios și arhaizant - celei mai mari părți din public. Noua ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) decide în favoarea uzului, considerînd admisibile formele de masculin: ,se acceptă și formele de masculin în indicarea datei: doi / doisprezece / douăzeci și doi mai" (p. XCII). Preferința clară a vorbitorilor pentru forma de masculin este de fapt justificată din punct de vedere lingvistic. Formele diferite de gen - unu / una, doi/ două
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
la ,în 12 iulie", construcție care a preluat genul vechii formule. Nu altfel s-au petrecut lucrurile cu structura de exprimare a orei, ,la douăsprezece ceasuri", devenită ,ora 12". Formele de masculin de tip douăzeci și unu reprezintă probabil o primă treaptă, acceptată mai de mult de norma cultă, spre folosirea invariabilă a numeralului. Cu argumentul uzului și cu permisiunea DOOM-ului, cred că putem prefera ,Doi Mai" și ,doisprezece iulie" perechii ,Două mai" și ,douăsprezece iulie".
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
de pe masivul Montserrat, Fortuny nu avu încotro și căzu de acord. "Tată, cu tot respectul, știi că, atunci cînd e vorba de luat măsura, am o mînă mai bună decît a dumitale, care devii agitat. Lasă mă pe mine." Pălărierul acceptă cu plăcere și, a doua zi, cînd Aldaya veni în Mercedes Benz-ul lui, Julián îl întîmpină și îl conduse în atelier. Aldaya, cînd constată că măsurile avea să i le ia un băiat de paisprezece ani, se înfurie: "Dar ce
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
la fel ca maică-sa, dar aici, cel puțin, va avea mereu o slujbă onorabilă și... - Fortunato, mă plictisești. Chiar azi mă duc să mă întîlnesc cu Adunarea Directoare a colegiului San Gabriel și am să le indic să-l accepte pe fiul dumitale în aceeași clasă cu întîiul meu născut, Jorge. Mai puțin de atîta, ar însemna să rămînă în mizerie. Pălărierul făcu ochii cît cepele. La colegiul San Gabriel se plămădea crema înaltei societăți. - Dar, don Ricardo, eu n-
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
să-ți radieze candoarea și putința de a rămâne în lume cum vrei tu, liber, și dacă se poate plin de sfințenia unor idealuri care să-ți salveze până la urmă sufletul nemuritor. A te maturiza este, într-un fel, a accepta să mori puțin câte puțin, cu mult înainte de moartea hărăzită tuturor. Poeții știu asta. Ei îmbătrânesc dar nu se maturizează de buna lor voie niciodată și astfel rămân în memoria lumii nemuritori... Imposibila întoarcere eunăzi, a urcat scările redacției o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
foarte folosite, dar care erau absente din normele anterioare: niveluri, alături de nivele, ambele ca plural al neutrului nivel; căpșuni, cireși, coperți (forme de plural feminin recomandate, alături de căpșune, cireșe, coperte, singurele admise pînă acum). La femininul adjectivelor analog, omolog se acceptă și formele analogă, omologă, alături de analoagă, omoloagă (unicele admise în vechiul DOOM). Se admit (ba chiar se recomandă) accentele trŕfic, ŕntic, nu doar trafěc, antěc. Se recomandă mânăstire (dar se admite și mănăstire; în vechea ediție era invers). Se abolește
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
la ochi și, dacă avea un aspect mai intelectual, dacă era o femeie mai îngrijită, agresiunea fizică se declanșa automat; de multe ori urma arestarea. La ora opt m-a sunat la telefon Radio France și am fost întrebat dacă accept un interviu în direct; am fost de acord și n-am făcut altceva decât să povestesc ceea ce vedeam pe fereastră: se vedeau scene demne de un film horror; mărturisesc că am fost atât de stupefiat de spectacolul cumplit, încât franceza
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
să nu mai dea impresia că e doar un călător grăbit pe culoarele guvernului, iar opoziția să renunțe la ridicolul de a pretinde că rămâne adevărata stăpână a țării. Cu alte cuvinte, ar trebui să intrăm în normalitate. Adică să acceptăm că nu suntem bătuți în cuie nici ca eroi, nici ca victime. Oricât de dureros ar fi acest lucru pentru orgoliul cu crampoane al lui Adrian Năstase.
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
munca mea ca de albină./.../ Să fiu partidului oștean,/ Ca tine vreau așa să fiu:/ Despre fruntași și despre plan,/ Cu foc nestins și eu să scriu...ť Scrieți!" Scriitorii consacrați înainte de instaurarea comunismului, pe care regimul comunist i-a acceptat, dintr-un motiv sau altul, asigurându-se de colaborarea lor, sunt supuși unui proces de reeducare (la fel de atroce, în plan spiritual, ca acela bazat pe tortură fizică și psihică din închisoarea de la Pitești). S-a păstrat transcrierea dactilografiată a stenogramei
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
bizantine, dar cu o mare putere de concentrare interioară, de care iei repede seama. Programul începe să se deruleze cu repeziciune. Prima întâlnire, primul cadou. Andrei Șerban spunea că nu mai face cadouri României. Oare? Nu face nici o selecție și acceptă să lucreze cu toți cei 56 de studenți ai Facultății de Teatru din Cluj. Se merge pe încredere și li se explică la ce folosesc aceste work-shop-uri: la nimic concret: la pregătire; pregătire, un cuvânt care va reveni mereu în
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
cu boli devastatoare, de neoprit, cu sleirea forțelor fizice și mentale; erosul neîmplinit, întretăiat de raze ale conexiunii fericite, dar și de acute disperări, infirmități inavuabile (în cele din urmă căsătorit, destins, Schiller locuia și cu sora soției sale, Eminescu accepta compromisuri ca să n-o piardă pe Veronica Micle); ca obiect de pradă, poeții-victimă se ofereau fără să știe celor care jinduiau să-i țină în sclavie, reprezentanții curentelor extremiste (naționaliștii, naziștii - la Schiller, tradiționaliștii obtuzi sau legionarii - la Eminescu). în
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
de promovare? Chiar și așa, spiritul mercantil al zilelor noastre, dus la perfecțiune - indiferent în ce domeniu și-ar face apariția hâdă - face rar greșeala de a promova în neștire lucruri pe care "spiritul veacului" nu e dispus să le accepte. Mai curând cred că este răspunsul latin la o anume sensibilitate, ce tinde să fie redescoperită și, în unele cazuri, reinventată. Pasiune mai rafinată, voluptate mai luminoasă și filtrul neîndoielnic al gândului - muzica urmașilor Romei se impune cu maiestuozitate sufletului
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
mijloace cu putință, de a transmite coaliției să nu-și mai tureze motoarele împotriva lui Nicolau. După demisia acestuia, încercarea lui Băsescu de a părea că n-are nici o legătură cu această operațiune mi se pare o stîngăcie greu de acceptat. Băsescu a început să semnalizeze că nu mai vrea să fie un președinte direct implicat în afacerile curente. Un semn că Băsescu nu mai vrea să conducă prin referendumuri, ci că se simte suficient de puternic pentru a intra în
Clasicizarea lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11617_a_12942]
-
și pentru mine, acest contrast a fost surprinzător. R.B.: Cred că, prin lucrările dumneavoastră, ați acționat la mai multe nivele: antropologic, cultural, etnografic, sociologic. Să ne oprim la albumul despre dormitoare: ați pătruns într-un spațiu foarte intim. Cum au acceptat subiecții așa ceva?. Am remarcat că în albumele pe care le-ați realizat, personajele nu rîd aproape deloc. M-a surprins acest lucru tocmai fiindcă iconografia - nu doar cea publicitară - ne-a obișnuit cu personaje care rîd cu gura pînă la
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
cel care iese treptat în cîștig e scriitorul autohton, care nu mai e privit ca un soi de povară obligatorie de editurile noastre. Ceea ce nu exclude competiția. De fapt, scriitorul român care vrea să rămînă pe piață va trebui să accepte că nu ajunge să scrie cărți "geniale", ci și cărți care să-și găsească audiență. Sînt și cărți destinate cititorilor de mîine, dar, ce să zic, dacă îi place Cărtărescu, și cititorul de azi stă bine cu gustul.
Scriitorul român față cu cititorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11640_a_12965]
-
Ciao Darwin" și "Big Brother", iar gândirea e lăsată în seama unor ideologi de mâna a enșpea care învață poporul cum și ce să gândească. În aceste condiții, cred că e de datoria intelectualilor responsabili să reacționeze cu fermitate. Chiar acceptăm cu asemenea ușurință să ne domine imbecilii? Chiar ne lăsăm călcați în picioare de orice politruc convertit urcat în amvonul iluminătorilor nației? Chiar putem înghiți gălușca celor nouăzeci de televizoare din județ care ne dictează ce vrem să vedem la
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
Eram vreo cinci sau șase care ne zbenguiam în apă... ne jucam de-a "dolce vita" felliniană cu o satisfacție balcanică. Constantin Chiriac vorbea despre proiecte de viitor, iar Silviu Purcărete, tatonat pentru o posibilă colaborare, se declara dispus să accepte, doar cu condiția de a nu-și ține cursurile decât acolo, în apă; eu însumi le aminteam celorlalți despre alte asemenea nopți, dialogul era calm, în ciuda agitației din jur. Să plutești așa, în plină noapte, încântătoare uitare de sine. Formam
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
corespondență! Scrisori "interesante, semnificative"... Tot astfel îi era și actul critic, judecata de valoare - care, după cum știm, nu o dată i-a creat dificultăți în lumea literară. Adrian Marino îți atribuia - pe bună dreptate - "bună credință", sinceritate și "fermitate de caracter" - acceptînd "de pręter le flanc aux rieurs" (id., p. 11). Criticul știa să rămînă "el însuși în orice împrejurare": convins că vorbește "în numele unor evidențe obiective" și detestînd "sentimentalismul", Adrian Marino putea să devină foarte sever. El cerea "recunoașterea meritelor adevărate
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
politică și cultură" (1996), de "evadări" prin călătorii în "lumea liberă", în Europa (Pentru Europa, 1995) etc. etc. Putem oare a nu privi pe Adrian Marino ca pe un om de cultură, un intelectual hors-pair al României ultimelor decenii? Numai acceptînd această prezență literară insistentă, provocatoare - și totuși, cum spunea chiar el, de "bună credință", cu "bune intenții" - înțelegem de ce se simțea "uniformizat, izolat și provincializat", adică limitat, în patria sa. În absența unei recunoașteri interne - deși nu ceruse niciodată un
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
decizia unui juriu al Ministerului Culturii de a nu premia scenariul care a fost laureat astăzi la Cannes. A fost nevoie de proteste, de revolta unor jurnaliști și-a opiniei publice pentru ca echipa perfect sudată a profitorilor de serviciu să accepte, cu o mărinimie de tip ciocoiesc, introducerea pe lista filmelor finanțate de la buget și a acestui scenariu. A fost un caz fericit, pentru că la fonduri au acces doar "noi și ai noștri". Regula e unanim valabilă, fie că vorbim de
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
băteau joc de mine." Hasdeu îl insultă pe prietenul său mai bătrîn și apoi tot el îl provoacă la duel, trimițîndu-i doi martori. Cu lacrimi în ochi și fără să înțeleagă nimic, baronul se vede obligat de codul onoarei să accepte provocarea: "șMayendorfț - scrie Hasdeu - trebuia să mă împuște: l-am insultat de două ori, se zvonise pînă la Petersburg!... duelul nu se putea înlătura." Tot ritualul este îndeplinit întocmai: se aleg martorii, se aleg armele (pistoale), se stabilesc condițiile (de
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]