1,910 matches
-
explicându-ne în detaliu cât de mult o uram pe Misty. —Ei, biata fată, a zis Chaquie melancolică. Toate lucrurile alea îngrozitoare care i s-au întâmplat! Nu-i de mirare că s-a transformat într-o femeiușcă atât de acră... Nu vorbesc cu ea decât dacă mi-o iei pe Francie de pe cap, m-am târguit eu. Nimeni n-o voia pe Francie în echipă fiindcă era nebună de legat, o pacoste cât casa și leneșă de-ți venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca după război. Dar o femeie cu mai mulți copii a ieșit afară și mi-a spus posomorâtă: —Ridică-te! M-am ridicat. Frica a spart baricada nebunească pe care mi-o construise nevoia de droguri. Femeia aia era dură, acră și înfricoșătoare și probabil că mai erau și altele ca ea. Auzisem că în zone ca aia existau grupuri de justițiari. Care făceau mai mult decât să picteze la fiecare colț de bloc seringi tremurate cu cruci roșii pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rupsesem din mormanul din ce în ce mai consistent de pornografii de nuntă pe care Lucille comandase să-mi fie livrate acasă, în fiecare săptămână. Era 3:00 p.m. și trecusem deja, cu viteza vântului, pe la Angel Sanchez, Carolina Herrera, Bergdorf, Saks și Reem Acra. Eu eram epuizată, muream de foame și pe cale să-i sucesc gâtul lui Lucille. Cu fiecare rochie pe care-o probasem, mai găsise o parte a corpului pe care să mi-o critice. — Te-am auzit, Claire: simplu, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Schei. — De la Scheimacher? — Exact. Mi-a zis că putem s-o luăm oricând vrem, așa că am luat-o. — Și el știe că i-am luat-o? Sally oftă. — Uite ce e: Schei e acum în India, nu-i așa, spermă acră? Prin urmare, ce mai contează dacă știe sau nu? Până când o să se-ntoarcă, noi o să fim în Țara Tuturor Posibilităților. — Căcat! exclamă obosit Gaskell. Și într-una din zilele astea o să ne bagi pe amândoi până-n gât în așa ceva. — Gaskell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de bucurie, după care însă începuseră să iasă la suprafață resentimentele și dușmăniile și, la finele primei luni petrecute împreună, copila noastră inteligentă, energică și glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate în bosumflări, bosumflări evoluând în adevărate furtuni, furtuni înecate în lacrimi; formule precum „nu“, „proasto“, „taci din gură“ și „vezi-ți de treaba ta“ au devenit parte a discursului zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
apă, malț, hamei, mălai... (Mălai pe dracu’. De când se pune mălai la bere? ridică A. niște sprâncene sceptice. Așa scrie pe sticla de Bergenbier, să te uiți o dată, de curiozitate!) Îți dai seama că sunt iar la serviciu, după gustul acru al băuturii de București. Acasă mama, scăpată de grijile procesului și de surprizele lui Arghiropol, părea să doarmă mai toată ziua, trezindu-se după-amiaza pentru telenovelă. Trebuie să-ți spun că nici eu nu fac altceva seara după cină, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
astupat intrarea. Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Pe mine mă văd rătăcind, istovită, picioarele Îmi tremură, mâinile Însângerate Împing o roată de bicicletă strivită, cu spițele strâmbe. Mă văd cum cad În genunchi, icnesc, vomit, gustul metalic acru, din nări, mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot Înnegrește, dealurile roșii care se fac tot mai negre, cerul de plumb spre care zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
era frig, ți-era greață, Îți dispăruse orice nerăbdare, orice curiozitate, deloc, dar absolut deloc nu mai țineai să vezi, ca omul invizibil, ce se petrecea În clipa aceea În cameră la Lumi. * Deci Înăuntru să fie fum, gălăgie, mirosuri acre, râsete, bancuri, ei să se termine de râs și tu să pășești tot mai temător, afară, pe balustrada ta Îngustă, În frig, În beznă. Râsetele, glasurile lor să le auzi tot mai de departe și ultima frază care să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mesele durau ore și ore. Urma refacerea, iar apoi altă masă! Ani de zile, aici, dusesem dorul ospețelor tradiționale de acest gen, care Încep de la mijlocul dimineții cu aperitive și băuturi tari și sfârșesc În după-amiaza zilei următoare, cu supe acre, ca să Îi remonteze pe cheflii. Lumea se rulează continuu, cei șubrezi dispar și se Întorc, parțial refăcuți, după un somn de câteva ore. Și, firește, se bea fără nici o reținere, lucru care cred că ți-ar fi displăcut. Ție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și freacă palmele a pregătire. Chicote, cârâieli, ghionți - râde și soacra, acoperindu-și gura cu palma; apoi cu basmaua - de-acolo zice: - Da tu n-ai nici o rușâne, Ileană? S’ te-audă iel, Ghiorghițâ... - și chicotește. - Lasssă, mamă soacră, poamă acră, c-așa-i la război! Crezi că Ghiorghiț-al meu, pi undi i-or sticli ochii, nu se lasă disfăcut pi la multiere de-o mână di fimèi stătută? Ca mìni? O Întreb pe mama, În șoaptă: - Ce-i aceea: stătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
singură femeie la tăiat, curățat, spălat În multe ape... De acolo poate să-și rotească privirea, să mă caute. Nu mă vede, dar mă știe prin apropiere - așa-i Nora, ai zice că-i o soacră; cea cu ochi de acră. Iau din troscot morcovul lepădat și-l azvârl - am o precizie la chitit... Cade În ligheanul cu apă chiar În clipa În care femeia s-a Întors cu spatele. Nora simte, știe, mă știe. Se răsucește Încet, Încet, ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
telefon sau dac-o să mă minți... Vocea i s-a stins, fiindcă amândoi erau perfect conștienți pentru care variantă optase bărbatul. —Ei, îmi cer scuze că n-am trecut de micul tău test, a replicat James pe un ton lejer acru. Dar n-ar trebui să fi surprinsă că te-am mințit, dată fiind reacția exagerată pe care o ai de fiecare dată când iau contact cu Deborah. Julia s-a așezat la picioarele patului de parc-ar fi cărat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
miște: întâi o mână, apoi cealaltă, iar la sfârșit picioarele și capul, ca să se târască afară din adăpostul lui și să se ridice în picioare, trebuind să se sprijine de cadavrul cămilei, care, după cum observă, începuse să emane o duhoare acră și pătrunzătoare. își căută gerba și apelă încă o dată la toată voința lui că să înghită lichidul verzui și respingător ce curgea, aproape gros acum, de parcă ar fi fost mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere. Apoi își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pline de bogății, trebuie ajutată să le scoată la lumină, iar eu întreb, dar dacă nu are cine să o ajute, și el spune, totul va rămâne acolo, îngropat. Deci asta încerci să faci, îl privesc eu cu un zâmbet acru, iar el zice, nu, nu chiar, eu doar stau de vorbă cu ea din când în când în timpul pauzelor, deoarece văd că este singură, încerc să o încurajez să vorbească, îmi pare rău pentru ea, este atât de introvertită, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vârful limbii, trebuie să merg cu formularele la fata aceea nouă, iar eu mă cutremur, la Yael? Ce să faci la ea cu formularele? S-a hotărât să păstreze copilul! Adevărat? Hava își strâmbă gura într-un gest de surprindere acră, falsă, de unde știi, și eu mă bâlbâi, mi-a spus imediat după ce a născut, doar am fost acolo cu ea, vocea ei se repede spre mine, scuturându-mi trupul cu putere, din tălpile late ale picioarelor, până în creștetul capului înfierbântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mandarine se prinseseră de fundul coșurilor de gunoi; în cutiile de conserve transformate în scrumiere, straturile de mucuri de țigări ajungeau pân\ la zece centimetri, iar când începeau să ardă mocnit, erau stinse cu cafea sau bere, emanând un miros acru, insuportabil. Bolurile și farfuriile erau pline de funingine și îmbâcsite de grăsime, iar pe jos era plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate felurile. Nimănui nu-i dădea prin minte să măture și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Întoarse capul și se Împinse În el. Apoi umbra elefantului Îi acoperi și animalul trecu pe lîngă ei fărĂ nici un zgomot - Îi simțeau doar mirosul purtat de vîntul ușor care venea dinspre munte. Avea un miros puternic, Însă era unul acru, de bătrîn și, după ce trecu de ei, David văzu că avea colțul stîng atît de lung, Încît aproape că atingea pămÎntul. Așteptară un timp, dar nu mai trecu nici un elefant, așa că porniră, alergînd În lumina lunii. CÎinele Îl urma Îndeaproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe masculul Ăla, și la marginea pădurii dădură de el. Mergea către munte, mișcîndu-se Încet prin adierea blîndă a nopții. David se apropie destul cît să-l vadă din nou trecînd prin razele lunii și să-i simtă mirosul acela acru și ciudat, Însă nu reuși să-i vadă colțul drept. Îi era teamă să se apropie prea mult pentru că era cu cîinele, așa că-l luă Înapoi, Împotriva vîntului, Îl Împinse la pămÎnt, lîngă rădĂcina unui copac și Încercă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În bătălie, turul nădragilor. Damietta e pierdută, regina trebuie să trateze cu sarazinii și plătește cinci sute de mii de livre de aur pentru a-și salva viața. Însă cruciadele aveau loc cu o teologală rea-credință. La Sfântul Ioan din Acra, Ludovic este primit În triumf și iese să-l Întâmpine tot orașul În procesiune, cu clerul și doamnele și copiii. Templierii știu mai multe și Încearcă să intre În contact cu Damascul. Ludovic află, nu suportă să se treacă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În mod dezinteresat, dar regele Franței Îi umilește pentru a-și reafirma puterea, și tot pentru a-și reafirma puterea, cu o jumătate de secol după aceea, succesorul său, Filip, Îi va trimite la rug. În 1291, Sfântul Ioan din Acra e cucerit de mauri, toți locuitorii sunt jertfiți. Regatul creștin al Ierusalimului s-a sfârșit. Templierii sunt mai bogați, mai numeroși și mai puternici ca niciodată, dar, născuți pentru a lupta pe Pământul Sfânt, nu se mai află pe Pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
statuietă din fildeș, ca un bibelou, într-o cutie căptușită cu pluș roșu pe al cărei capac era scris cu litere grecești „Afrodita”. — Vai, ce minunată este!o pipăia Teofana până când găsește și o carte de vizită în interiorul cutiei pe acre scria: „ O Afrodită pentru Afrodita mea, cu toată drafgostea” și semnătura lui Cezar. Teofana îl privește pe Cezar, îl îmbrățișează și de data aceasta îl sărută cum îi place lui, adresându-i-se. — M-ai făcut să cred că nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cât mai departe, spre Nord, pe meleagul necunoscut al Terrei Ultrasilvana, pentru a ocroti fruntariile creștinătății, dinspre stepele sarmatice și dinspre Hiperborei. Adu-ți aminte! Anno Domini 1248, toamna... Nimic nu egalează cerul fabulos al înserării de la Saint Jean d'Acre, pe pământul glorios al Țării Domnului. Pe valul nordic de apărare al Orașului a doua Capitală a Regatului creștin al Ierusalimului, sub domnia von weit her, a lui Conrad al IV-lea, Duce de Hohenstaufen în refectoriul Citadelei, printre coloanele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe toți tăcut și sumbru două clipe, apoi întrebă: ― Mă, care ești hoțul de-ai furat porumbul boierului? ― Noi nu suntem, don' plutonier, răspunseră câteva glasuri timide. ― Vasăzică nu vrei să spui cu frumosul, ai? continuă șeful cu un zâmbet acru. Bun!... Aide, vino-ncoace tu, ăla, cum te cheamă? ― Pe mine, don' plutonier?... Orbișor Leonte! zise omul intrând în cancelarie cu Boiangiu. Câteva minute se auziră dinăuntru numai plescăituri de palme și răbufniri de ghionturi, întretăiate de gâfâielile șefului: "Spune
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
galbenă, ce se depărta. Țăranii se uitau toți după brișcă, mai mult din obișnuință. ― Apoi ce să caute aici? zise cineva. Se duce unde-i mai bine și mai cald. ― Rămâne boierul cel bătrân, n-ai grijă! făcu Serafim Mogoș acru. Nu scapi de boieri cu una, cu două, Gherasime! ― Măcar de-ar fi toți ca dumnealui! strigă Petre. L-ai văzut și ieri cum a venit între oameni... Dacă n-ar fi bătrânul... ― Păi da, vezi bine, numai că bătrânul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putea lucra cu mai multă libertate! zâmbi naiv tânărul. ― De opoziție să nu te bucuri, amice, pentru că e cu mari primejdii pentru noi! mormăi secretarul, apucîndu-se să-și frece nervos ochelarii, încît fără ei figura lui părea neputincioasă și mai acră. Văzuși ce armată de redactori, pararedactori și reporteri avem azi, toți mai mult sau mai puțin sinecuriști? Ei, mâine mă pot pomeni c-am rămas singur cu foarfecele astea, dacă cumva nu voi fi dat și eu afară!... Asta-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]