3,053 matches
-
ai vântului, ai stelelor și ai întregului univers, ne spune Irina. Fără să vrei înveți să nu mai fii rasist, egoist și singur în trai, vei vedea dintr-o dată că se ridică soarele și luminează întreaga lume, vei simți o adiere de vânt, îți mângâie fruntea - este raiul din suflet, cititorule! ---------------------- Ben TODICĂ Melbourne, Australia 20 octombrie 2016 Referință Bibliografică: Ben TODICĂ - VERSUL POETEI IRINA LUCIA MIHALCA / Ben Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016
VERSUL POETEI IRINA LUCIA MIHALCA de BEN TODICĂ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ben_todica_1476964177.html [Corola-blog/BlogPost/368455_a_369784]
-
Acasă > Poeme > Emoție > ANOTIMPURI Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Fie-ți mângâierea mea, adierea-ți de care ai nevoie, a verii incandescente ce-ți clocote dorințele în suflet ! Când iarnă îți ninge domol a reveriei minte, expirația mea fie viscolul ce-ți împrăștie gânduri pentru piesă muzicală ! O, expirație ... o, ce inspirație ---parfum de
ANOTIMPURI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1449988038.html [Corola-blog/BlogPost/378646_a_379975]
-
gând ai poposit cu speranța de-a găsi legende, chiar cu însemnele explorării echivalente muncii de Sisif, ori pline de utilitate? Legende utile ca zefirul care adie și răcorește sufletul, dându-i vigoare. Călătoru: Înainte, pe acest făgaș într-o adiere și-ntr-un sunet de izvor, la umbra brazilor, presimțeam că a început să se înțeleagă, că nu palatele, nu mașinile bengoase...Nici măcar alergătură înspre a umfla conturi în bănci , nu înseamnă vis măreț. Aliatul... : Călătorule, Călătorule, iarăși ești poet
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_k_negoita_1465714031.html [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
lui tataie, cu toate că nu-l priveam. Mă uitam departe în câmp; îmi plăcea pământul și îmi plăcea la țară. Pe alocuri vedeam țăranii odihnindu-se ca noi, în picioare sau plivind buruienile din porumbul mic, care indiferent se legăna în adierea vântului de primăvară. Eram supărată că nu stăteam la țară. Era așa de multă liniște și atâta spațiu, că aveam sentimentul că tot ce este, de la pământ până în cer îmi aparținea. Mă uitam la tataie cu milă. El se bucura
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122355.html [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
pietre cresc și spun că te-ai născut pe o alee plină cu șerpi cu flori și spini măceașa rândurilor mele te învelesc zăpezi pe rând și pași te calcă apăsat tu lași sub buzunarul stâng la piept o blândă adiere nu știu dacă iubire-i spun sau numai vis de apă miere un fagure de gând aștern pe zdreanța visurilor grele și-n fiecare zi aștept cuvântul scris în arii strâmte geometrii reinventez de gesturi largi iubiri rebele să mă
ÎMI ESTE-AMAR TIMPUL ACUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1452430363.html [Corola-blog/BlogPost/375066_a_376395]
-
cu lei, Dar vă ignor ca un afon Și-mi picur pe alei Stropi dulci, din care să gustați În orice zori sau seară, Vă las azi, să vă bucurați, Dar, v-anunț, într-o doară, Nu sunt o vagă adiere, Flacăra paielor, nu sunt, Am suferit multă durere De când mă aflu pe pământ Și-am învățat să mă ridic În ciuda multor greutăți. Nu vreau trecutul să-mi dezic Trăind după formalități. Am adunat câțiva amici De-a lungul vieții mele
LA BINE ŞI LA GREU de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 by http://confluente.ro/La_bine_si_la_greu.html [Corola-blog/BlogPost/355807_a_357136]
-
nu numai în casă se simțea o vibrație aparte, ci și în jur, parcă și în firicelele de iarbă din curte. Iubitorul de oameni și de Dumnezeu, Vasile Voiculescu, doctorul cel fără de arginți, scriitorul, pesemne lăsase o dâră de blândă adiere pe unde trecuse, iar noi eram unii dintre beneficiarii acestui semn bun. Dar cum călătorului îi șade bine cu drumul, după ce ne-am făcut ultimele fotografii cu statuia lui Vasile Voiculescu, semn peste timp, pentru noi și urmașii noștri, că
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_1406312347.html [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
materială, urca metodic, așa cum își amintea că procedase de mai multe ori în compania prietenilor îndrăgostiți, la fel ca el, de acest sport plăcut, dar și periculos într-o anumită măsură. Aerul se încălzea pe măsură ce urca și nu simțea nicio adiere. Versantul, pe vârful căruia își propusese să ajungă, nu era extrem de abrupt și nu prezenta un grad mare de dificultate. Nu mai abordase escaladarea pe această latură și, poate tocmai din acest motiv, se opri pentru câteva clipe să aprecieze
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1427323874.html [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
cuvânt și cântec îl vestește pe Acela care a venit în lume ca s-o mântuiască. Să învățăm să ascultăm cu multă luare aminte vuietul Duhului pogorât în noi înșine, să încercăm să-i percepem suflarea, în cele mai mici adieri, ca să aflăm ce vrea Dumnezeu de la noi. Să luăm aminte la acel „ceva” pe care l-a pus Dumnezeu în noi și pe care acum, îl cere de la noi. Vuietul Duhului trebuie să aducă roade în noi, roade de credință
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Clipa_cand_timpul_devine_lumina_medi_cezarina_adamescu_1334128012.html [Corola-blog/BlogPost/355379_a_356708]
-
tot mai accentuat percepția că și germinarea noii sale cărți, ,,Poemele ființei’’, s-a petrecut sub oblăduirea modelului ei cultural: poetul, dar cu osebire filosoful Lucian Blaga. Cu discreție și eleganță - ca într-un ritual chinezesc al ceaiului, îngemănat cu adieri de arome exotice deloc dulcege, din contră, cu accente masculine, de mosc, tabac și ambră, în pași insinuanți, aproape infinitezimali, de gheișă totdeauna sigură pe mijloacele sale de expresie -, Mariana Didu își centrează zborul liric și spirala aspirațiilor sale literare
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU by http://uzp.org.ro/poemele-fiintei-de-mariana-didu/ [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Aduna-ma la pieptul tău Aduna-ma la pieptul tău Și tine-ma strâns în palmele tale , Să nu mă deșir în timpul trecător ... Sunt ca un fir de iarbă Ce onduleaza-n adieri , Si-ntre privirile ce tremura Poveste vieții mele ... Aduna-ma la pieptul tău Și acopera-ma să nu fiu citită , Doar inima ta să-mi asculte viața Ce pâlpâie pentru o clipă ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Aduna-ma la pieptul tău
ADUNA-MA LA PIEPTUL TAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1485110258.html [Corola-blog/BlogPost/375584_a_376913]
-
2016 Toate Articolele Autorului Zeul nu va recunoaște Aerul rănit de plânsul Mamelor care vor naște Fiii morți lui viu răspunsul. Marea nu va recunoaște Picătura care vine Străpungând bazalt în coaste, Praguri, crânguri și rovine. Vântul nu va recunoaște Adierile de-aripă, Zboruri frânte vor renaște, Etern Pheonix se-ntruchipă. Dumnezeu va recunoaște Omul, marea, zborul, vântul Nici un alt zeu nu se naște Făr' de-ai pângări cuvântul. *** Volumul ~ manuscris "Clonapolis" Referință Bibliografică: Dumnezeu va recunoaște! / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
DUMNEZEU VA RECUNOAŞTE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1475333456.html [Corola-blog/BlogPost/382454_a_383783]
-
aici au fost aduși și închiși 60 de studenți de la Universitate. Toți destinați plutonului de execuție. Din fericire, toți au scăpat cu viață... Înainte de a păși dincolo de poarta ce delimitează iadul de viața cotidiană, arunc o privire înapoi, spre fort. Adierea lină a vântului face ca rețelele de sârmă ghimpată să se atingă. Deși lugubru, acest sunet metalic mă anunță că părăsesc temutul Fort 13 Jilava. Acum știu de ce este considerat emblema lumii concentraționare din România... Mihăiță ENACHE
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/46143-2/ [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
iarnă cătând propriul Eu/ Rămân prizonier, iar tu un destin,/ Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu,// Noianul de frunze plânge divin./ Un gând înnoptează în rugă mereu,/ Te-așteaptă parfumul de rozmarin!” (Între cer și pământ). Ușoare adieri eminesciene se simt în poezia „Dintotdeauna”: „Și-mi pare că te știu dintotdeauna/ Și te cunosc cum nimeni nu o știe,/ De pleci un ceas îmi pare-o veșnicie,/ Ca tine de frumoasă nu-i niciuna.// Răsari în al meu
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
dă un elan tineresc, Cu haina în zdrențe și-o traistă ce n-are nimic de-oferit, Înfing talpa-n praful uitării și tind spre un plus infinit, Când arșița-mi taie din aripi și zborul devine mai crunt, Primesc adieri de speranță din Verbul ce-și spune "Eu sunt!" Iar duhul, închis în clepsidră, își leapădă firul ascet, Așteptând revenirea Acelui ce-I Frate și Domn și Profet, Ce har, ce miracol lăsat-ai, în lumea cu trai pervertit! Mai
CÂND SPERANȚELE MOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1475869515.html [Corola-blog/BlogPost/350257_a_351586]
-
LUNA MAI..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017. Lângă fântâna sufletului, Gândurile-mi poposesc în tihnă, Pe drumuri ale cugetului, Istovite, își găsesc odihnă... În amurg, spre zări roșii, calde, Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde, Curgând din celeste policandre! Miresme le cuprind în palme, Izvorând din flori alese de mai, Prin liniști se revarsă calme, Pătrunzând pe raze rupte din rai... Gândurile-mi senine zâmbesc, Când, de clipe
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Colindând prin vremuri prăfuite, Cu-ale lor aripi ce-n larg plutesc, ... Citește mai mult Lângă fântâna sufletului,Gândurile-mi poposesc în tihnă,Pe drumuri ale cugetului,Istovite, își găsesc odihnă...În amurg, spre zări roșii, calde,Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde,Curgând din celeste policandre!Miresme le cuprind în palme,Izvorând din flori alese de mai,Prin liniști se revarsă calme,Pătrunzând pe raze rupte din rai...Gândurile-mi senine zâmbesc,Când, de clipe
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
DIALOG CU TIMPUL, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016. Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors... Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni lui, ci acestea se citesc mereu
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
noaptea, dând loc reflectării sub privirile tăcute ale lunii și mângâierile miliardelor de ... Citește mai mult Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors...Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni lui, ci acestea se citesc mereu
CRISTINA P. KORYS by http://confluente.ro/articole/cristina_p._korys/canal [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
primăvăratic.Timpul veghează liniștit spiritul veacurilor de dragoste și dăruire! Respiri ușor cu răsuflarea harului din harpa îngerilor creatori. Ei ți-au dat numele și harul lor divin de a bucura sentimentele presărate cu pulberea stelelor călăuzitoare. Ne contopim cu adierea mângâierilor ce răcoresc dogoarea vulcanilor din fluidul rubiniu al ființei umane. Privește încrezător prin puritatea ochilor de copil jucăuș și spală fața lumii cu nevinovăția lor celestă. Lasă lumina să patrundă în ungherele ființei nemuritoare. Căldura universului să aștearnă speranța
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Nume_de_cod_iubire.html [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
mine și să-i spun, cât de dragă îmi este; am simțit-o cum luneca printre picăturile vieții; am mângâiat-o timid și mi-am luat rămas bun de la ea, însoțind-o cu o lacrimă de... adio. I-am simțit adierea, s-a apropiat, mi-a ascultat cugetul și a dispărut în spuma mării... Am sperat să o mai pot vedea, însă marea a înghițit-o imediat cu primul clipocit de val. Cu gândul la destinul clipei, m-am întors de pe
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 by http://confluente.ro/Doina_theiss_1402077445.html [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
nor alburiu care a apărut pe seninul cerului spre dreapta mea, iar curenții de aer îl destrăma alungîndu-i alcătuirea, acum când mă ridic și inspir adânc aerul tămăduitor, încărcat cu vapori invizibili, bogați în substanțe minerale, ce este adus de adierile născute deasupra mării. Nu vreau să fiu închisă în globul amintirilor, captivă în vreun labirint al memoriei. Nu vreau nici să-mi fac iluzii despre un viitor fastuos, ori neplăcut, imprevizibil. Vreau să fiu liberă, să alerg - că acum pe
CARPE DIEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 by http://confluente.ro/Carpe_diem.html [Corola-blog/BlogPost/354083_a_355412]
-
a pădurii atât de profundă,încât îmi venea să plâng de bucurie. Mă copleșea cu tăcerea ei. Îmi venea să îngenunchiez în fața măreției stejarilor seculari, să le ascult înțelepciunea sfaturilor, să le sărut umbra și frunza ce foșnea neliniștită la adierea molcomă a vântului primăvăratic. Știi ce-i lipsea? - Nu, te ascult cu plăcere. Parcă ai cita din Sadoveanu.Te simțeai în Livada Minunată? - De ce nu? Pădurea pentru mine este un colț de Rai. Este ca o magie. Este o frumusețe
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405780026.html [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
tot ce se întâmpla în jurul său. Visa că se află în brațele bărbatului ce o plimba pe ringul de dans ca într-o plutire și ea îi șoptea la ureche: - “Iubitule, tu nu știi, dar eu acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495259418.html [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
REDACTOR ȘEF Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Domnule redactor șef Vine vremea în oglindă Sperie troznind o grindă Lucrătura la gherghef Îndrăznesc să vă supun Labirintul meu firesc Virtual donquijotesc Adiere de simun Nu justific, nu acuz Riscul doar în nume propriu Pentru teama de oprobriu, Când e vorba de abuz Cu sau fără călăuză Năzuim cu toți o oază Și apoi vedem cu groază În declin soarta lehuză! Eșuează câte
DOMNULE REDACTOR ŞEF de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Domnule_redactor_sef.html [Corola-blog/BlogPost/359486_a_360815]