803 matches
-
liberale care ajută pe față pe Don Pedro, Don Miguel pierde, în fața lui, aproape întreaga țară. Rareori s-a mai întîlnit o companie în care nenorocul să fie întotdeauna de partea unei singure părți. Și, cu toate acestea, poporul nu aclama pe Don Pedro. Pe unde trecea oastea "liberatoare", ard mănăstirile, sunt alungați preoții. Cu câteva mii de oameni, atâți câți îi mai rămăseseră, Don Miguel capitulează, la 26 mai 1834, la Evora Monte, dând o proclamație armatei sale, în care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un asemenea program cuminte și înțelept; pentru simplul motiv că autorii lui - Don Carlos și Joîo Franco - nu erau iubiți; nu erau, cum se spune, populari. Îndeosebi Don Carlos nu era iubit de portughezi; un rege care nu fusese niciodată aclamat de mulțime, pe care oamenii îl priveau cu indiferență, ciudă sau indignare. Nu le plăcea, în primul rând, înfățișarea lui: prea gras, prea chipeș, cu un zâmbet pe care-l socoteau ironic și disprețuitor. Ducea, apoi, în credința supușilor săi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vestea în Vila Real, unde era așteptat, că Don Manuel a abdicat și că Republica fusese instaurată - manifestația pregătită pentru slăvirea Monarhiei s-a transformat repede într-o manifestație republicană; aceleași cortegii, același public, străbat întrun delirant entuziasm străzile orașului, aclamând Republica și pe conducătorii ei... În ziua de 5 octombrie 1910, la 11 dimineața, se alcătuiește guvernul provizoriu, sub președinția lui Teofilo Braga. Ministerul de Interne îl ia Jose Antonio de Almeida. Justiția, Alfonso Costa; Externele, Bernardino Machado. Încă de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu restaurarea, scrie Monsaraz, un colaborator al lui Sardinha, pentru că înainte de aceasta trebuie să îndoctrinăm țara. Nu e de ajuns să ataci; mai important este să distrugi principiile. Pentru stabilitatea viitoarei monarhii e preferabil ca, înainte ca ea să fie aclamată din balcoanele primăriilor, să se facă o intensă și largă mișcare de opinie. Ne-au fost de ajuns, ca mascaradă, cei 80 de ani, cu consilierii care în timpul zilei proclamau virtuțile și superioritatea democrațiilor, iar noaptea se duceau la Palat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ori de câte ori echilibrul se frânge în favoarea forțelor de extremă stângă, cel dintâi lovit și cel care suferă mai mult e catolicismul... "Prezidențialismul", inaugurat de Sidonio Paes, e consfințit de un strivitor plebiscit, în care o jumătate de milion de voturi îl aclamă în același timp Șef al Statului, al Guvernului și al Armatei. Sidonio începe opera de reformare, menită să desăvârșească "Noua Republică". Ceea ce e curios la acest dictator în luptă deschisă contra forțelor democrato-revoluționare, este adeziunea lui sinceră și totală la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dă prilej la scene patetice. Generalii judecători au toți lacrimi în ochi și se putea citi pe figurile lor regretul de a nu fi luat și ei parte la complot. Vestea achitării se împrăștie fulgerător în toată Capitala și e aclamată pretutindeni prin urale. Guvernul lui da Silva, laolaltă cu celelalte guverne anterioare erau, în bloc, osândite cu o brutală sinceritate. XI. REVOLUȚIA DE LA 28 MAI 1926. Între cele două lovituri de stat încercate de armată, în aprilie și iulie, are
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Portugalia! La arme, pentru libertate și pentru onoarea națiunii! La arme, Portugalia!" Manifestul era semnat: Gomes da Costa, General comandant, șef al Armatei Naționale. La Braga, tocmai se ținea Congresul Marianic național prezidat de Patriarh. Generalul are satisfacția să fie aclamat de marea mulțime strânsă în cea mai mândră cetate episcopat a Portugaliei. Dar, 48 de ore după izbucnirea revoltei, Gomes da Costa și mulți alții de la Cartierul general revoluționar nu știau nimic de soarta pe care o va avea mișcarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de apel În fața echipei adverse. Jack Kidd, un jucător englez de vreo douăzeci de ani, o ținuse tot Într-o alunecare cu o viteză terifiantă pe arena acoperită cu zăpadă, Înscriind toate golurile pentru echipa Cartier. Erou al partidei, fu aclamat câteva minute după aceea, atunci când intră În cort În pași ritmați de dans, plin de noroi și transpirat tot. Echipamentul de polo este conceput pentru a corespunde unui singur țel - acela de a-l face pe jucător să arate trăsnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
urmă, niște pitecantropi nenorociți. În istorie, sârma ghimpată reglează, din când în când, cotele libertății umane. Să ne legitimăm și cu ruinele altor vremuri. Istoria - o imensă baie de conjuncturi. Perioadele istorice prea liniștite aduc pe lume generații mămăligoase. Poporul aclamă, huiduie, dar nu conduce. Popoarele cu mentalitate de artist trebuie trezite prin șocuri energice. În sufletul oricărui popor, Dumnezeu strecoară câteva picături de inefabil. Revoluțiile schimbă metabolismul spiritual al popoarelor. Există și popoare mari care fac o istorie măruntă. Defilează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar fi trădat niciodată și niciodată n-ar fi consimțit ca alții să-l trădeze, pentru că atunci când cei din neamul lor jură credință unui conducător, un amenokal, supunerea lor continuă și după moarte. Dar oamenii de la mare, cei ce îl aclamaseră înnebuniți când reușise să-i expulzeze pe francezi, oferindu-le pentru prima oară o patrie și un motiv de a se simți mândri de ei înșiși, nu știuseră să-și păstreze jurământul de credință și se ascunseseră în fundul mizerabilelor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Preaînaltul decisese că acest dușman trebuia distrus și că el, Gacel Sayah, este instrumentul ales să-l nimicească. Insh’Allah! Trecură două motociclete cu sirenele urlând și, aproape în același moment, în partea de sus a bulevardului, oamenii începură să aclame și să aplaude. Indiferent la tot ce nu avea legătură cu misiunea sa, targuí-ul băgă mâna în sacul de piele și căută culasa revolverului. Alți motocicliști, acum în formație, își făcură apariția în curbă și, la zece metri în spatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la bord. Câțiva dintre naufragiați înțeleseră inutilitatea eforturilor lor și, întorcându-se, porniră într-o încercare absurdă de a ajunge înot până pe coasta. Peștele Zburător se oprise la vreo trei sute de metri distanță, iar echipajul sau ridică vâslele în aer, aclamându-și căpitanul. Tapú Tetuanúi și cei doi prieteni ai luiîncepură un dans războinic în mijlocul punții. Miti Matái rămase impasibil. La prova, prințesa Anuanúa părea un sfinx. Cea de a doua navă a Te-Onó dispăru complet sub valuri, iar ocupanții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
războinici, bătrâni, copii, femei, chiar și José Correcaminos. Victoria fusese deplină. Spiritele n-au reușit să se răzbune. Oricât de mult ar rătăci, nu-și vor mai recunoaște niciodată propriile capete, pentru că noua lor dimensiune îi va înșela. Yubani-i îl aclamară pe Xudura. Vechiul ritual reînviase. Kano îl călăuzi din nou până la șosea, care înaintase vreo doisprezece kilometri în adâncul selvei. De la răsăritul celei de a treia zile, auziră zgomotul asurzitor al mașinilor mișcând pământul și doborând copacii și, pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să primească o slujbă mai bine plătită, la un birou, care vrea s‑o angajeze permanent ca ajutor de contabil. Iat‑o deja pe mama, lovește tastele mașinii de scris și spune lucruri rele despre mic‑burghezii care l‑au aclamat cel mai tare pe Hitler și cu care fiul ei n‑ar trebui să aibă de‑a face. Acești oameni fără conștiință politică și‑au realizat profitul meschin și egoist pe spinarea minorităților. Hans trântește totul la întâmplare pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe mine cu o bere. Închinăm, Cașiș pe jumătate absent, cu ochii proptiți Într-un volum de Burroughs. Orașele nopții purpurii mi se pare, Paralela 45. Nici T.S. Cașiș nu e În stare de prea mult atunci când Încearcă să-și aclame autorul favorit. Graseiază șoptit: - Burroughs, Burroughs, e mare, mare de tot! Când a apărut asta? Nu-l luăm În seamă, nici unuia nu ne place. Burroughs, vreau să zic. Sau nu cine știe ce. E prea homo, iar Leac prea coios. Florin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
centimetru, înaintea lor. Doar din pură coincidență ceremoniile au început chiar în același moment, în ambele părți ale lumii. La Londra, sutele de mii de oameni din asistență, se împing și se calcă englezește pe bătături, chiuind cu entuziasm și aclamând o caleașcă, încărcată corespunzător cu un prinț și o prințesă, în timp ce dincoace în România, miile de creștini năvălesc hăulind și scrâșnind, către un butoi plin cu apă de izvor, care cică ar fi tămăduitoare. Pentru ca s-ajungă la tot cartierul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Pe atunci eram deja destul de mare ca să adopt neîncrederea generală în tot ce era rusesc, să bag în seamă zvonurile sinistre despre KGB și neplăcerile produse de eroul meu în propria lui țară pentru că îi cucerise pe occidentalii care-l aclamaseră. Poate că Iuri își semnase singur condamnarea în ziua când dăduse mâna cu copiii de la Earl’s Court; și totuși atunci lor le dorisem moartea. Oricare ar fi explicația, eu nu mai pot să retrăiesc și nici măcar să-mi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mine și cele trei romane subțirele ale lui fuseseră în mod ridicol lăudate peste măsură în presa națională. Pentru că își făcuse personajele să vorbească într-un argou copiat grosolan din realitate și să trăiască în condiții de mizerie neconvingătoare, era aclamat ca un scriitor realist și socialist; pentru că făcea uneori trucuri elementare cu narațiunea, imitându-i penibil pe Sterne și Diderot, era aclamat ca un pionier experimentalist; și pentru că își făcuse obiceiul să scrie scrisori la ziare, criticând politica guvernului într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să vorbească într-un argou copiat grosolan din realitate și să trăiască în condiții de mizerie neconvingătoare, era aclamat ca un scriitor realist și socialist; pentru că făcea uneori trucuri elementare cu narațiunea, imitându-i penibil pe Sterne și Diderot, era aclamat ca un pionier experimentalist; și pentru că își făcuse obiceiul să scrie scrisori la ziare, criticând politica guvernului într-un limbaj care mi s-a părut întotdeauna că sugerează un stângism destul de timid, era aclamat ca un om cu vederi politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
penibil pe Sterne și Diderot, era aclamat ca un pionier experimentalist; și pentru că își făcuse obiceiul să scrie scrisori la ziare, criticând politica guvernului într-un limbaj care mi s-a părut întotdeauna că sugerează un stângism destul de timid, era aclamat ca un om cu vederi politice radicale. Dar și mai enervantă decât toate astea era reputația lui de scriitor cu umor. În mai multe rânduri i se atribuise o ironie jucăușă, o tentă satirică discretă care, după părerea mea, lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deodată să nu se lase intimidat de nimeni. Eu am vorbit doar despre zaruri; știu foarte bine că tu ești guvernator. Și eu am fost în mulțimea care te aclama când ai venit aici, la Colonia, acum o lună. — Mă aclama - Vitellius râse disprețuitor. Dar cina pe care mi-ați pregătit-o aici, la Pretoriu, a fost oribilă. A trebuit să mă duc într-o tavernă ca să-mi potolesc foamea. Și nu acolo m-ai găsit pe mine? În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
triumf pe străzile orașului. Cineva îi puse în mână o spadă luată dintr-un sanctuar al lui Marte și Vitellius o strânse în pumn, cu dinții clănțănindu-i de frig și de emoție. Ținu spada ridicată deasupra mulțimii care îl aclama, și tot ridicată o ținu pe drumul de întoarcere. În curtea Pretoriului, gărzile și sclavii se strânseră în jurul lui, înspăimântați: sala în care Vitellius obișnuia să stea ziua arsese, probabil pentru că, în entuziasmul general, nimeni nu se mai îngrijise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru că, în entuziasmul general, nimeni nu se mai îngrijise de căminul plin cu lemne. Mulți spuseră că incendiul acela era o prevestire funestă. Preț de o clipă, în fundul curții văzură un bătrân orb înfășurat într-o mantie neagră. Fiți încrezători! - aclamat de mulțime, Vitellius rotea sabia deasupra capului. Pentru noi, acesta este focul bucuriei! În ziua următoare, Flavius Valens intră cu soldații săi în Colonia și îl salută pe împăratul Vitellius. Pompeius Propincuus, procuratorul ce administra finanțele provinciei Belgica, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fost uciși cei care se declarau galbieni. Vitellius trimise ambasadori la legiunile din celelalte provincii, pentru a le informa că armata din Germania Superior se separase de Galba. Legiunile trebuiau să aleagă: puteau să lupte împotriva disidenților sau să-l aclame pe noul împărat, Vitellius. În aceeași noapte, Maktor stătea în podul tavernei, în fața lui Valerius și a lui Titus, care puneau în traistă pâinea și brânza aduse de hangiu. — Așa deci, spuse Titus printre dinți, porcul ăla bătrân de Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spuse Titus printre dinți, porcul ăla bătrân de Vitellius a fost ales împărat. Ce va fi acum? Acum trebuie să plecați înainte să se termine serbările în cinstea alegerii lui, înainte să plece oamenii care au venit aici să-l aclame pe împărat. Însă nu vă puteți duce la Julius Civilis... Trebuie să mergeți în altă parte. — În altă parte? - Valerius înălță dintr-odată capul. Eu nu mă duc în altă parte! Dar nu înțelegi? izbucni Maktor furios. Nu înțelegi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]