867 matches
-
proza care simulează comunicarea orală (secvențeramă ale povestirii în cadru sau formulele mediane din basmele culte). FUNCȚIA REFERENȚIALĂ/INFORMATIVĂ/COGNITIVĂ/DENOTATIVĂ vizează capacitatea enunțurilor de a transmite informații, prin raportare la contextul comunicativ (locul, momentul și relația de comunicare dintre actanți) și la realitatea obiectivă și/sau fic țională. Ea semnalează capacitatea de a exprima ansamblul factorilor care, dincolo de sensurile struc turilor lingvistice, afectează/modelează semnificația mesajului. Această funcție are o pondere semnificativă în orice tip de comunicare, fiind dominantă în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
etc.); emițătorul valorifică resursele expresive ale limbii, personalizează enunțurile, conferindule o marcă stilistică adecvată contextului comunicațional. Contextul, prin cele trei dimensiuni pe care se configurează, contribuie în mare măsură la producerea și receptarea semnificațiilor textuale. - Contextul comunicațional presupune cooperare între actanții comunicării și o raportare consonantă la același referent. În cazul literaturii, lectorul trebuie să depășească bariere temporale, spațiale, culturale, pentru a „comunica“ cu scriitorul din alt veac, pentru a înțelege un text care evocă/imaginează o realitate necunoscută lui (de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ierta și trădarea, și triumful. Cu multă prietenie, Cioran (Emil Cioran, Scrisori către cei de acasă) [ Citește textul cu voce tare.] 1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul dat: a. Care sunt actanții situației de comunicare instituite prin textul citat? b. Ce elemente de structură și de compoziție (particularități ale organizării tex tuale, convenții specifice etc.) pot fi reperate în text? c. Ce elemente importante de conținut (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
caracter durativ și se succed pe o axă temporală. Reperele temporale multiple sunt, așadar, un indice al narativității; lor li se asociază repere spațiale unice sau multiple. - Discursul narativ se organizează ca structură sintagmatică, cuprinzând: nucleele narative (episoade, evenimente), personajele (actanții implicați în desfășurarea faptelor) și indicii (prezentarea personajelor și a contextului situațional, a cadrului diegetic). - Este modul de expunere cel mai complex: având caracter integrator, inserează și secvențe descriptive (pauze descriptive), dialogate sau monologate (nararea prin reprezentare). Descrierea (lat. descriptio
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dintre pământeni de Marin Preda, Fred Vasilescu din romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu apar și în ipostaza de autori ai confesiunii scrise). Personajul narator își asumă un dublu rol: cel de eu narator (narator autodiegetic) și rolul de actant (protagonist implicat în evenimentele relatate, cum este Ștefan Gheorghidiu, eroul lui Camil Petrescu). Naratorul martor joacă rolul eului narator și rol de observator al lumii narate (Ienache Coropcarul, narează la sadovenianul Han (al) Ancuței întâmplări în centrul cărora este plasat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mijloace de caracterizare Personajul literar (lat. persona - mască de teatru, rol, actor) este principala instanță narativă sau dramatică prin intermediul căreia scriitorul își exprimă indirect concepțiile, reprezentările, ideile în opera epică sau dramatică. Oameni transfigurați artistic, ființe imaginate de scriitor, devenite actanți ai întâmplărilor narate sau reprezentate scenic, personajele au fost numite în chip diferit de teoreticienii artei literare: „ființă de hârtie“ (R. Barthes), „ființă ficțională“ (Toma Pavel), actant (A.J. Greimas), actor (J. Lintvelt), erou (M. Bahtin, J. Lintvelt). Tipologia personajelor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în opera epică sau dramatică. Oameni transfigurați artistic, ființe imaginate de scriitor, devenite actanți ai întâmplărilor narate sau reprezentate scenic, personajele au fost numite în chip diferit de teoreticienii artei literare: „ființă de hârtie“ (R. Barthes), „ființă ficțională“ (Toma Pavel), actant (A.J. Greimas), actor (J. Lintvelt), erou (M. Bahtin, J. Lintvelt). Tipologia personajelor literare este definită ca „reprezentare convențională a unei ca tegorii umane (sociale sau psihologice) întrupată întrun personaj literar, care concentrează anumite caracteristici stabile, permanente, definitorii“ (M. Anghe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Hanu Ancuței). personajnarator mesager - îndeplinește numai funcția narativă și cea de regie, fără a fi implicat în seria de evenimente; este „vocea“ narativă care relatează evenimente auzite de la un alt personaj (de pildă, lița Salomia din Hanu Ancuței). - Personajele obiective (actanții) sunt urmărite în planul evenimențial, având numai funcție actanțială. Sunt, de obicei, personaje secundare, implicate doar la nivelul acțiunii narate sau reprezentate scenic. Clasificarea personajelor poate avea în vedere și criteriul reprezentativității: - Personajul arhetipal este un model originar, un erou
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Joițica) -, Tipătescu are conștiința puterii absolute și comportamentul unui stăpân care poate schimba, discreționar, destinele celorlalți. Item 2: evidențierea, prin două episoade/citate/secvențe comentate, a modului în care evoluează relația dintre cele două personaje Relația conflictuală dintre cei doi actanți se instituie chiar din prima scenă (actul I), când Tipătescu citește articolul în care este numit „vampir“ de către Cațavencu. Conflictul de interese, derizoriu (specific comediei) se amplifică în momentul în care Trahanache îi dezvăluie lui Tipătescu șantajul pe care îl
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
NARAȚIUNILE sînt văzute ca acte de vorbire, se spune că ele realizează uneori anumite acte perlocutorii (de ex., a convinge, a înfricoșa, sau a-și amuza destinatarii). ¶Austin 1962 [2003]; Lyons 1977 [1995]; Pratt 1977. act perlocuționar. Vezi ACT PERLOCUTORIU. actant [actant]. Un ROL fundamental la nivelul STRUCTURII PROFUNDE a narațiunii (similar cu FUNCȚIA la Souriau, DRAMATIS PERSONA la Propp și ARHIPERSONA la Lotman). Termenul a fost introdus în naratologie de Greimas, după lingvistul Tesnière, pentru care acesta desemna un tip
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sînt văzute ca acte de vorbire, se spune că ele realizează uneori anumite acte perlocutorii (de ex., a convinge, a înfricoșa, sau a-și amuza destinatarii). ¶Austin 1962 [2003]; Lyons 1977 [1995]; Pratt 1977. act perlocuționar. Vezi ACT PERLOCUTORIU. actant [actant]. Un ROL fundamental la nivelul STRUCTURII PROFUNDE a narațiunii (similar cu FUNCȚIA la Souriau, DRAMATIS PERSONA la Propp și ARHIPERSONA la Lotman). Termenul a fost introdus în naratologie de Greimas, după lingvistul Tesnière, pentru care acesta desemna un tip de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a fost introdus în naratologie de Greimas, după lingvistul Tesnière, pentru care acesta desemna un tip de unitate sintactică. Prelucrînd taxonomiile de rol propuse de Souriau și Propp, Greimas a ajuns la un MODEL ACTANȚIAL constînd, la origine, din șase actanți: SUBIECT (LEU la Souriau, EROU la Propp), OBIECT (SOARE la Souriau, PERSONAJ CĂUTAT la Propp), REMITENT (BALANȚĂ la Souriau, TRIMIȚĂTOR la Propp), DESTINATAR (PĂMÎNT la Souriau), ADJUVANT (LUNĂ la Souriau, AJUTOR și DONATOR la Propp) și OPOZANT (MARTE la Souriau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
PĂMÎNT la Souriau), ADJUVANT (LUNĂ la Souriau, AJUTOR și DONATOR la Propp) și OPOZANT (MARTE la Souriau, RĂUFĂCĂTORUL și FALSUL EROU la Propp). Într-o versiune mai recentă a modelului actanțial greimasian, Adjuvantul și Opozantul sînt considerați AUXILIANȚI, și nu actanți. Un actant poate ocupa un număr bine definit de poziții sau ROLURI ACTANȚIALE de-a lungul PARCURSULUI NARATIV. Subiectul, de exemplu, se poate stabili ca atare de Remitent, calificat (înzestrat cu competență) de-a lungul axei de capacitate, realizat ca
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Souriau), ADJUVANT (LUNĂ la Souriau, AJUTOR și DONATOR la Propp) și OPOZANT (MARTE la Souriau, RĂUFĂCĂTORUL și FALSUL EROU la Propp). Într-o versiune mai recentă a modelului actanțial greimasian, Adjuvantul și Opozantul sînt considerați AUXILIANȚI, și nu actanți. Un actant poate ocupa un număr bine definit de poziții sau ROLURI ACTANȚIALE de-a lungul PARCURSULUI NARATIV. Subiectul, de exemplu, se poate stabili ca atare de Remitent, calificat (înzestrat cu competență) de-a lungul axei de capacitate, realizat ca performer de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de exemplu, se poate stabili ca atare de Remitent, calificat (înzestrat cu competență) de-a lungul axei de capacitate, realizat ca performer de succes și răsplătit pentru performanța sa. Mai mult, la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii, un singur actant poate fi reprezentat de mai mulți ACTORI diferiți, iar mai mulți actanți pot fi reprezentați de unul și același actor. Astfel, într-o poveste de aventuri Subiectul poate avea mai mulți dușmani, ei toți funcționînd ca Opozanți; iar într-o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
competență) de-a lungul axei de capacitate, realizat ca performer de succes și răsplătit pentru performanța sa. Mai mult, la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii, un singur actant poate fi reprezentat de mai mulți ACTORI diferiți, iar mai mulți actanți pot fi reprezentați de unul și același actor. Astfel, într-o poveste de aventuri Subiectul poate avea mai mulți dușmani, ei toți funcționînd ca Opozanți; iar într-o simplă poveste de dragoste, tînărul poate funcționa, fie ca Subiect, fie ca
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și Remitent. În fine, nu doar actorii umani, ci și animalele, lucrurile și conceptele pot îndeplini rolurile fundamentale care constituie modelul actanțial: un diamant poate reprezenta Obiectul căutării Subiectului, iar un imperativ ideologic poate funcționa ca Remitent. Deși termenul de actant e frecvent folosit cu referire la rolurile esențiale jucate de entități în universul de situații și evenimente povestite, el mai e uneori folosit și cu referire la rolurile de NARATOR și NARATAR: aceștia sînt actanți ai comunicării în opoziție cu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ca Remitent. Deși termenul de actant e frecvent folosit cu referire la rolurile esențiale jucate de entități în universul de situații și evenimente povestite, el mai e uneori folosit și cu referire la rolurile de NARATOR și NARATAR: aceștia sînt actanți ai comunicării în opoziție cu actanții narării (Subiect, Obiect, Remitent sau Destinatar). ¶Courtés 1976; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hamon 1972; Hénault 1983; Scholes 1974. Vezi și PERSONAJ. actor [actor]. Concretizarea unui ACTANT la nivelul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
e frecvent folosit cu referire la rolurile esențiale jucate de entități în universul de situații și evenimente povestite, el mai e uneori folosit și cu referire la rolurile de NARATOR și NARATAR: aceștia sînt actanți ai comunicării în opoziție cu actanții narării (Subiect, Obiect, Remitent sau Destinatar). ¶Courtés 1976; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hamon 1972; Hénault 1983; Scholes 1974. Vezi și PERSONAJ. actor [actor]. Concretizarea unui ACTANT la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii. Actorul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
aceștia sînt actanți ai comunicării în opoziție cu actanții narării (Subiect, Obiect, Remitent sau Destinatar). ¶Courtés 1976; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hamon 1972; Hénault 1983; Scholes 1974. Vezi și PERSONAJ. actor [actor]. Concretizarea unui ACTANT la nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii. Actorul, care rezultă din conjuncția a cel puțin unui ROL ACTANȚIAL și unui ROL TEMATIC, e reprezentat de o unitate echivalentă unei expresii nominale și individualizat în asemenea mod, încît să constituie o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
forma unui covor zburător, a unei mese, sau a unei corporații. Mai mult, actorul poate fi individual (Ion, Maria), sau colectiv (mulțimea dintr-un metrou), figurativ (antropomorfic, zoomorfic etc.), sau nonfigurativ (Destinul). În sfîrșit, un actor poate reprezenta mai mulți actanți diferiți, și mai mulți actori pot reprezenta unul și același actant. În romanțuri, bunăoară, protagonistul funcționează adesea atît ca SUBIECT, cît și ca DESTINATAR; iar în poveștile de aventuri, diverșii adversari ai eroului sau eroinei pot funcționa, cu toții, ca OPOZANȚI
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Mai mult, actorul poate fi individual (Ion, Maria), sau colectiv (mulțimea dintr-un metrou), figurativ (antropomorfic, zoomorfic etc.), sau nonfigurativ (Destinul). În sfîrșit, un actor poate reprezenta mai mulți actanți diferiți, și mai mulți actori pot reprezenta unul și același actant. În romanțuri, bunăoară, protagonistul funcționează adesea atît ca SUBIECT, cît și ca DESTINATAR; iar în poveștile de aventuri, diverșii adversari ai eroului sau eroinei pot funcționa, cu toții, ca OPOZANȚI. ¶Adam 1985 [1999]; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ACTE. În termeni aristotelici, o acțiune este o schimbare de situații care duce de la nenorocire la fericire, sau invers. Firește, două acțiuni pot constitui o acțiune mai mare. 2. În terminologia lui Barthes, un grup de FUNCȚII subsumate aceluiași/acelorași ACTANT/ACTANȚI: de exemplu, funcțiile care angajează SUBIECTUL în deplasarea sa spre OBIECT ar constitui acțiunea pe care noi o numim CĂUTARE. 3. Un act. ¶Aristotle 1968 [1965]; Barthes 1975; Brooks, Warren 1959; Chatman 1978; Genot 1979; Greimas, Courtés 1982. acțiune
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
În termeni aristotelici, o acțiune este o schimbare de situații care duce de la nenorocire la fericire, sau invers. Firește, două acțiuni pot constitui o acțiune mai mare. 2. În terminologia lui Barthes, un grup de FUNCȚII subsumate aceluiași/acelorași ACTANT/ACTANȚI: de exemplu, funcțiile care angajează SUBIECTUL în deplasarea sa spre OBIECT ar constitui acțiunea pe care noi o numim CĂUTARE. 3. Un act. ¶Aristotle 1968 [1965]; Barthes 1975; Brooks, Warren 1959; Chatman 1978; Genot 1979; Greimas, Courtés 1982. acțiune ascendentă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
frustratori. ¶Bremond 1973 [1981]; van Dijk 1973; Scholes 1974; Todorov 1981. Vezi și PRATTON. ajutor [helper]. 1. Unul din cele șapte ROLURI fundamentale, pe care și le poate asuma un personaj (într-un basm), după Propp; unul din cei șase ACTANȚI în primele versiuni greimasiane ale MODELULUI ACTANȚIAL. ADJUVANTUL (analog la LUNA lui Souriau) îl ajută pe EROU sau SUBIECT. 2. Într-un model greimasian mai recent, un AUXILIANT pozitiv, care este reprezentat, la nivelul structurii de suprafață, de un ACTOR
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]