6,508 matches
-
care, spărgându-ne cu cruzime mingile și fugărindu-ne inestetic prin cartier, fac deliciul modestelor mele amintiri din copilărie); începe să plouă mărunt. O dată cu lăsarea serii, se face brusc răcoare, iar noi, asudați, dar hotărâți să învingem, uităm să ne adăpostim de stropii care se precipită din norii amenințători. Nu mai țin prea bine minte dacă ne-am întors acasă "cu scut" sau "pe scut", ca să parafrazez celebra expresie elină (oricum, rezultatul final este irelevant), dar îmi amintesc în chip clar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de deferență, își ocupă maiestuos locul din spațiu lângă noi, care păruse că o aștepta numai pe ea, și ne întinse un plic misterios. Era acesta plicul, înțelesei în cele din urmă, care zăcuse mut, de-a lungul lunilor trecute, adăpostind suma vinovată în întunericul unui sertar rușinat, încercând însă, fără îndoială, în tot acest răstimp, să-și imagineze destinatarul, să îl adulmece, să ne cheme pe noi, din necunoscutul care ne înghițise și care făcea astfel imposibilă orice încercare de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pradă proaspătă de cărți pe care de-abia aștept să le rumenesc așa cum se cuvine în fața lămpii aprinse. Înainte de toate însă, decid să mă abat puțin din drum pentru a mă plimba prin Nishikoen, parcul de lângă superba clădire futuristă ce adăpostește mediateca. Citesc o vreme așezat pe o bancă, mestecând conștiincios un sandviș cu ton și cu maioneză, după care, constatând că s-a făcut târziu, mă îndrept agale spre stația de autobuz. La ieșirea din parc, dau peste o gașcă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tărâm unic, fiind convinsă că în pădure există o lume mirifică care nu poate egala pe aceea de afară, care este frumoasă dar uneori este dezastruoasă. Într-un târziu s-a trezit din visare, și o prepeliță care s-a adăpostit la umbra unui brusture crescut în iarbă deasupra șipotului i-a grăit fetei: -Știu că zânele se ocupă de ceva, nu trândăvesc ziua în amiaza mare. -Dar eu nu sunt zână, răspunse Magnolia prietenoasă. -Ascultă, pe mine nu mă duci
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și un păianjen. Păianjenul torcea fir pe care-l aduna ghem. După aceea urca pe o plantă întindea firul pe șapte, țesea pânza apoi trecea la urmărirea insectelor din jur. Atunci când nu reușea să prindă nimic din mijlocul pânzei, se adăpostea la o margine astfel că până la urmă îi cădeau câteva musculițe în plasă. Le învelea în pânză până când ele, neavând aer, mureau și păianjenul avea hrană. Seara revenea la adăpostul lui de unde asculta până târziu în noapte spectacolul greierului. Furnica
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la nevoie se cunoaște. -Ce facem, stăpâne, distrugem și castelul sau nu? A întrebat de data asta Trotinel. -Nu avem nimic cu această fortăreață. S-o lăsăm așa pentru vietăți care nu vor avea unde să locuiască și se vor adăposti aici, a zis cu hotărâre în glas Căiță. -Trebuie să ne ascultăm regele nostru, a zis Cârtița. -Despre ce rege vorbești, dragă prietenă? întrebă Căiță. -Despre, Înălțimea Ta, a răspuns Cârtița. -Da, așa este, tu ești regele nostru, au zis
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu viață înseamnă că a avut noroc pentru că n-a fost o viperă, ci un simplu șarpe; dacă ar fi fost viperă, putea fi mort. Într-o joi la amiază s-au auzit împușcături dinspre Conovăț, un loc unde erau adăpostiți caii. La auzul împușcăturii s-au deplasat mulți soldați la fața locului și au văzut cum un soldat împușcase o viperă care a atacat la gât cel mai bun cal al divizionului. Calul era de origine elvețiană și în aplicații
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că atunci, ca și acum, nu aud și nu văd realitatea din juru-mi, norii zvăpăiați de pe cerul albastru sau miile mărgele care cu ușurință se joacă cu ochii și cu gândurile mele, deșirându-se pe firul apei pentru a se adăposti de urâta lume, care le nimicește zilnic. Umbra îmi spunea că era suficient să mă aburc pe prispa veche și bătrânească care mă suporta de ani de zile cu gândurile mele trimise aiurea, cu genunchii adunați grămadă la gură, doar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
copiilor protejați în familii substitutive (asistenți maternali angajați ai serviciilor publice, asistenți maternali ai organismelor private autorizate, rude până la gradul IV inclusiv, alte persoane/familii, încredințați în vederea adopției). O altă realizare importantă este închiderea unui număr mare de centre care adăposteau, în sistem clasic, peste 100 de copii. Se acordă în această perioadă o importanță semnificativă serviciilor de prevenire a abandonului, dar în ceea ce privește eficiența măsurilor de reintegrare a copilului în familia biologică păstrăm reticențe în apreciere, ca urmare a lipsei studiilor
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
care nu i le putea șterge preschimbările metempsihozei căreia el era supus. Ceremonii la moarte. Înmormântările se făceau simplu și fără nici un lux. Mormintele lor erau numai niște brazde, căci de ar fi fost săpate adânc ori ar fi fost adăpostiți sub monumente, se credea că morții vor fi înăbușiți. Plângeau puțin și purtau mult timp dorul după cei morți. Odin (70 înainte de Christos). După credința Scandinavilor, Dumnezeu a dat oamenilor un suflet nemuritor și care are să trăiască în urma distrugerii lumii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care nu lucesc în lumină, cerul nu este niciodată amenințător, iar fluviul nu este niciodată liniștit, și asta deoarece în ea nu este loc nici pentru culori, nici pentru lumina care strălucește, nici pentru liniște, nici pentru amenințare pentru că ceea ce adăpostește în sine culori, amenințări și bucurii și le face posibile, în auto-afectarea sa și prin ea, a fost exclus din natură și nu există propriu-zis în ea, nu există nicăieri, decât ca această dimensiune prealabilă de iluzii care suntem noi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aflate în Centrul mamă-copil deschis în Centrul de Plasament Leagănul nr. 1, „Sfânta Ecaterina” (Sector 1, București)9. Numărul persoanelor care au răspuns acestui test a fost de zece (numărul nu a fost ales, ci oferit de capacitatea centrului, care adăpostește zece copii, împreună cu mamele lor). Menționez că intenția nu a fost aceea a unui studiu relevant cantitativ, ci pregnant calitativ. În acest sens, se pot face rezervele cuvenite privind valabilitatea restrânsă a concluziilor ce s-au desprins, precizând că generalizarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
noii lor condiții, situație de altfel perfect normală (și care mai poate fi observată când sunt necesare eforturi de adaptare în cazul unui serviciu nou sau al unui alt regim cotidian, impus, de pildă, la începutul vieții de cuplu). Femeile adăpostite în Centrul mamă-copil trădau, prin cuvintele pe care le considerau definitorii personalității lor și felul cum răspundeau la modul în care apropiații lor le sancționaseră că sunt mame (avem în vedere lipsa oricărui sprijin emoțional și material, nerecunoașterea copilului ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
putea găsi ajutor?... Sau ne-am putea odihni puțin? Fu cât pe ce să nege Diego Alatriste pentru ultima oară, Înainte de a dispărea În beznă, când Îi veni o idee cu iuțeala fulgerului. El Însuși nu avea unde să se adăpostească, pentru că italianul și alți mercenari de-ai mascaților și ai părintelui Bocanegra puteau veni să-l caute În bârlogul lui de pe Strada Archebuzei, unde la ora aceea eu dormeam adânc și neștiutor. Dar mie nimeni n-avea de ce să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ea trecuse de zece ani, eu de-abia mă nășteam. Vine din Germania, eu nu am trecut niciodată peste graniță. Drumul ei până la mine constituie o poveste pe care nu o cunosc îndeajuns. Știu doar că, mai înainte, a fost adăpostită de către un doctor. Profesor-doctor, cam așa ceva, vârstnic, mort până să aflu de Erika. „Adăpostită”, fiindcă, după câte am auzit, între ei nu a existat o legătură comparabilă cu a noastră. A fost tratată ca un obiect. Ceva care ocupă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu am trecut niciodată peste graniță. Drumul ei până la mine constituie o poveste pe care nu o cunosc îndeajuns. Știu doar că, mai înainte, a fost adăpostită de către un doctor. Profesor-doctor, cam așa ceva, vârstnic, mort până să aflu de Erika. „Adăpostită”, fiindcă, după câte am auzit, între ei nu a existat o legătură comparabilă cu a noastră. A fost tratată ca un obiect. Ceva care ocupă un loc în casă, un spațiu fix, bine precizat. Nu au fost niciodată, împreună, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
foame zile întregi și încercând să se obișnuiască cu o lume dură, cea a străzii. Acesta este destinul lui Dorobanțu Petrișor, un personaj care a rămas fidel băncii din fața blocului din care a fost nevoit să plece și care astăzi adăpostește singura avere pe care o mai are: o pungă în care sunt îndesate câteva bluze. Sub aceeași bancă stă deseori și o sticlă de băutură care îl ajută să uite de necazuri, după cum povestește chiar el. De sub nelipsita șapcă pe
Destinul tragic al unui om care a avut totul la picioare. Reportaj De Ce News () [Corola-journal/Journalistic/80524_a_81849]
-
dus și a rămas pe străzi” , își amintește Elena. Petrișor povestește că iernile sunt cele mai crâncene încercări prin care trece an de an: „Iarna este cea mai grea perioadă pentru că trebuie să îmi găsesc un loc unde să mă adăpostesc. De obicei, stau în ghenele blocurilor, dar oamenii mă dau afară pentru că pur și simplu nu vor să aibă de-a face cu unul ca mine” Nici când vine vorba despre igiena personală lucrurile nu sunt mai simple. Trebuie să
Destinul tragic al unui om care a avut totul la picioare. Reportaj De Ce News () [Corola-journal/Journalistic/80524_a_81849]
-
Când posezi un castel ca The Archiepiscopal Chateau, cu impozanta lui sală a tronului, devenită Assembly Hall, cu împănata alură cinegetică a sălii de jocuri (totodată fumoar), în prezent Hunting Hall și, nu în ultimul rând, cu generoasa lui pinacotecă adăpostită în somptuoasa Art Gallery, poți să speri la colaborarea unor invitați de marcă ce populează lumea muzicii contemporane: Daniel Kessner (compozitor și flautist, reprezentant exponențial al echipei de muzicieni de la California State University-Northridge), Dolly Kessner și Elena Letnanova (ambele pianiste
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
Nu așteaptă să fie invitați, își caută locul. Nu așteaptă ca masoneria autohtonă - nouă mișcare pe piață, noul trend din lumea teatrală, din școala de teatru - să se pună în mișcare și să-și impună prea multele mediocrități și nonvalorile adăpostite sub așa o haină impunătoare. Voi reveni la acest subiect iritant. Cel puțin. Într-o seară, am urcat, ca și în altele, în podul unei case frumoase din București, așezată la o răspîntie de drumuri, avînd o intersecție și cu
După douăzeci de ani. Varianta feminină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7855_a_9180]
-
Covrig Roxana Furtuna de joi din Capitală a făcut ravagii atât în ceea ce privește traficul, cât și în ceea ce privește viețile oamenilor, care, încercând să se ferească de furia furtunii s-au adăpostit fie la gurile de metrou, fie în alte spații. După ce un panou a căzut peste două femei în zona Unirii, un cort s-a prăbușit peste oameni, în sectorul 3. O femeie în vârstă de 80 de ani a ajuns
Femeia accidentată grav de furtuna de joi a murit la spital by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78800_a_80125]
-
unitate furnizoare se vor introduce în recipienți, care trebuie să asigure păstrarea nemodificata a umidității și a celorlalte însușiri calitative ale porumbului pînă la stabilirea randamentului. Pentru păstrarea probelor se pot folosi lăzi din diferite materiale, care se închid etanș, adăpostite de influență factorilor externi (soare, vînt,ploaie etc.) în stațiile pentru stabilirea randamentului. Recipientii vor avea capacitatea necesară pentru păstrarea probelor extrase din predările efectuate în decurs de o zi de către unitatea furnizoare și vor fi în număr corespunzător, în funcție de
HOTĂRÎRE nr. 175 din 9 octombrie 1984 privind aprobarea normelor tehnice referitoare la recepţia la fondul de stat a cerealelor, leguminoaselor boabe şi seminţelor oleaginoase şi condiţiile de calitate a acestora. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106658_a_107987]
-
avea să revină în vizită la Paris decât în 1972, atunci când avea să dea Monicăi Lovinescu interviul amintit mai sus. De ce "Apunake"? De unde provine acest nume insolit? Răspunsul, neașteptat, l-am găsit vizitând Historiska Museet (= Muzeul de Istorie) din Stockholm. Adăpostit într-o fostă cazarmă din centrul orașului, muzeul cuprinde vestigii ale vikingilor, o sală-tezaur, descoperiri arheologice, precum și obiecte de artă religioasă. în secția consacrată sculpturii și orfevrăriei medievale, existau niște obiecte provenite din localitatea APPUNA, regiunea OSTERGOTLAND. Această provincie se
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
Iulian Baza militară din Kandahar a fost atacată cu rachete, duminică, în timpul vizitei pe care Victor Ponta, Gabriel Oprea și Mircea Dușa o efectuau cu ocazia ceremoniei de retragere a Armatei Române din Afganistan. Toți civilii au fost evacuați și adăpostiți în buncăre, transmite antena3.ro.
Baza din Kandahar, atacată cu rachete în timpul vizitei efectuate de Ponta, Oprea și Dușa by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73843_a_75168]
-
fi stat la Bosfor. Numai atât. Nu pretindem mai mult. Având în vedere logistica și situația precară a continentului. N-a fost să fie. La Sighișoara, am dat ocol mult timp casei vopsite în albastrul medieval, în care a fost adăpostit domnitorul valah, după întâia sa fugă de șef neînțeles. Geamurile ei sunt mici, sumbre, suspicioase, potrivite unui ins ce nu privește cu prea mult drag spre lume. Să fi avut destinul lui Sobiețki salvând Viena... Șefule, șopteam înconjurând casa încet
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]