569,274 matches
-
prin excelență” 4). Simpla reproducere presupune (re)citirea, citatul e o rescriere, căci orice cititor devine astfel autor. Respectarea literei e însoțită prin rescriere de o torsionare completă a spiritului textului datorită diferenței timpului istoric scurs invariabil între cele două acte scripturale. Catalogul nu este câtuși de puțin „o entitate închisă”, ci un extraordinar (total?) „centru de nenumărate relații”. Catalogul e o carte alcătuită din cărți deja existente. Mai mult decât oricare altă carte, catalogul e inepuizabil prin preluarea automată a
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
amalgamul tuturor combinațiilor posibile ale alfabetului, e imposibil să nu se desprindă cel puțin una din limbile secrete care „să cuprindă un sens teribil”, ideea misticii lingvistice a cabaliștilor și gnosticilor de care Borges se simțea atât de apropiat. Nici un act de limbaj nu este lipsit de semnificație: „Nimeni nu poate articula o silabă care să nu fie plină de prudență și teamă și care să nu constituie, în vreuna din acele limbi secrete, numele autoritar al vreunui zeu”. Dacă Biblioteca
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
un scriitor implicat. El nu cunoaște răceala exprimării. Dimpotrivă, este stăpânit de emoție în căutarea adevărului factic și mai ales în interpretarea epică a acestuia. Este pătruns de rostul său de scriitor evocator, după cum personajele sale sunt pătrunse de responsabilitatea actelor lor. Personajele sale pozitive, cele descrise în alb strălucitor, ca monahul cărturar Vartolomeu Măzăreanu. Dar, iată și scăpărări stilistice: Prea Cuviosul Nectarie, în slujbă la orânduitorul tiparniței de la Rădăuți, „bătu metanie, atinse iarăși din vânt (n. n.), cu buzele mâna stăpânului
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
se simte la Romulus Bucur). Și, lucru deloc trist - poetul îl notează indiferent între paranteze - „(cîinele a venit și s-a pișat pe movila de pămînt)“. Dar nici demitizare și nici profanare nu sînt cuvintele potrivite. Poezia nu e un act sacru, e un gest firesc, într-o lume care, la fel de firesc, nu e reală, nu are consistență, e doar imagine care se autodevoră, jucîndu-se cu propriul conținut. Între încercarea de definire și epitaf, între încercarea de a spune ce e
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
Al, fratele Tainei, o iubește pe Ana și, în capitolul final, se întâlnesc cu toții la o mătușă din Craiova. Naratorul e și aici omniscient și prezent imediat cu explicațiile de rigoare, făcând uneori chiar salturi prea mari, punând în pagină acte puțin cam pripite, nemotivate îndeajuns, insuficient argumentate în devenirea lor. Și atunci trebuie să-l crezi neapărat pe cuvânt. Problema clasică a acestui tip de narațiune. Ca și în povestiri, situațiile și personajele sunt tipice, frizând déjà-vu-ul și locul comun
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
s-a îmbrăcat totul în lemn, s-au înălțat podiumuri și gradene care, în cazul spectacolului Înșir’te mărgărite, închid la mijloc scena, spațiul de joc propriu-zis. Actorii sînt în imediata apropiere a spectatorilor - într-un fel ca la Teatrul Act, ca într-un veritabil kammerspiel - realitate care îi obligă literalmente la modificarea stilului și a concepției de joc. Spațiul lui Sică Rusescu este cald - lemnul este protagonist - dar și tranșant totodată, și împinge, și el, spre abordări adevărate, spre curaj
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
minuțios în elaborarea unui rol, unei stări, în registre diferite chiar în același spectacol. Am descoperit cum Emilia Dobrin, cu energii speciale și neinvestigate ani și ani, nedrept, se duce cu adevărat mai departe pe drumul “avangardist” din Șefele de la Act. Fiecare cuvînt, gest, detaliu este sub control, direcționat cu un scop precis trasat, nu abandonează nici o secundă starea personajului, chiar și atunci cînd nu este în prim plan. Și face totul cu credință și cu voluptate. Cei trei pretendenți, zmei
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
singure în Războiul de Independență, cine le-a ajutat cu oameni, bani și materiale? O republică? Nu, regatul Franței. Cine a străbătut oceanul ca să se înroleze în armata americană? Oamenii de rînd? Nu, aristocrații. Domnul Flosse a sugerat că primul act oficial al regelui s-ar cuveni să fie o solicitare de fonduri către americani, exprimată în numele guvernului, pentru ca Franța să se consolideze în lupta împotriva comunismului, dublată de o cerere identică la adresa națiunilor comuniste, în interesul păcii mondiale. Răspunsul entuziast
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
Tudorel Urian O veche și mereu actuală înțelepciune de branșă spune că situația ideală pentru un critic literar este aceea de a scrie despre autori pe care nu-i cunoaște. Altminteri, există riscul coruperii actului critic prin tot felul de (pre)judecăți metaliterare. Fiecare critic literar simte o profundă stare de disconfort atunci cînd primește cărțile scriitorilor care îi sînt prieteni foarte apropiați. Este limpede că va trebui să scrie despre ele. Dar cum o
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
să prezinte interes și să nu producă pierderi), ea are nevoie de cumpărători. Cum spuneam, din motivele arătate, ei nu există sau sunt destul de puțini. Dacă Ministerul Culturii, precum și Ministerul Învățământului, consiliile comunale, direcțiile județene etc. vor să facă un act de cultură eficient, ar trebui să subvenționeze bibliotecile (universitare, județene, orășenești, școlare). În felul acesta cartea bună ar fi absorbită, și-ar atinge scopul pentru care a fost scrisă, ar câștiga și editorul și nefericitul de autor, care, acum, în afara
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
trecerea prin dreptul unei biserici), alții continuă să creadă că orice discuție pe teme religioase ține de ceea ce înainte se numea “misticism dubios”. Pe acest fond, publicarea unei cărți de angelologie (Andrei Pleșu, Despre îngeri, Humanitas, 2003) devine un adevărat act de curaj. Căci pe lîngă riscul de a aborda un subiect atît de delicat, risc pe care și-l asumă angelologii de pretutindeni, apare, la noi, și problema destinatarului. Cui se adresează așadar această carte ? O spune chiar autorul, într-
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
mai puțin. Din toată această masivă desfășurare de forțe s-ar putea desluși fragilitatea izbânzilor omenești, demnitatea omului care își învinge cu sacrificii destinul. Unele tablouri își ating ținta: finalul tabloului 1, moartea lui Lajos, Oedip și Sfinxul, scena încoronării. Actul 3 este acut-dramatic. Lăsată jos în fosă (dirijorul Erich Märzendorfer, la premieră) simfonia în care stă drama în unitatea ei muzical-tematică urcă eclatantă cu Cornel Trăilescu. Dirijând spectacolele de la deschiderea stagiunii el a impus, compact, fără schimbări de culoare conductul
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
niciodată atât de departe cu perversiunea cum o face Pasolini. Astfel se ajunge la un caz care nu e problematic, și deci se rezolvă repede cu de Sade în rolul martirului "artei de dragul artei", cu naivitate în ceea ce privește "erupția vulcanică a actului artistic", cu eroarea evidentă a plasării romanului Justine aiurea, cu una sau două decenii mai târziu. Totuși... marchizul e ȘI scriitor! Nu produce doar pornografie și nu e un Hustler al epocii sale. Filmul camuflează complet faptul că de Sade
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
ambianța inocentă a originalului, se sprijină pe prestația actoricească și pe atmosferă, și e fidelă, în mare parte, textului lui Shakespeare. Ceea ce, la o adică, e special: în orice adaptare cinematografică a lui Hamlet, e imposibil să nu vezi un act violent care nu exista în textul piesei. Actorii cunoscuți sunt numeroși: Michelle Pfeifer, Kevin Kline, Rupert Everett, Christian Bale, Stanley Tucci, Calista Flockhart, Sophie Marceau, dar, cumva, performanțele nu li se armonizează. M-aș fi așteptat la ceva mai bun
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
desemna că legatari universali pe tinerii artiști Natalia Dumitresco și Alexandre Istrati, veniți în 1947 cu o bursă la Paris. Prin decesul Nataliei Dumitresco în iulie 1997, nepotul acesteia, Theodor Nicol, devine succesor legal și decide să cedeze, printr-un act de dațiune (fr. "dation", donație făcută către stat de moștenitorii unui artist sau de colecționări particulari în schimbul scutirii acestora de taxele fiscale corespunzătoare bunurilor stipulate în actul de donație) în favoarea Muzeului Național de Artă din Paris, arhiva aflată până atunci
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
nepotul acesteia, Theodor Nicol, devine succesor legal și decide să cedeze, printr-un act de dațiune (fr. "dation", donație făcută către stat de moștenitorii unui artist sau de colecționări particulari în schimbul scutirii acestora de taxele fiscale corespunzătoare bunurilor stipulate în actul de donație) în favoarea Muzeului Național de Artă din Paris, arhiva aflată până atunci în păstrarea celor doi moștenitori menționați. Dacă, în mod firesc, operele brâncușiene aflate în atelier au fost înregistrate și cotate cu prioritate din necesitatea de a fie
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
și mai mare sobrietate; băiatu' ăla de-l striga mă-sa Buster Keaton (între noi fie vorba, nu știu ce mamă și-ar striga copilul cu numele complet, mai mult, cu prenumele artistic, "omul care nu a zîmbit niciodată" numindu-se în acte Joseph Francis Keaton - n.n.) ar părea omu' care rîde dacă s-ar afla prin preajmă" (p. 64). Hazul acestei cărți provine din ceea ce ar putea fi intențiile parodice ale autorului. Spun "ar putea fi" pentru că nu sînt cu totul convins
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
ce au făcut unii dintre subordonații tăi e o circumstanță agravantă, nu una care te absolvă. Dl Șeuleanu a fost pus de Parlament în fruntea SRR, deoarece s-a mizat pe capacitatea lui de a conduce o asemenea instituție. Or actul conducerii presupune să știi ce conduci și să-ți asumi ceea ce se întîmplă sub tine, chiar și atunci cînd asta nu-ți convine. În cei cîțiva ani cît a stat la conducerea SRR, Dragoș Șeuleanu a transformat instituția de pe strada
Ce nu știe Șeuleanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12060_a_13385]
-
și căutat zadarnic de Helvia pare să intre, sîntem lăsați să înțelegem, în mintea unui copil cuminte și ciudat, cu talent la literatură. Erich acesta scrie în ascuns un text, pe care-l lasă, ca "buletin" de autor, împreună cu toate actele lui, unui bun prieten, apoi dispare, lăsînd în urmă, cum se spune, de obicei, în anunțurile mortuare, o familie iubitoare și o carieră strălucită. Aflînd, după o vreme, de sfîrșitul lui în Alpi, vechiul amic se gîndește să-i publice
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
și paginile scrise ale operei este lumea personajului-autor și a personajelor născute de el. Toată povestea asta de pe micul ecran degajă un aer de normalitate. Din toate punctele de vedere. Lucru pe care l-am simțit din nou la Teatrul Act. De data asta, la debutul regizoral al tînărului Peter Kerek cu un text pulsînd de viață adevărată, viața de prin cotloanele sufletului oricărui cetățean de azi, de ieri, de oriunde, de la oraș sau de la țară. se numește textul lui Martin
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
salveze la timp, și film, deși disponibilitățile culturale au dus-o pe Mihaela Sîrbu spre alte zone ale căutării artistice, piese noi, oameni noi, cei doi mi se pare că și-au fixat imaginea și tipul de limbaj aici, la Act, cu textul lui Neil Labute cel în vogă. Toți afluenții și-au strîns apele și au tocit protuberanțele și excesele începuturilor. M-am bucurat să observ asta din nou în acest spectacol. În felul cum își construiesc și își conduc
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
acordat fiecărui scriitor într-un dicționar e semnificativ în sine. Horea Poenar a selectat 189 de nume din întreaga istorie a "Echinoxului", iar, după cum afirmă el în prefață, acestea "sunt cele pe care generația actuală și le asumă într-un act aproape oficial". Modificările asumate se reflectă în "rearanjarea numelor și nuanțarea ierarhiilor" - operațiune, fără îndoială, dintre cele mai delicate și mai discutabile. Coordonatorul nu dă prea multe explicații, decât că, față de anterioarele dicționare Echinox, inserate în revistă (1978, 1988, 1994
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
speranței!). Largi acolade frazeologice îmbrățișează laolaltă, cu o mărinimie în răspăr și ea, oarecum oblică, protestatară, obiecte și ființe, tăceri, stări de spirit, circumstanțe private ori istorice, ironii, melancolii: "Mică e lumea! De acum înainte, istoricul va putea consemna cu acte și documente, că scriitorul român de la sfîrșitul celui de al doilea mileniu ținea neabătut în biroul său un trandafir japonez, dacă nu și un ficus. O, uriașul ficus din holul de la parter, mîndria casei, ucis de ger, în acea iarnă
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
i-a amenințat pe angajații SRI că dacă vor mai asculta ordinele superiorilor, o vor păți rău în momentul când va prelua puterea partidul său! Cum se numește, în limbajul serviciilor secrete, un astfel de îndemn la nesupunere față de superior? Actul de intimidare al lui Timofte a reușit, SRI-ul a înțeles mesajul, ceea ce l-a determinat, fără îndoială, pe Emil Constantinescu să se recunoască "învins de Securitate". Mă întreb de multă vreme ce rol au, în lumea post-modernă în care
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
în ultima vreme. Cine sunt "ziariștii trădători"? Și, mai ales, ce înseamnă trădare în viziunea d-lui Timofte? De pildă, a colabora la un post de radio străin, precum "Vocea Americii", "France International", "BBC", "Deutsche Welle", "Europa liberă", e un act de trădare? Dar la canalul de televiziune "Duna"? Pun aceste întrebări pentru că prea mulți dintre oamenii care se ocupă de siguranța noastră s-au blocat în mentalitatea din vremea războiului rece. Câtă vreme dl Timofte rămâne în zona insinuărilor, putem
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]