3,016 matches
-
îi acordase această escapadă spirituală. În intimitatea iatacului, domnul Popa își permitea chiar câțiva pași de dans, pe muzica ce se auzea de jos. Contesa, chiar și atunci când nu stătea cu el, încerca să-l împresoare cu zumzetul pianului, cu adierea parfumului ei sau cu câte un poem băgat pe sub ușă. În fața oglinzii mari de cristal, domnul Popa se gândea, din nou, la nevastă-sa. Păi dacă l-ar vedea Margareta lui acum, cu halat de mătase, curat, pieptănat, parfumat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
așez pe scaun și gratulez cu un zâmbet fabulos plasatoarea, care se uită la mine și nu-i vine să creadă că m-a scăpat. De atunci mi-a rămas ideea că lumina trebuie să se stingă ușor, ca o adiere, ca o încercare șmecheroasă de om fără bani care vrea să păcălească o plasatoare mult prea îndatoritoare. Când a intrat în scenă Jean Louis Barrault, lumea a aplaudat mulțumită că îl vede, că există, că vrea să apară. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fel și părinții, tot ce mai contează acum este soția care plânge în hohote. Sophie îngenunchează și își etalează rochia de tul, ca pe o coadă de păun. Materialul face un zgomot ușor, ca de rumeguș care arde. La fiecare adiere se înfoiază puțin pentru că o suprafață destul de mare e lăsată la discreția vântului, lucru pe care, în mod obișnuit, Sophie nu l‑ar face niciodată. Când materialul se ridică, Sophiei i se văd picioarele subțiri îmbrăcate în ciorapi foarte fini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bogat Ca să aduc roade bune ca el an de an și Să nu fiu uscat Mi-ai scris numele pe lună și enigmatice stele Ca să stralucesc în întuneric și să fiu călăuză Tăcută ca ele Mi-ai scris numele pe adieri unduite de vânt Ca să usuc lacrima de sub pleoape și să aduc Mângâiere și cânt Mi-ai scris numele pe fulgii argintați de nea Să port mereu haina alba strălucitoare Și pură ca ea Mi-ai scris numele și pe lemn
Testament by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83345_a_84670]
-
pe aleea ce pare că nu se mai termină. Ochii întrebători caută o stea, printre valurile atacate de neguri reci. Tăcute, coșurile caselor îngenunchiate în alb de zăpadă, împletesc în noapte fuioare de fum, într-un pled pufos, pe care adierea vântului îl va așeza cu delicatețe sub tălpile înghețate ale norilor călători. În negura nopții îmi voi ascunde tristețea sufletului, departe de clocotul chinuitor de peste zi, iar mâinile mele vor aduce ofranda Iubirii Lui, printre diamante cioplite în fulgii de
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
a pus un alt vestmânt, Zorește spre belșugul miresmei și alege-ți Pat neted în plocadul de ierburi și pământ. II Așa am pus deoparte și munca migăloasă, Și trândăvia iernii, și grijile de ieri. Ca singur, în șoptirea născândei adieri S-o iau pe cărăruia de humă lunecoasă. Curând în miezul luncii, un neștiut fior Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină, Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
anumită atitudine rapsodică. O dată evocată, din această liră originală derivă un anumit număr de operațiuni aedice, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei. Efectele orgii romantice sau ale orchestrei simboliste sunt exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiamantopoline. Cu Hilbert geometria îl regăsește pe Euclid: cu Moréas, poezia se întoarce la Alceu. Dar această revenire e întărită de toată forța exhaustivă a gândirii moderne. Stanța lui Moréas devine emul al enunțului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cartea sa Kreis und Kugel, care tratează despre problema isoperimetrilor, spune într-un loc: " Această problemă care începe cu Dido din Cartagena și sfârșește cu Hermann Amandus Schwartz..." Cititorul neprevenit se înfioară de parcurgerea acestui coridor august, simte în preajmă adierea înaltă a gloriei. H. A. Schwartz apare canonizat, ca în hagiografii. Cei cari știu însă ceva despre prozaica persoană a marelui analist: gros și pătat de mâncări, totdeauna în redingote și joben, cu mustățile galbene de fum de țigară, iau seama
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că primăvara e sesonul potrivitpentru o vizită, o ședere odihnitoare, îndeplinirea visului. Delta, în acest sezon îmbracă un țesut miraculos. Galbenul apelor seîncarcă cu povara stufului verde care se reflectă de-alungul traseelor.Stufurile înalte și zvelte se pleacă încet în adierea vântului, iar sumedeniade păsări cu formele, dimensiunile și multitudinea coloristicăcomplectează opera naturii. Astfel, natura din aceste locuri basmicedevine ,,marea operă, geniala creație, inemitabila artă a unor genii nemuritoare''. Și toate aceste superbe, unice tablouri trăiesc în noi, dându-ne reale
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
Lumea vieții lăuntrice”: „Le monde fluide en moi / qui voit dans les formes / l’odeur des couleurs / du Soleil de la nuit...” Între Om și Univers s-așterne „argintăria /ramurilor de stele”: „N-ai decât / să-ți odihnești umbra / ascultându-mi adierea / tălpilor / sub argintăria / ramurilor de stele...” N-avem voie a uita: suntem scânteiere de Macrocosmos, niște „frunze rostogolite de vânt în țărână” (Homer). Guvernați de Marele Tot. „Poți visa!...” (Om și Univers). Incitant e „glasul visului” (Dahna). Te poți aventura
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > TE SIMT Autor: Lăcrămioara Stoica Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Te simt Te simt în adierea vântului de seară, Ce îmi răsfiră părul încărcat cu vise, În așteptarea sărutărilor promise, Dulcege și cu gust de scorțișoară. Te simt în picături de ploi răzlețe, Ce mă ucid încet, când mă ating, Pe umerii mei goi când se
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
în care greierii dau un concert în surdină. Deodată aud o voce suavă care îmi spune să-mi întind brațele, să închid ochii și mă va duce în zbor spre Paradis. Fericită o ascult și simt cum zbor într-o adiere lină. Nu îmi este frică, știu că nu sânt singură. Deodată mă opresc și simt sub tălpile goale nisip fierbinte. Deschid ochii și mă văd în mijlocul unui deșert populat doar de multe dune de nisip. Strig, dar nimeni nu-mi
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
în care greierii dau un concert în surdină. Deodată aud o voce suavă care îmi spune să-mi întind brațele, să închid ochii și mă va duce în zbor spre Paradis. Fericită o ascult și simt cum zbor într-o adiere lină. Nu îmi este frică, știu că nu sânt singură. Deodată mă opresc și simt sub tălpile goale nisip fierbinte... deschid ochii și mă văd în mijlocul unui deșert populat doar de multe dune de nisip. Strig, dar nimeni nu-mi
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului De-atâtea ori Mă uit în mine, Îngândurat, Străin și trist. Și nu mai știu, Nu-mi mai dau seama, De mai trăiesc Sau mai exist. Doar boarea Adierii tale, Ce’mprstie miros De crin, Mă mai trezește Câte-odată, Și-n adierea ei Suspin. Sunt gândul tău Dintotdeauna, Sun visul care L-ai visat, Sunt nemurirea De iubire, Ce n-ai avut Sau ți s-a luat. Culege-mă
SUNT VISUL TĂU ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364514_a_365843]
-
atâtea ori Mă uit în mine, Îngândurat, Străin și trist. Și nu mai știu, Nu-mi mai dau seama, De mai trăiesc Sau mai exist. Doar boarea Adierii tale, Ce’mprstie miros De crin, Mă mai trezește Câte-odată, Și-n adierea ei Suspin. Sunt gândul tău Dintotdeauna, Sun visul care L-ai visat, Sunt nemurirea De iubire, Ce n-ai avut Sau ți s-a luat. Culege-mă Că pe un gând, Și umple-ți Inimă de dor. Iubește-mă Ca
SUNT VISUL TĂU ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364514_a_365843]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ZÂMBETUL Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului ZÂMBETUL Zâmbetul e adiere, Primită din Paradis, Alinare, mângâiere, Ce îți face viața vis. Zâmbetul întinerește, Speranță nouă aducând, Prietenii ți-i înnoiește, Sufletul întinerind. Zâmbind înfruntă viața, Fă-i bucuriei loc, Zi, bună dimineața, Și zâmbiți vă rog. Referință Bibliografică: Zâmbetul / Mihai Leonte
ZÂMBETUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364532_a_365861]
-
renasc din abisuri cu tine, mai voioasă, Feeric curgă-n mine sclipiri de curcubeu. De umerii tăi prind ritmatice sonete, Când mă dezmierzi cu dulcea-ți mângâiere, Visele-mi înfloresc și urc ale vieții trepte, Fiindcă, primăvară, iubesc dulcea-ți adiere! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Primăvară / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 423, Anul II, 27 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364531_a_365860]
-
istoricului Nicolae Nicolae, a doua unei fetițe de 7 ani și ultima tânărului nostru șofer, ce devenise nu demult tată. Ne-am așezat în jurul “Soarelui de Andezit” din Cetatea Sarmizegetuzei. Am încercat cu toții să aprindem lumânările. Deși nu batea nici o adiere, în dreptul lumânării simțeam ceva, care amâna aprinderea, ca un duh ceresc. În cele din urmă s-a apris una dintre ele și apoi am reușit să le aprindem pe toate. Le-am așezat la rând, în crăpăturile discului de andezit
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
câteodată clipa de mâine, rânduri de vise zbătându-se între maluri. Poate există o secundă înțărcată abandonând în suflete valuri zbătându-se între somn și-o vreme ne-mpăcată. Mă uit după o secundă dintr-o clipă, se suprapun, doar o adiere de aripă rămâne în afara a cea fost, cealaltă a luato spre nemurire, destinație pentru destinele din fire, levitând între noi fără rost. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Levitație / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I
LEVITAŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361367_a_362696]
-
câinii din oficiu Bunăvoia la stăpâni Obiceiul la păgâni Să-i deprindă doar la viciu... Primăvara se întoarce Cu privirea îndărăt Dintr-o lume de omăt Carele să și le-ncarce Arde-n noi câte-o feștilă Și la orice adiere Suflul ei îndată piere Dup-o lege mai subtilă Unde merg, unde adast Doar pe tine eu te văd Pregătind un alt prăpăd În decorul cel mai cast Prind mașinile viteză Pe traseul vieții noastre Populate de dezastre Și o
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361369_a_362698]
-
le citesc. Desfăcu plicul cu gesturi delicate ; boabe de transpirație curgeau de pe frunțile lor.În momentele acelea erau două femei , ale căror suflete erau înghesuite unul într-altul cu teama unuia în brațele celuilalt... Natura încremenise, nu se simțea nici o adiere, tăcerea țipa înfundat, moartea dădea târcoale hohotind cenușiu pe lângă salcâmi...florile albe au început să ningă peste lume...Se scuturau salcâmii, deși nu era nici o boare să le miște... -Mami, mami, ninge cu flori de pomi! strigă cea mică , sărind
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
putem aminti: clipă, oră, zi, an, secol (cu sinonim veac), prezent, trecut, viitor, noapte, seară. Dacă seara din "Thalassa" (1916) este parte componentă a unui baroc al ornamentației specifice: "Seară palidă, și-n ceruri, ochi de îngeri plini de raze.../ Adierea își ascute fremăturile de stânci, (...) la Eminescu, Sara pe deal este timpul uman, unde actorii iubirii au nostalgia decorurilor fluctuante. Să nu uităm că vremea la Eminescu, poate măsura și timpul etern, imuabil, circular, al naturii. O astfel de dublă
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
tărâm magic alături de ea, chiar și dincolo de nemurire. Îi plac cocorii și trandafirii, iubește muzica clasică, așa a ajuns să-l cunoască pe Arthur care a pus imediat stăpânire peste gândurile ei secrete. Îi place să privească soarele, să simtă adierea brizei, la nevoie luptă pentru iubire și rareori cade răpusă, iar dacă se lasă pradă unei pasiuni tulburi, o face cu acel instinct de supraviețuire al înotătorului de cursă lungă care nu se lasă atras de vârtej, înoată foarte bine
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
nopții te-aș dezmierda și te-aș iubi și nu te-aș mai scăpa din dulce-mbrățișare... Vino și rămâi! Vino mai des Dacă nu mă minți Și rămâi mai mult Să-ți simt prezența Prin răsuflarea-ți caldă Și adierea părului, Să-ți simt privirea-ntrebătoare Oprită în pagina mea, Încercand să-mi citească Gândurile ascunse Și pornirile-mi pline De dorința de a te cunoaște, De a te iubi, De a te avea.... Stau cu speranța că va veni
DE DRAGOSTE, DIN DRAGOSTE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363808_a_365137]
-
bâțâim cum fac acum consătenii noștri, care, după cum observ, au intrat cam adânc în „crama președintelui”. - Nu am nimic împotrivă, merg cu plăcere. Chiar doream să plec din fumul acesta. Mă sufoc, cu toate că au ferestrele larg deschise. Nu intră nicio adiere de afară și, după cum ai observat, a început să se înnoreze. Cei doi tineri se îndreptară spre sala de spectacole, sub privirile pătrunzătoare ale lui Viorel, ce tremura de nervi. I-a propus Ramonei să meargă și ei la dans
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]