1,023 matches
-
locul meu în planul rigid al editurii altuia și făcându-i romanului o cronică acră în Informația Bucureștiului. Iar când încă mai tremuram pentru ultima „viză”, cea mai „barosană”, a directorului politic și absolut al editurii, poetul ilegalist Ion Bănuță, acostându-l odată în marele hol, el mi-a dat un răspuns care m-a stupefiat, eu, noi, obișnuiți cu numeroasele și nesfârșitele grile și cenzuri ale puterii: „Eu, tovarășe Breban, îți voi citi noul roman după apariție!...”. Și așa s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Haide, chiar trebuie să plec, zise Aimee și mai insistent, strecurându-se pe lângă mine, după care am mai aruncat o ultimă privire în oglindă și am ieșit după ea, închizând ușa în urmă. Toți trei pe hol am fost brusc acostați de o pisică înaltă și sexy cu o tavă de nachos. Mi-am aruncat din nou chitara peste piept, aproape lovind-o cu griful, dar ea s-a ferit la timp. Superstition de Stevie Wonder vibra acum în toată casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
turcească și a întregii Asii creștine. Rusia, în timp ce învingea dușmanii dizidenților din Polonia, cucerea în același timp cu o lovitură de sabie întreaga Turcie și făcea pași de uriaș spre țelul său. Când după aceea flota sa în anul 1770 acosta la Portoritello și armata sa în anul 1770 sosea la Hotin, se declara întreaga Moree și întreaga Moldovă și Valahie, cu arma în mână, pentru apărătorul libertății politice și religioase a popoarelor, pentru Rusia. Grecia dădea în același timp rușilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
45-46 d. H., apostolii Pavel și Barabas răspândeau aici învățăturile lui Isus Hristos O mie de ani mai târziu, în perioada cruciadelor, unul dintre iluștrii apărători ai Sfântului Mormânt, regele Angliei, Richard Inimă de Leu, prin voia sorții, este obligat să acosteze pe insulă, să o ocupe și, așa cum preciza și Iorga, apoi să o cedeze, mai precis să o vândă Ordinului Cavalerilor Templieri; după numai un an Richard oferea insula nobilului francez din familia Poitou, Guy de Lusignan, care devenise rege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
împinseseră în celălalt mal. Conform legilor internaționale, ar fi trebuit cedată țării vecine, dar se prefăcuseră că nu au băgat de seamă și menținuseră pichetul gărzilor de frontieră. Curios, Marele Vecin nu reclamase insula. Vigilența sporise cu atât mai tare. Acostară pe insula devenită peninsulă, sub un soare radios. O patrulă raportă că nu era nimic de semnalat și își continuă rondul. Se îndreptară spre port, de unde era scrutată în permanență cu binoclul câmpia monotonă de dincolo de Nistru. Rapoartele de peste noapte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
De ce au ales boierii Rosettești Știubiana ca loc de depozitare a cerealelor? Pentru că era aproape de drumul de pe valea Dunavățului care, după ce se unește cu drumul de pe valea Berheciului, la Lozinca-Bărboasa, merge pe vale la Galați, acolo unde erau „schelele” și acostau vasele pentru a fi încărcate cu cereale pentru export. Runcu (Poiana Runcului) Acest cătun situat în partea de nord-vest a moșiei Filipeni, în hotar cu satul Ungureni, acolo unde cele dintâi documente îl situează pe Coste Călugărul încă din prima
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Exportul românescă a fost încurajat de Pacea de la Adrianopol din 1829, când, eliberați de monopolul turcesc, au putut stabili relații comerciale cu rile apusului Europei. Cerealele obținute pe moșiile țărănești luau drumul lung al Galațiului, unde era schelea (portul), unde acostau vasele străine. Câțiva dintre luncașii cu boi buni de tracțiune și cu care făceau cărăușie, transporturi pânăă în târguri și pe piața de la Bacău. Interesul proprietarilor boieri era ca pe moșiile lor - în satele dependente - să se organizeze târguri și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de lăzi și baloturi din Tezaur, conținând o parte din documentele din arhivele românești și unele obiecte de valoare istorică și artistică. În plus, lui Edmond Ciuntu i se înmânează 403 manuscrise românești vechi. Un vapor venind de la Odessa și acostat la Constanța a avut lăzile și baloturile menționate și osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir. Deschiderea și verificarea conținutului lăzilor și baloturilor au produs stupoare: ele erau violate și răvășite, plicurile desfăcute și desigilate, actele instituțiilor amestecate cu actele persoanelor particulare. În locul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
tectonică pe care a îmblânzit-o marele om de stat. De la poalele coloanei Pombal, Avenida da Liberdade coboară în pantă, flancată de coroane de palmieri și fântâni arteziene. Intru cu Vasile într-un magazin de suvenire portugheze, unde suntem imediat acostați de stăpânul localului - un bărbat de statură mijlocie, cărunt, cu o față deschisă și foarte vioaie, vorbind o engleză fluentă. Omul ne invită într-o odaie lăturalnică, dându-ne de înțeles că ne face un privilegiu. Camera e plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poate mii de evenimente culturale, Literatur Express Europa 2000 era doar unul dintre ele. Dar nu-i nimic, mi-am zis, după Paris vom reintra în provincie, unde ne vom recăpăta repede aplombul, feriți de comparații dezavantajoase. Mă pomenesc deodată acostat de un ziarist de la Radio France Internationale: nu i-am mai văzut pe reprezentanții acestei specii din neuitatul tren Lisabona-Madrid. E un bărbat de statură și vârstă mijlocie, un francez tipic, proaspăt ras, într-un sacou cenușiu, în carouri, secondat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și o stație de tren specială pentru Expo 2000, la vreo 20 km de oraș, pentru a mai rări fluxul de oameni care sosesc la Hanovra. O stație nu prea circulată, mai ales în orele serii și ale nopții, când acostase trenul nostru - același loc de unde, ieri după-masă, fuseserăm duși cu autobuzele în oraș și distribuiți la trei hoteluri. Citesc cifre impresionante, pe care nu mai vreau să le memorez (mărimea expoziției, numărul țărilor participante, cantitatea de aparatură instalată, dimensiunile pavilioanelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
văd, sau să mă întorc la hotel și să citesc. La ora trei, vom pleca la Svetlogorsk cu trenul, unde se desfășoară un festival folcloric, și vom avea o întâlnire cu guvernatorul regiunii. Cum stau, așa, în ezitare, sunt imediat acostat de o rusoaică, aceasta mă îndemnându-mă să mă alătur grupului de scriitori care va avea o întâlnire cu publicul la Biblioteca de Științe din Kaliningrad. Mă roagă insistent să n-o refuz, pentru că este și un român în grupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unei catedrale în reparație, unde a avut loc concertul rock de aseară. Nimic deosebit - o stelă de piatră în formă de romb, iar sus, pe zidul catedralei, este scris, în limba rusă, numele filozofului, anul nașterii și al morții. Suntem acostați de câțiva cerșetori, cer bani în limba germană. Și disperații aceștia intuiesc că-i poate salva doar patria lui Kant... VITALIE CIOBANU: Peisajul e deprimant, discuția lâncezește, și, în lipsă de ceva mai bun, răsfoiesc, în drum spre Svetlogorsk, hârtiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
puntea inferioară, închisă din toate părțile, de unde se-aude muzica, podeaua dansează sub picioare, provocând suspinele asistenței. Legănarea navei pe valuri are ceva sexual, te excită, îți mână sângele în obraji. În sfârșit, după vreo oră și jumătate de drum, acostăm într-un fel de arhipelag situat în estuarul râului, înțesat cu hangare vechi și epave abandonate. VITALIE CIOBANU: Vesela și efervescenta noastră adunătură se sparge în grupuri, de îndată ce simțim teren tare sub picioare. Traversăm o zonă de poteci împădurite și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
secvențe alb-negru și color, se reiau anumite scene și se confruntă prim-planurile eroilor. Renunț la postura de spectator și urc panta abruptă, unde dau peste surpriza cea mare a scenariului: Marea Baltică! - priveliștea ei ne vindecă dezamăgirea de a fi acostat prea devreme. Totul fusese gândit în alt fel. De fapt, nu știu cât de mult mi-ar fi surâs o ieșire în larg pe o asemenea vreme. Suntem într-un loc izolat, marea își rostogolește valurile furioasă, sub un cer de ametist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
parâmele. Încep dansurile, o defulare generală. Inconștiența voluptuoasă a unei nave ce pornește împotriva curentului, sub ploaie, dar, de data aceasta, nimeni nu mai este atras de peisaje, ci de comunicare și distracție. La ora 23.00, în plină noapte, acostăm în cele din urmă la debarcaderul de unde pornise totul. O filă bezmetică smulsă din sumarul tern al vieții. Simțuri în suspensie. Riga ne-a oferit unul dintre cele mai plăcute sejururi pe segmentul estic al periplului nostru. Cine ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oră o casă de schimb valutar, dar nu putem schimba valută fără pașapoarte, pe care le-am predat la recepția hotelului, probabil pentru înregistrări multiple și temeinice. Ezităm puțin la ușă, nu plecăm imediat după ce am fost refuzați, și suntem acostați de gardianul casei de schimb. Ne întreabă câți dolari vrem să schimbăm și ne spune că ne poate ajuta el, că treaba se face și fără „document” „pentru niște băieți buni”, a adăugat, privindu-mă cu subînțeles. Paznicul este beat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe sub pod și cotiră la dreapta pe-un canal cu sens unic. Curând după aceea, virară la stânga, apoi din nou la dreapta. Brunetti stătea pe punte cu gulerul ridicat, ca să-l apere de vânt și de răcoarea dimineții timpurii. Bărcile acostate pe ambele părți ale canalelor tresăltau În urma lor, iar altele, venind dinspre San Erasmo cu fructe și legume proaspete, traseră pe margine și rămaseră lipite de clădiri la vederea girofarului lor albastru pâlpâitor. În cele din urmă, Întoarseră pe Rio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu degetul pe direcția danei de acostare și-o luă Înainte de partea cealaltă a șoselei. Femeia se opri doar cât să-i spună ceva șoferului, apoi Îl urmă. La marginea apei, el arătă spre șalupa albastru cu alb a poliției acostată la chei. — Veniți pe aici, doctore, zise el, pășind de pe caldarâm pe puntea șalupei. Femeia veni aproape În urma lui și-i acceptă mâna. Fusta uniformei Îi cădea câțiva centimetri sub genunchi. Avea picioare zvelte, bronzate și musculoase, iar gleznele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
păstreze vocea calmă și egală. Până și mersul ei era mai rigid decât fusese când veniseră, de parcă Își lăsase uniforma să preia controlul și să-i Îndrume mișcările. Când trecură prin poarta cimitirului, Brunetti o conduse la locul unde Monetti acostase barca. Acesta ședea În cabină și citea ziarul. Când Îi văzu că se apropie, Îl Împături și se duse la pupa, unde trase de odgon pentru a aduce barca destul de aproape ca ei să poată urca la bord cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
semene cu a ei. Alte trei crime În Calabria, toți membri ai Mafiei, unul, un ucigaș căutat de poliție (unu pentru noi, Își spuse el); discuții despre iminenta prăbușire a guvernului (când nu era iminentă?); un cargou de deșeuri toxice acostase la Genova, Întors din Africa (și de ce nu?); și un preot, ucis În grădina lui, Împușcat de opt ori În cap (dăduse oare o penitență prea grea la Împărtășanie?). Îl Închise cât mai era timp să-și salveze ziua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nava navigase În Mediterana preț de ceea ce păruse săptămâni la rând, presa fiind la fel de interesată de el cum fusese de acei delfini bruni Înnebuniți care Încercau să Înoate În susul Tibrului odată la doi ani. În cele din urmă, Karen B acostase la Genova și acesta fusese sfârșitul poveștii. La fel de eficient cum se pierduse În apele Mediteranei, Karen B se scufundase În paginile ziarelor și de pe ecranele televiziunilor italiene. Iar otrăvurile pe care le transporta, un Întreg transport de substanțe letale, dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ă Ați văzut ce bine e că am venit cu dumneavoastră, excelență? Deși nu voia să o admită, era evident că nici el nu știa încotro se îndreptau, ceea ce îl făcu să își încetinească pașii și, după o vreme, sățl acosteze nervos pe un tânăr care se îndrepta spre ei cu o mapă de acte sub braț: Atena? ă La etajul de jos. Apartamentul 72. ă Aha! S-au mutat, nu-i așa? ă Întotdeauna au fost acolo, strigă tânărul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
grămezi moi și neegale, iar penisul era bleg și amărât, retras în sine. Avea fața rușinată a unui câine biciuit. Era greu să te gândești la altceva mai insignifiant. Porfiri își aminti întâlnirea de la casa de amanet când Govorov îl acostase și își întoarse privirea, roșind. Îi auzi întorcând corpul pe partea cealaltă. ă Nu se vede niciun traumatism, murmură doctorul Pervoeidov. După câteva minute de tăcere, corpul fu din nou întors pe spate. ă Suntem foarte interesați să știm dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
credincios! strigă el protestând brusc, însă izbugnirea nu mai părea să impresioneze pe nimeni. § Întors în încăperea cu credincioșii înstăriți, Ulitin evită vinovat ochii fetei din scaunul cu rotile, în a căror sclipire își recunoștea propria trădare. Tatăl său îl acostă. ă Ați pomenit-o pe Lana bătrînului? I-ați spus că trebuie să o vadă? Ulitin dădu din cap. Fratele Innochentie întră în cameră, purtând pe buze un zâmbet care le întrecea pe toate pe care Ulitin le văzuse. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]