712 matches
-
pe care le va ditribui (însămânța) de jur împrejurul tablei. Această alegere este deseori limitată la adânciturile de pe partea jucătorului, precum și la un număr minim de piese existente în respectiva adâncitura. În procesul cunoscut sub numele de 'însămânțare', toate piesele dintr-o adâncitura sunt distribuite câte una în următoarele adâncituri, de jur împrejurul tablei de joc. Această denumire a mutării, de 'însămânțare', este una pertinenta, deoarece nu numai că deseori piesele sunt chiar semințe, dar mutarea în sine reflectă procesul real al plantarii semințelor una
Mancala () [Corola-website/Science/323119_a_324448]
-
tablei. Această alegere este deseori limitată la adânciturile de pe partea jucătorului, precum și la un număr minim de piese existente în respectiva adâncitura. În procesul cunoscut sub numele de 'însămânțare', toate piesele dintr-o adâncitura sunt distribuite câte una în următoarele adâncituri, de jur împrejurul tablei de joc. Această denumire a mutării, de 'însămânțare', este una pertinenta, deoarece nu numai că deseori piesele sunt chiar semințe, dar mutarea în sine reflectă procesul real al plantarii semințelor una cîte una în adâncituri în pământ. Dacă
Mancala () [Corola-website/Science/323119_a_324448]
-
una în următoarele adâncituri, de jur împrejurul tablei de joc. Această denumire a mutării, de 'însămânțare', este una pertinenta, deoarece nu numai că deseori piesele sunt chiar semințe, dar mutarea în sine reflectă procesul real al plantarii semințelor una cîte una în adâncituri în pământ. Dacă mutarea se termină după ce s-a distribuit ultima piesă, atunci jocul se consideră a fi cu un tur pe jucător. Jocurile cu tururi multiple, sau cu releu, sunt o altă variantă a jocurilor mancala destul de frecvență. În
Mancala () [Corola-website/Science/323119_a_324448]
-
distribuit ultima piesă, atunci jocul se consideră a fi cu un tur pe jucător. Jocurile cu tururi multiple, sau cu releu, sunt o altă variantă a jocurilor mancala destul de frecvență. În aceste variante, daca ultima piesă distribuită cade într-o adâncitura ocupată, atunci toate piesele din acea adâncitura se redistribuie în continuare. Un alt mod comun de a utiliza tururile multiple este acela în care ultima piesă cade într-o anumită adâncitura predefinită. Există multe alte variații ale regulilor de joc
Mancala () [Corola-website/Science/323119_a_324448]
-
a fi cu un tur pe jucător. Jocurile cu tururi multiple, sau cu releu, sunt o altă variantă a jocurilor mancala destul de frecvență. În aceste variante, daca ultima piesă distribuită cade într-o adâncitura ocupată, atunci toate piesele din acea adâncitura se redistribuie în continuare. Un alt mod comun de a utiliza tururile multiple este acela în care ultima piesă cade într-o anumită adâncitura predefinită. Există multe alte variații ale regulilor de joc. Capturarea pieselor se face pe baza ultimei
Mancala () [Corola-website/Science/323119_a_324448]
-
aceste variante, daca ultima piesă distribuită cade într-o adâncitura ocupată, atunci toate piesele din acea adâncitura se redistribuie în continuare. Un alt mod comun de a utiliza tururile multiple este acela în care ultima piesă cade într-o anumită adâncitura predefinită. Există multe alte variații ale regulilor de joc. Capturarea pieselor se face pe baza ultimei piese distribuite. Ce fel de cerințe trebuie îndeplinite că un grup de piese să fie capturate diferă mult de la joc la joc.
Mancala () [Corola-website/Science/323119_a_324448]
-
fiind de 1,5m. Așa cum structura a fost dezvelită, s-a putut constata că zidăria a fost așezată direct pe solul stâncos, acest lucru fiind evident datorită tăieturilor descoperite pe stâncă. În partea inferioară a secțiunii s-a evidențiat o adâncitură de formă neregulată, iar în exterior s-a constatat existența unui strat consistent de nisip amestecat cu var care se afla la baza zidului. În caseta 3 și secțiunea a II-a este de reținut următoarele: În total s-au
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
un ac (sau o altă unealtă ascuțită) se trasează desenul prin zgârierea vernisului, dezvelind suprafața plăcuței. Aceasta este apoi cufundată în acid azotic. Acidul corodează suprafața plăcuței care a fost expusă prin îndepărtarea stratului protector de vernis, creându-se astfel adâncituri în clișeul metalic. După ce este suficient de corodată, plăcuța este scoasă din baia de acid iar vernisul este îndepărtat pentru pregătirea următorului pas din procesul gravurii. Pentru inprimarea clișeului incizat, se aplică cerneală pe suprafața acestuia asigurându-se buna ei
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
metalic. După ce este suficient de corodată, plăcuța este scoasă din baia de acid iar vernisul este îndepărtat pentru pregătirea următorului pas din procesul gravurii. Pentru inprimarea clișeului incizat, se aplică cerneală pe suprafața acestuia asigurându-se buna ei pătrundere în adâncituri. Plăcuța este frecată cu tarlatan (sau altă pânză) pentru îndepărtarea grosului cernelei și apoi ștearsă mai bine cu ziar sau pagini de cărți de telefoane învechite, lăsând cerneală doar în adâncituri. O foaie de hârtie umedă este așezată peste plăcuță
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
pe suprafața acestuia asigurându-se buna ei pătrundere în adâncituri. Plăcuța este frecată cu tarlatan (sau altă pânză) pentru îndepărtarea grosului cernelei și apoi ștearsă mai bine cu ziar sau pagini de cărți de telefoane învechite, lăsând cerneală doar în adâncituri. O foaie de hârtie umedă este așezată peste plăcuță, astfel încât, la trecerea prin presă, hârtia umezită va putea fi forțată în adânciturile umplute cu cerneală. Plăcuța și hârtia sunt apoi acoperite cu o țesătură groasă pentru asigurarea distribuirii egale a
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
și apoi ștearsă mai bine cu ziar sau pagini de cărți de telefoane învechite, lăsând cerneală doar în adâncituri. O foaie de hârtie umedă este așezată peste plăcuță, astfel încât, la trecerea prin presă, hârtia umezită va putea fi forțată în adânciturile umplute cu cerneală. Plăcuța și hârtia sunt apoi acoperite cu o țesătură groasă pentru asigurarea distribuirii egale a presiunii presei. După trecerea prin presă, clișeul și hârtia sunt descoperite și dezlipite unul de celălalt, fiind relevată stampa creată. În cazul
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
de defileu care te poartă către capătul unei peșterii fără tavan. De-a lungul culoarelor se identifică mai multe trasee de escaladă. În apropiere se află o formațiune carstică similară numită "Cerdacul Iadului" unde se găsesc cîteva mici peșteri sau adîncituri în stîncă, accesibile. Traseul este accesibil tot timpul anului, gradul de dificultate fiind unul ușor și distanțele necesar a fi parcurse fiind destul de mici, ceea ce îl face oportun în vederea curei de teren inclusiv pentru turiștii de vârsta a III-a
Grota Urșilor () [Corola-website/Science/325067_a_326396]
-
milioane de ani). S-a caracterizat prin extincția masivă a sauropozilor și ichthiozaurilor din cauza separării supercontinentului Pangeea în continentele Laurasia și Gondwana, extincție cunoscută sub numele de extincția Jurasic-Cretacic. Nivelului mării a crescut distrugând preeriile de ferigi și a creat adâncituri în urma sa. Ichthiozaurii au disparut în timp ce sauropozii nu au dispărut în întregime în Jurasic; de fapt, unele specii, cum ar fi "Titanosaurus", au trăit până la extincția K-T. Creșterea nivelului mării a deschis marea Atlantic, care va continua să se
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
a durat 45 de milioane de ani (între acum 145 de milioane de ani până acum 100 milioane de ani). Cretacicul timpuriu a văzut extinderea căilor maritime, și, ca urmare, declinul și extincția sauropozilor (cu excepția Americii de Sud). S-au creat multe adâncituri de coastă care au provocat extincția ichthiozaurilor. Apare un nou prădător, Mozazaurul, care se dezvoltă și poate atinge 14 metri, devenind stăpânul mărilor. Unii dinozauri, cum ar fi "Eustreptospondylus", au evoluat pentru a face față adânciturilor de coastă și insulelor
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
S-au creat multe adâncituri de coastă care au provocat extincția ichthiozaurilor. Apare un nou prădător, Mozazaurul, care se dezvoltă și poate atinge 14 metri, devenind stăpânul mărilor. Unii dinozauri, cum ar fi "Eustreptospondylus", au evoluat pentru a face față adânciturilor de coastă și insulelor mici din Europa antică. Alți dinozauri au apărut pentru a umple spațiul gol pe care dispariția din Jurasic-Cretacic l-a lăsat în urmă, cum ar fi "Carcharodontosaurus" și "Spinosaurus". Cel mai mult succes au avut dinozaurii
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
menționează că biserica era făcută din paianta. În realitate, structura construcției era de lemn, parțial îmbrăcată în blăni parțial tencuită. Din lemnele carbonizate adunate pe locul bisericii se pot distinge două tipuri de lemne, rămase din structura construcției: stâlpi cu adâncituri laterale și bârne late, cu capete fasonate, pentru a intra în adânciturile stâlpilor. Pe latura de nord, la altar, s-au putut observa tălpi de lemn groase ce susțineau stâlpi verticali. Așadar biserica avea o structură de rezistență de tip
Biserica de lemn din Purcăreni, Argeș () [Corola-website/Science/322825_a_324154]
-
de lemn, parțial îmbrăcată în blăni parțial tencuită. Din lemnele carbonizate adunate pe locul bisericii se pot distinge două tipuri de lemne, rămase din structura construcției: stâlpi cu adâncituri laterale și bârne late, cu capete fasonate, pentru a intra în adânciturile stâlpilor. Pe latura de nord, la altar, s-au putut observa tălpi de lemn groase ce susțineau stâlpi verticali. Așadar biserica avea o structură de rezistență de tip ramă, formată din tălpi inferioare și superioare, cu stâlpi înalți fixați cu
Biserica de lemn din Purcăreni, Argeș () [Corola-website/Science/322825_a_324154]
-
unei perioade lungi de degradare a interiorului. O ușă de intrare, una de trecere între pronaos și naos și trei spre altar permit accesul și mișcarea rituală în biserică. Portalul vechi de la intrare păstrează sculptura adâncă a unui cadru și adânciturile decorative de la bază. Ferestrele sunt puține dar mărite în perioade anterioare, cu excepția ferestrei dinspre sud a naosului, rămasă în dimensiunile sale originale. Altarul se remarcă prin cele două nișe laterale și terminarea în ax. Structura bisericii păstrează la stâlpii pridvorului
Biserica de lemn din Scoarța-Cârținești () [Corola-website/Science/322141_a_323470]
-
oaselor brațului, antebrațului și ale autopodului. Restul aripii este acoperit cu pene mai mici, numite tectrice. Remigele sunt denumite astfel datorită funcției lor analogă ramelor de vâslit și servesc la baterea aerului în timpul zborului. Rahisul remigelor prezintă în genere o adâncitură în formă de jgheab de-a lungul părții ventrale, iar lamele externe sunt de regulă mai înguste decât cele interne. În plus, barbele lamei externe se inseră deseori de-a lungul rahisului sub un unghi mai ascuțit decât cele ale
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
piramide de pământ, formate în urma eroziunii diferențiate în conglomerate slab cristalizate și a apelor de șiroire rezultate din ploi și din topirea zăpezilor. Sub forma unor turnulețe de 80 m înălțime, piramidele oferă un peisaj neobișnuit, îmbinat cu zone de adâncituri de peste 10 m în versantul văii și forme cu aspectul unor imense tuburi de orgă. Aceste piramide au fost descrise pentru prima dată de prof. universitar Gheorghe Niculescu, în anul 1957. Fenomene similare se întâlnesc însă și în alte două
Goranu, Vâlcea () [Corola-website/Science/328298_a_329627]
-
icre, depuse de o femelă este de 241- 2528, în medie 1626. După Berg (1948) numărul de icre, depuse de femele, ce măsoară 82-104 mm, variază între 1580 și 2710. Cuibul. Femela depune icrele în mici cuiburi care sunt niște adâncitură săpate mai înainte de ea în nisipul de pe fundul apei, căptușite cu material vegetal. Cuibul poate fi amplasat și pe rădăcini sau pe mușchi acvatici. Comportamentul reproductiv. Actul de depunere a icrelor este precedat de o urmărire de către mai mulți masculi
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
și picioarele brun-cenușii. Masculii sunt mai mari decât femelele. Se hrănește de obicei cu vegetale: semințe, grăunțe, cereale, ierburi etc.; destul de des și cu lipitori. Își face cuibul pe sol în ierburi, în apropierea apelor, în stufăriș; cuibul este o adâncitură cu ceva plante, puf și câteva pene. Ponta este depusă de la mijlocul lui aprilie până la începutul lui mai. Ouăle, în număr de 8-10, sunt de culoarea smântânii până la brun-ruginii. Incubația durează 21-23 de zile. Clocitul începe o dată cu depunerea ultimului ou
Rață cârâitoare () [Corola-website/Science/329292_a_330621]
-
puternic penetrant "zit-zit." Se hrănesc, în principal, cu nevertebrate acvatice (crustacee, larve acvatice etc), de asemenea, cu icre și pește mic, pe care le prinde, de obicei, sub apă din albia râurilor. Cuibul este în apropierea sau deasupra apei, în adâncituri de mal, crăpăturile stâncilor, printre rădăcinile copacilor de pe mal, într-o nișă sau pe construcții artificiale (o ieșitură sub pod, în canalele de scurgere), adesea în spatele căderilor de apă, mai rar pe pietre în mijlocul apei sau în caz de mari
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
Reginald Buller a determinat faptul că ascele sunt heliotropice—se îndoaie în contact cu lumina. Astfel cum el nota, „Am tăiat transversal prin lamelele sale, am examinat aceste secțiuni sub microscop și imediat am înțeles că în toate găurile și adânciturile himenale, ascele erau curbate spre exterior, așadar operculul lor ar putea putea să fi văzut cele mai puternice raze de lumină la care capătul ascelor a fost supus în locurile în care corpurile ciupercilor s-au dezvoltat.” Acest răspuns la
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
bohemica". Un alt grup similar de specii sunt zbârciogii „fără jumătate”, "Morchella semilibera" și alte specii, care au o pălărie în formă de fagure care este atașată piciorului la aproximativ jumătate din lungimea sa, și cu crestele mai negre ca adânciturile. Suplimentar, piciorul secționat pe lungime al speciei "M. semilibera" pare ca fiind gol, în timp ce "V. bohemica" are de obicei mănunchiuri asemănătoare bumbacului în picior, iar "M. semilibera" are perforații verticale spre bază, în timp ce "V. bohemica" nu le are. "Verpa bohemica
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]