1,151 matches
-
acum dou) mii de ani. În centrul hipodromului, o elips) lung), supl) - un monolit c)zut la p)mânt, de câteva tone. Ne așez)m sub niște smochini de pe coast), În timp ce Mississippi alearg) prin iarbă Înalt) și moale. Vântul abia adie și unduiește grațios iarbă, desenând dare albicioase pe pajiștea verde. Cand John pleac) pe mare, ia cu el și câinele, s)-i țin) de urât. S-a s)turat de singur)țațe de când c)l)torea pe vasele germane cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
tamariniers, e Qui circule dans l'air et m'enfle la narine, D Se mêle dans mon âme au chant des mariniers E [PARFUM EXOTIC În calde seri de toamnă cînd sorb cu adîncire Mireasma care molcom din sînul tău adie, Un țărm al fericirii în mintea mea învie Orbit deo monotonă, fierbinte strălucire: Un ostrov leneș unde mărinimoasa Fire Dă arbori stranii, poame cu care te îmbie, Bărbați cu trup subțire și sprintenă tărie, Femei cuo fără samăn de sinceră
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și pe segmentarea tipografică frastică, constatăm că putem considera o primă mișcare care acoperă ansamblul catrenelor. Cele două terține formează și ele tot o singură frază tipografică. Revenirea la aceleași cuvinte odeur de ton sein [mireasma care din sînul tău adie] din v. 2 și ton odeur [mireasma ta] din v. 9, je vois din v. 3 și 10 par să confirme diviziunea sintactică în două părți care amestecă de fiecare dată cel puțin trei moduri perceptuale: mirosul, văzul (Q1) și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
5) Rescrie corect enunțurile de mai jos: * Laprobadeevaluareamrezolvatunexercițiufoartedifici l. * Ceicareiubescanimalelesuntoamenibunișigeneroși. 6) Alcătuiește propoziții, folosind cuvintele: descoperă, cercetează, pericol, gând, s-a, i-a. O întâmplare neobișnuită Ioana aruncă supărată caietul. Nu are chef să-și facă temele. Afară e soare. Adie un vânticel călduț, care a reușit să topească și ultimele pete de zăpadă. Pe bolta senină a cerului se alintă câțiva norișori pufoși. Ioana se ridică de la masa de scris.Deschide fereastra. Razele soarelui îi mângâie chipul. Își sprijină coatele
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
clasicității, și astfel, cititorul ar putea intui voluptuoase vibrații eminesciene („3ărea că printre zăbrelele coastelor s-a fost deschis o poartă... ”), sonorități blagiene („Se aude rnicornul”), spasme bacoviene („Sunt un fel de Bacovia al șirei spinării. Al sistemului nervos / parasimpatic. Adie plăcerea / Prin sinapse, / Ca zefirul ușor, / Primăvara, / La Pănăstirea Văratic...”), exaltări ale limbajului tipic arghezian („și prin viespi, albini, aspide. Prin venin și miere dulce”), cu învăluiri apoi, „prin hronic de Neculce” sau „cu dulci și vechi... și antice rostiri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Țin trei cuvântări și una către comunitatea religioasă maghiară, primită separat. Se încheie la ora 3. Foarte obositor pentru Elisabeta. Scrisori de la părinți. Anglia și Italia ne-au recunoscut; sunt așteptate doar scrisorile. Ora 5 plimbare în trăsură, cu Elisabeta, adie un vânt răcoros. La ora 6 e banchet la teatru, pentru Brătianu, eu îi scriu o scrisoare. Ora 8 ovație a coloniei italiene, ora 8½ a coloniei ungare, care sunt entuziasmate. Aduc buchete și țin discursuri, cărora eu le răspund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
renunțe la ceea ce este omenesc în ele și să se consacre exclusiv obiectivității și preciziei despre care se pretindea că sunt absolute în Naturwissenschaften. La începutul secolului XX însă, această minciună a fost dezvăluită. Suflul nou al adevărului relativ a adiat și asupra gândirii educaționale. Pătrunderea fenomenologiei și a hermeneuticii în cercetarea și optimizarea curriculară le-a părut însă multor pedagogi și teoreticieni moderni ai educației surprinzătoare și neavenită. Era o reacție firească. Cele două orientări epistemologico-metodologice se definesc prin detașare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
chiar prin interdicția expresă a doctorului ("Cînd Lenora cercase a se aventura pe acolo, Walter îi făcuse un semn vag de politețe sau de concediere"). Parcul sanatoriului îi apare la o depărtare inaccesibilă mișcării, grevată de o dispoziție prin care adie o arie stranie ("Era o stare de lucruri a cărei soluție nu se putea prevede, așa cum se uita Lenora de lung la bazinul din fundul parcului. Din indolență, n-ar fi ajuns totuși să se plimbe pînă la dînsul și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Yves de La Brière, Revue des Jeunes (Revista tinerilor) a lui Robert Garric, La Vie intellectuelle (Viața intelectuală), La Vie Catholique (Viața catolică) ale lui Francisque Gay sau Bulletin catholique international (Buletinul Catolic Internațional) al lui Maurice Vaussard. Un nou spirit adia. Se dezvolta ideea că Europa trebuia reconstruită incluzînd și Germania, pe baza reconcilierii franco-germane. Acest spirit nou era un spirit european, susținut de popularism. Acești democrați, creștini și sociali scoteau în față universalismul ce decurgea din creștinism, relativizau factorul național
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
politice. Poeziile debutului editorial (Ora 24, 1978) indicau o severitate lucidă, cultivând vocabule dure, irizații sticloase și reci („zăpezi de radium”, „lumina de meninge”), nu fără puseuri blagiene („inimile somnului”), cu dor de pământ, mirosuri fragede. Un aer de Maramureș adie uneori printre versurile, altminteri reci, artificiale. O neliniște înghețată, cu ceva tonuri de Ioan Alexandru și nostalgii expresionist-rurale: „Aș fi putut să rămân fiu nebun de arcași prin păduri / Între coarne de zimbru ca într-un mare amurg fumegând. / Aș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
Edgar Papu era, de altminteri, convins că poetul aducea „o excepțională contribuție românească” la cunoașterea creației rilkeene, tocmai fiindcă versurile lui deveneau rezonante intențiilor marelui poet. Mergând în același sens, Nicolae Balotă sesiza și el faptul că în opera traducătorului „adie ceva din parfumul originalului, iar tăcerile acelei mici poezii japoneze umflă ușor perdeaua cuvintelor în limba tălmăcirii”, făcând ca peste ele „harul” să coboare „candid”. SCRIERI: Unde, București, 1969; Vatră, București, 1978. Traduceri: R.M. Rilke, Versuri, București, 1966 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
înțeles sufletul cubanezului...Poate doar eu. Izgonirea din rai Señor Diaz-Quintanal Fernandez de Luz avea atelierul într-o mică baracă de doi metri pe trei, cu destulă lumină, fără geamuri de sticlă. Doar niște jaluzele puteau regla intensitatea curentului care adia uneori și răcorea mica încăpere. În baracă era un pat rabatabil care, atunci cînd era ridicat, avea o serie de polițe și sertare cu fel de fel de scule roase de vreme și de folosire îndelungată. Un mic strunguleț nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în partea superioară manifesta o curbură ce te făcea să-l consideri aproape un baston sadea. Era o splendidă zi de vară! Vrăbiile și guguștiucii dialogau în limbajul lor, bucurându-se de binefacerile anotimpului cald, atât de repede trecător. Nu adia nici un firicel de vânt. Cu toate acestea, privind la mersul bătrânului aveai impresia clară că înaintează cu mare greutate, luptându-se cu rafalele nemiloase ale unui crivăț care încerca să-l întoarcă din drum. Înainta cocârjat, aplecat mult în față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
1956, orășelul nostru, Serenite, se transformase într-un regat al miresmelor. Înflorise liliacul, apoi au urmat salcâmii și imediat după ei, la începutul lunii iunie, au dat în floare teii, care împrăștiau un miros îmbătător, mai ales spre seară, când adia vântul: atunci aroma trecea pe străzile orașului în valuri compacte ca o armată romană sau ca un râu ieșit din matcă sau chiar ca o furtună și era grozav să te plimbi pe aleile din grădinile publice care împânzesc malul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un jilț natural, săpat în stâncă, și îți scriu după o zi de muncă de unsprezece ore. Soarele încălzește încă (ziua de muncă a început la patru și jumătate dimineața, iar acum este de abia ora cinci după-masă). Briza mării adie. E bine! M-am scăldat până acum numai de două ori, căci prea trebuie să mergi departe în larg ca să ajungi cât de cât la o adâncime mai decentă și, cu toate acestea, niciodată apa n-a depășit adâncimea până la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
arma și să fie un fel de război civil . (Toată lumea ?) N-A FOST PENTRU CĂ, ÎNTÂMPLĂTOR, A FOST 14 DECEMBRIE ... N..n. Nu a fost pen-tru-că în-tâm-plă-tor a fost 14 de-cembri-e !!! Ați putea, domnule CaSSian să discutați etiologic fraza disociată ? Îmi adie în minte imaginea unui târg făcut între acel fantomatic FPR și cei cum le spuneți dvs“cu ochi albaștri cum cicoarea”? Nu vi se pare o adiere, așa ... de aranjament KGB-ist, chiar pe un eșichier anagramat? Pag. 262 - “Ziua
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
spuse Carlina pe un ton plin de bunătate. C. Pe cărările iubirii Soarele era strălucitor, de un galben deschis, aproape alb incandescent. Copacii erau înmuguriți, iar pământul se pregătea să explodeze cu toată forța lui într-un verde proaspăt. Vântul adia ușor peste pământul fără margini, iar apusul era de un roșu stins. Mirosul ghioceilor dispăruse demult. Diamantul o conduse acasă și stabilise o eventuală întâlnire. - Aș vrea să le spui alor tăi ce am stabilit. - Da. Sigur le voi spune
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acaparase toată atenția devorând imagini ar fi vrut ca toate simțurile să-i înceteze a mai funcționa. Din tren, observă pomii ce se înălțau majestuos și drepți ce semănau cu niște santinele. Ramurile lor stăteau ascuțite în bătaia vântului care adia ușor. Era o adiere de primăvară ce-i amintea de ziua când se cunoscuse prima oară cu Valentin la Balul Mărțișorului. Această primăvară părea că jelește odată cu ea despărțirea de locul unde se născuse, unde trăise atâția ani, de tot
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca o gâscă rătăcită de cârdul ei iar acum se întorcea unde îi era locul. Anândoi fuseseră luați de valurile vieții, căutând un sprijin unul în celălalt. De acum încolo se puteau număra printre învingători și nu printre învinși. Vântul adia prin arburști răcorindu-le pieptul de căldura de afară. Păsările tăcuseră. Era prea întuneric săși mai ia zborul sau să ciripească. Trecură la planul lor inițial să nu-i apuce și mai mult noaptea pe drumuri. Nicole părea că împarte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
loviturile monștrilor lui Orban erau nimicitoare. Nici nu vreau să-mi amintesc... Ștefan privește îndelung apa Limanului, albastră, lucie ca oglinda; numai la țărm, valuri mici, înspumate, bat în stâncile pe care se înalță cetatea. Respiră adânc. Un vânticel ce adie dinspre mare aduce cu el gust de sare și miros de alge încinse în soare. Mijește ochii privind în zare unde cerul se unește cu apa și nu se mai cunoaște care albastru se unește cu care albastru... Îți vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de sânge. și În Flandra, și În Italia. Bohemund a lăsat și el urmași. Până și În Bizanț s-ar putea face o căsătorie avantajoasă. — Părinte Bernhard, izbucni Hildebrand, ceea ce spui acum mă uimește și mă Îndurerează peste măsură. Cum adi că, ducele ar vrea s-o sacrifice pe Adelheid, s-o silească să facă o căsătorie politică, cine știe cu ce progenitură din cine știe ce ramură a cine știe cărei case princiare, cine știe unde? La sentimentele copilei nu se gândește? — Familia Zähringer a făcut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
s-a apropiat de mine și mi-a zis: Du-te tu, prima și recită așa cum știi tu de frumos! M-am dus lângă monument și-o liniște s-a instalat în toată curtea. Parcă a amuțit și vântulețul care adia lin printre crengi. Și-am început cu glas abia auzit: "Scrisoarea unei fetițe", recitând cu patos versurile: "Tăticule, îți scriu scrisoarea asta Ca să n-o vadă mama Ci numai eu, căci dorul tău M-apasă și mi-e tare greu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Artemizia Badac, directoarea liceului dintr-o perioadă) și istoria (cu d-na prof. Eugenia Reznicec). Din cauza decesului tatălui (la numai 53 de ani) și a problemelor cu mama, am susținut examenul de admitere la Facultatea de Științe juridice din Iași, adia după doi de la absolvire. Datorită unei sesizări (privind starea materială a familiei) sosită la decanatul facultății, mi-a fost luată bursa. M-am retras și-am intrat în învățământ, ca profesoară suplinitoare, la catedra de limba rusă, la Costișa. Domnul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
oameni, a terminat de desfăcat știuleții de porumb, a strâns ciocălăii în saci, că sunt buni pentru foc, iar grăunțele le-a deșertat într-o covată mai mare. Soarele își trimitea razele pe dealurile din jurul Măgurei, vântul căldicel de primăvară adia ușurel, purtând mireasma florilor dinspre salcâmii înfloriți ce împrejmuiau livada. Se gândi să-i trezească ușurel pe cei doi copii mai mărișori. Merse spre paturile lor și vorbindu-le pe șoptite îi trezi, îndemnândui să se scoale de-a binelea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
valsul în do major al lui Strauss și nu ar fi „simplu menuet” un menuet de Mozart ? Atâta doar : tot ce e de Mozart e simplu, adică evident, adică divin. Dar valsul îndrăgit de Pantazi e un vals românesc : „...pretutindeni adie cu vântul, se așterne cu ploaia, unduie în razele de soare și de lună, se oglindă în privirile sastisite ale locuitorilor nepăsători, lipsiți de avânt și de pornire, se trădează în mișcări, în vorbă, se leagănă în tărăgănarea vechilor cântece
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]