5,887 matches
-
greu de crezut ca unul de al lor va mai fi cel mai cel mai” (libertatea.ro). Construcția rezultată are efect comic prin surpriza pe care o produce faptul că, în contextul unui superlativ („cel mai bun”), nu apare un adjectiv calificativ oarecare, ci simplul (și tautologicul) cel. Formula superlativă (cu funcție hiperbolică, pentru că e un superlativ al superlativului!) este echivalentul gramatical al unui adjectiv cu sens abstract, foarte general, de tipul „perfect”, „ideal”. Adjectivul este folosit ca atare în predicație
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
pe care o produce faptul că, în contextul unui superlativ („cel mai bun”), nu apare un adjectiv calificativ oarecare, ci simplul (și tautologicul) cel. Formula superlativă (cu funcție hiperbolică, pentru că e un superlativ al superlativului!) este echivalentul gramatical al unui adjectiv cu sens abstract, foarte general, de tipul „perfect”, „ideal”. Adjectivul este folosit ca atare în predicație - „Dintre păsări, struțul este «cel mai cel» când este vorba de greutate” (calificativ.ro); „Camera mea e cea mai cea!” (sibiul.ro) -, dar și
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
cel mai bun”), nu apare un adjectiv calificativ oarecare, ci simplul (și tautologicul) cel. Formula superlativă (cu funcție hiperbolică, pentru că e un superlativ al superlativului!) este echivalentul gramatical al unui adjectiv cu sens abstract, foarte general, de tipul „perfect”, „ideal”. Adjectivul este folosit ca atare în predicație - „Dintre păsări, struțul este «cel mai cel» când este vorba de greutate” (calificativ.ro); „Camera mea e cea mai cea!” (sibiul.ro) -, dar și pe lângă un substantiv: „Cel mai cel revelion de până acum
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
cel mai cel» când este vorba de greutate” (calificativ.ro); „Camera mea e cea mai cea!” (sibiul.ro) -, dar și pe lângă un substantiv: „Cel mai cel revelion de până acum a fost cel petrecut în Atena” (utv.ro). Mai mult, adjectivul se poate substantiviza (de fapt, datorită demonstrativului pe care îl are în componență, se pronominalizează): „Cu toții avem de învățat de la cel mai cel, nu?” (romanianbrands.com). Superlativele colocviale la modă se regăsesc și într-un titlu de articol al lui
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
sunt de o calitate umană execrabilă” - scrie Dorin Tudoran într-un cuvântînainte intitulat Ghid pentru cititorul de cursă lungă (p. 40). În accepțiunea mea, toți turnătorii sunt de o calitate umană execrabilă, la fel cum Securitatea nu poate fi un adjectiv cu grade de comparație (în genul - „ca poliție politică”). Scriitorul „Tudorache” iese iarăși din tipare, cel puțin acest prim volum dintr-o anunțată serie arătând că informările cele mai ticăloase la adresa sa proveneau din lumea literară. Anexa 2 a volumului
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
cucerit, zic, prin tonul neconflictual și prin încrederea manifestă în eleganța poeziei. Komartin și Vancu nu-și propun decât să pună în valoare ceea ce are poezia română de azi mai valoros. Fără autoritarisme ierarhice. De altfel, într-acolo conduce și adjectivul sub care se prezintă, încă din titlu, antologia. Sunt aici cele mai frumoase poeme, nu cele mai bune. Nici repartizarea pe pagini n-are nimic meschin. Fiecăruia dintre cei prezenți îi sunt rezervate câteva file, suficiente cât să încapă în
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
tropi de limbă firească: „Supremația gestului“, „Nevoia de sustragere“ sau „Poezie și adevăr“. În ele eseistul scrie fluent și clar, dar fără virtuți literare, intenția de fi expresiv sfîrșind de obicei în pusee retorice cu alură emfatică: încarcă textul cu adjective frapante, a căror tușă groasă, obosind, devin inexpresive prin supralicitare. Și totuși autorul e viu în intuițiile sale, chiar dacă nu e personal în expresie, căci are proprietatea logică a termenilor, dar nu și posesia mistică a simțirii lor, motiv pentru
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
inutil, ci unul cu valoare de conector pragmatic. Pleonasmele sunt de obicei ridicole prin repetarea aparent inutilă a unei informații, dar apariția lor este de multe ori justificată de intenția vorbitorului de a-și întări sau a-și dezambiguiza spusele. Adjectivul și adverbul personal intră în multe structuri care produc, prin redundanță, un efect involuntar comic: eu, personal, părerea mea personală, punctul meu de vedere personal etc. De fapt, construcția pleonastică nu este întotdeauna supărătoare. Termenul personal a căpătat rolul de
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
personal nu mi-am închipuit că...” (medicalnet.ro). Tocmai acolo unde n-ar fi nevoie să apară, pentru că subiectivitatea perspectivei este deja marcată, personal e mai frecvent: eu personal cred că..., părerea mea personală este că... Comică e și apariția adjectivului personal ca amplificator al formulei de atenuare și limitare conversaționale părerea mea, clișeu mult ironizat, cu ani în urmă, de revista Academia Cațavencu. Am întâlnit formula, recent, într-o declarație politică televizată, abundând în formule evazive și insinuări avansate cu
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
la evaluarea versurilor, sintagmele pe care le folosește Matei Călinescu sînt de tipul: „simplitatea gravă”, „condensarea sensurilor”, „limpiditatea adîncă a imaginilor”, „jocul strălucitor al comparației și al metaforei”. După cum se vede, expresiile, aparent descriptive, concentrează ideea celei mai superlative evaluări. Adjectivele nu lipsesc nici ele, pentru că este amintit „excepționalul dar imagistic al lui Blaga” sau „originala sinteză clasică”. Vorbind despre o „structură duală, contradictorie”, autorul conchide: „ai sentimentul că pătrunzi în universul unui mare poet”. Articolul lui Matei Călinescu despre Lucian
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5069_a_6394]
-
într-un tipar sintactic (presa de specialitate, jurnalismul de actualitate) specific substantivelor abstracte. Sintagma e involuntar comică (pentru cine nu a auzit-o de atâtea ori încât să se obișnuiască cu ea): monden, spre deosebire de actualitate, scandal sau cancan, e un adjectiv care, chiar când se substantivizează, nu capătă, în mod tradițional și obișnuit, sens abstract. Dicționarele actuale indică doar posibilitatea de substantivizare cu înțelesul „persoană mondenă”. În ultima vreme, cuvântul e însă folosit tot mai mult ca substantiv cu valoare abstractă
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
în 1899, chiar cu subtitlul Carnet-Mondain. Termenul francez nu se adaptase încă grafic, dar specia jurnalistică era deja instalată. În secolul al XIX-lea, termenul monden nu intrase încă în română. În Vocabular purtăreț rumânesc-franțozesc și franțozescrumânesc (1839), Vaillant traduce adjectivul fr. mondain prin „lumeț” (pentru persoane) și „lumesc” (pentru lucruri). În dicționarul francez-român, român-francez al lui G.M. Antonescu (ediția a doua, 1892), mondain era tradus prin „mundan, care iubește vanitățile lumii”, iar mondanité avea echivalarea „vanitate mundană, deșertăciune lumească”. Latinismul
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
cu decenii în urmă, în timpul regimului comunist. Fundamental diferit e chiar limbajul de toate zilele, dialogul autentic, căruia i se oferă spațiu de manifestare prin cadre lungi, prezentând gesturi și scene din viața obișnuită. În filmul lui Corneliu Porumboiu Polițist, adjectiv (2009), care pune cu umor și inteligență în discuție nu numai sistemul juridic și legea morală, dar și normarea limbii, personajul principal intră prin birouri, vorbește la telefon, se întoarce acasă, intră în magazin etc. E surprinzătoare, în banalitatea acestor
Formule de salut by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5638_a_6963]
-
carne vie generalizărilor. Croit după calapodul baroc al construcțiilor impunătoare, Romantismul german e un eseu stufos și polivalent, un soi de labirint de probleme și figuri artistice, a căror țesătură te atrage într-un univers încurcat și voluptuos. Folosind un adjectiv inept, cartea e „complicată“, asta însemnînd că substanța îi stă în întretăieri tematice pe care autoarea le urmărește cu fler sigur. Rezultatul e că atmosfera volumului e mai izbitoare decît amănuntele docte, Ricarda Huch nefiind istoric literar și nici critic
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
Pe câtă vreme Vighi și alții credeau energic în ea.) Destule din textele de aici conțin trimiteri tranșante. Balada sângeroasă a celor 10 părți de vorbire ale gramaticii tradiționale, a lui Gerhard Ortinau, e, printre altele, un rechizitoriu al limbii de lemn: „adjectivele s-au năpustit asupra substantivelor/ adverbele au sufocat verbele/ numeralele au luat locul unor pronume/ prepoziția și conjuncția au depus plângerile/ articolul a plecat să facă trotuarul pentru că/ interjecția s-a suit/ sinistru de tăcută/ pe/ tron” (p. 68). Cu
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
cititorului. (Nici un alt poet român n-a pus cititorul pe un piedestal mai înalt). Oricât de turbulentă, poetica lui are avantajul de a fi și clară, și cinstită. Trei sunt noțiunile care o fundamentează: plăcerea estetică (epurată de etichete și adjective 9); ritmul („este coloana vertebrală a dinozaurului”10); și, crucială, neliniștea (dar o neliniște de ordin stilistic). Ultima condiție este și cea mai ofertantă, interpretativ. Pentru că restrânge criteriul poeticului la nivelul unității minimale, al versului adică. „Îmi place foarte mult
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
câte una cu lentoarea apăsării pe trăgaci la ruleta rusească, un joc al tatonărilor și subînțelesurilor. Vlad Ivanov utilizează întregul capital performativ probat și în rolul lui Bebe din 4,3,2 și al comisarului de poliție Anghelache din Polițist, adjectiv (2009) acea politețe onctuoasă, tăcerile semnificative, aluziile infuzate otrăvit. Cel de-al doilea moment apogetic impune o altă strategie, mult mai dificilă pentru că nu i se potrivește mamei. Dacă primul a fost un joc la cacealma, cel de-al doilea
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
putut publica timp de câțiva ani: colaboraționist, iată acuza. De aceea, pentru conturarea portretului său veritabil, sunt binevenite paginile pe care i le dedică Lepenies în cartea sa, în capitolul „Trădarea cărturarilor în Germania: o atât de blândă colaborare”, unde adjectivul „blând” e catifeaua menită să indice slaba capacitate de rezistență, lipsa de caracter a intelighenției germane în perioada nazismului și a comunismului. Cine vrea să înțeleagă totalitarismul european nu poate decât să facă apel la istoria obscură a obedienței intelectualilor
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
crisan andreescu Crin Antonescu, a declarat, joi seară, la Realitatea TV, că a folosit diminutivul "parșivel" în cazul premierului Victor Ponta pentru că nu este "un om rău", dar asocierea PNL cu PDL și Vasile Blaga era "incorectă" și "parșivă". "E un adjectiv la diminutiv, nici nu cred că există, poate l-am creat pe loc, poate pentru a explica o formă de simpatie. Am vrut să sugerez și am spus-o foarte clar, cu un termen nu jignitor, după părerea mea - puteam
Antonescu, despre folosirea termenului "parşivel" la adresa lui Ponta by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35348_a_36673]
-
Antagonismul rusochinez și România. Credeam că va avea numai 400 de pagini, mă tem că va ajunge la 600. Voi aduce o contribuție extrem de interesantă. Am scris 250 de pagini. Știi ce-mi dă intensitate pasiunii? Belesc Rusia, nu cu adjective, ci cu o documentare care te va uimi. Nici nu poți bănui ce rol salvator are China pentru Europa. Nu este o speculație în jurul unei conjecturi, ci o demonstrație care se reazimă pe o nezdruncinată documentare. Vreau să lămuresc pe
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
frecvent folosite), unele poartă cu sine circumstanțe atenuante, de nu chiar pledoarii pro domo sua. Mă gândesc, de pildă, la „idiot”, care n-a însemnat dintotdeauna „cretin” sau „netot” sau „nătâng”. La origine, în greacă, semnifica „persoană privată”, derivând din adjectivul ídios (adică „propriu”, „particular”). Ulise însuși, retrăgându-se, după îndelungatele peripeții maritime, în Itaca, sătul, cum spune Andrei Cornea de statutul de „star al Eladei” (p. 69) aspira la acest anonimat. Cât privește cunoscuta tensiune a originalității, pe care modernii
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
să stea chiar și zece minute în fața oglinzii din baie pentru a-și usca părul, timpul real de desfășurare al acțiunii respective, pentru a capta acea respirație a firescului, dimensiunea autentică a cuprinderii depline a unui moment real. În Polițist, adjectiv, polițistul aștepta în anticameră chiar timpul indicat de comisarul Anghelache. Este aici o opțiune a regizorului Porumboiu, parte a manifestului său artistic pentru care Paul devine ceea ce am numi un alter ego implicat într-o relație cu un personaj raissoneur
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
ei structural, devenind o problemă în sine. În centrul primului său lungmetraj, A fost sau n-a fost, stă un talkshow cu un subiect grav adus în derizoriu, pornind de la o serie de vulgate filosofice, Heraclit, Platon etc. În Polițist, adjectiv, nu doar că polițistul din film este căsătorit cu o fostă studentă la filologie, dar discuțiile celor doi ating problematica dificilă a raportului dintre sensul figurat ca sens poetic și cel denotativ, pentru ca scena finală să pună întro ecuație filologică
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
stângii intelectuale, independente, într-o cultură fascinată până la dogmatism - un dogmatism provincial și posttraumatic - de elitismul mesianic, pretins reformist și civilizator, al dreptei globaliste și corporatiste, în variantă libertariană și neoconservatoare”. Își înțelege oare Paul Cernat propriul discurs, mustind de adjective ideologice, inspirat, evident, din acela al creatorilor platformei cu pricina? Am unele îndoieli în privința asta, citind ceea ce urmează: „O dreaptă partizană și fanatică pentru care orice critică mai ofensivă ce tinde să-i deconstruiască privilegiile și hegemonia este, fie diabolizată
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]
-
mai reveneau din uimire. Amadeo a întrebat de broaștele sale. - Cu siguranță că Eutimia a avut grijă de ele, dragul meu. Nu-ți mai face griji pentru acele vietăți plicticoase. În mod cu totul neobișnuit, Amadeo nu a protestat la adjectivul folosit de mama lui pentru a-i defini mascotele. Concha s-a aventurat să cerceteze casa, ferindu-se de instalatorii care erau peste tot. Copiii o urmau. Violeta se agățase de fustele ei, iar Juan de mâna surorii lui. Amadeo
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]