4,748 matches
-
posturi de comandă prin ministere și instituții. Unul era director de bancă, altul medic-șef de spital. Așa precum agricultorul caută să aibă cât mai mult pământ și să-și consolideze prin moștenire, alianță și cumpărare patrimoniul, familia Conțescu își adjudeca posturile din învățămînt (facultăți, politehnici, laboratoare). Chiar la Școala de Arhitectură, secretarul era un tânăr Conțescu. Familia nu acaparase aceste posturi prin intrigă sau printr-un plan concertat. Toți erau muncitori și merituoși și pătrunseseră aproape fără a ști unul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
niciodată din garaj, din lipsă de șofer. Pertractările se ținură în cel mai mare secret, totuși Bonifaciu Hagienuș, prin forța lucrurilor, fu pus în cunoștință de cauză, de vreme ce operația trecea prin birourile sale. Știind prea bine că Gaittany își va adjudeca, prin chiar natura tranzacției, direcția muzeului, Hagienuș, din ușurătate a caracterului și din malignitate, luă la o parte pe Panait Suflețel și, jurîndu-se pe toți zeii Orientului, îl încredință că-și calcă consemnele profesionale numai din iubirea pentru el și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu găsi soluția bună, unica soluție. Orice hotărâre implică o răspundere ontologică: care anume variantă a lui "a fi" este mai bună, mai adevărată, mai frumoasă? Cel ce hotărăște trebuie să judece în spațiul posibilului, în cele din urmă să adjudece și astfel să convoace ființa spre real. Cu fiecare hotărâre i se răpește ființei bogăția posibilului și i se dăruiește sărăcia realului: de acum înainte asta și numai asta va fi, din multele care ar fi putut fi. Dar lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
publică, urmând ca moștenitorii să-și împartă banii. Strigările încep de la suma de 650.000 lei aur, sumă considerată exagerată, scăzându-se apoi la 500.000. După câteva termene fără finalitate, imobilul, adică moșia Umbrărești și dependențele (acareturile), va fi adjudecat pe 22 aprilie 1892 de un mare arendaș al timpului, Lt. N. Drossu. Nu se arată suma. Afacerist notoriu, el revinde imediat lui Ion D. Movileanu, și acesta amator de câștig ușor, căci cumpărase anterior bucăți de pământ de la locuitorii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
redactoră de politică internă la ziarul Gardianul și coordonatoare de programe la Freedom House România. Este interesată de drepturile omului, etică politică, cultură politică. Cuvânt înaintetc "Cuvânt înainte" În virtutea rolului dominant pe care îl are într-un grup, leul își adjudecă partea cea mai mare și mai bună a prăzii. În virtutea unor relații patriarhale care favorizează discriminarea de gen, bărbaților le revine partea leului. Cum se configurează partea leului? Care sunt mecanismele, instrumentele cu ajutorul cărora „leul își face parte” atât în
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
se menține în pofida tendințelor generale de modernizare și democratizare a societății. De aceea, coeficientul de adversitate pe care îl resimt în general femeile în demersul lor de integrare socială este diferit și mai accentuat decât cel al bărbaților. Aceștia își adjudecă ceea ce, după o expresie populară, se poate numi partea leului. În virtutea rolului său dominant în cadrul grupului, leul își reține pentru sine partea cea mai mare și cea mai bună a prăzii. Puterea leului este expresia unui raport de putere de
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
cuvânt și acțiune. Transcrierea directă, strânsă, pliată pe obiect Își găsește În jurnal una din manifestările ideale. „Stadiul oglinzii” Jurnalul intim ambiționează să reunească toate fragmentele trăitului. Dar el se izbește de imposibilitatea cuprinderii precise a ceea ce, trăind, și-a adjudecat: elaborarea insesizabilă a unui „câmp de existență și acțiune”31. Adică acel obsedant au jour le jour care, oricât ar părea de tern și monoton, se ordonează după o lege proprie și irepetabilă. Astfel Încât, jurnalele intime, departe de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
este ulterior unei structuri. Urmărind autori precum Italo Calvino, Umberto Eco, Michel Tournier în "Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne", ea analizează în continuare, cu observații pe măsura intențiilor anunțate, felul în care romanul recuperează, adjudecă și apoi refolosește ceea ce modernismul supusese acțiunilor de negare, de ruptură, de contestare. Este aspectul care o preocupă cel mai mult pe Livia Iacob, devotată nu atât inventarierii unor teorii formaliste, structuraliste, postmoderne, cât incitantei întâlniri dintre roman și parodie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
actualitate vociferantele dispute privitoare la acest subiect, contribuind la depășirea acutului complex al marginalizării pe care l-a trăit mult timp, alături de creatorul ei, această formă de expresie artistică. În lucrarea de față ne-a interesat îndeosebi modul în care, adjudecându-și polemica drept un bun câștigat sine qua non, parodia reușește, validată de cititori, să se impună și în calitatea sa de creație bine închegată. Astăzi, distanțarea temporală face altfel posibilă înțelegerea binomului creație/ critică în interiorul unor opere parodice cum
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
platonician, pe care autorul nu o dată îl citează, sau intrate pe linia amintitei Cena Trimalchionis din Satyricon. Până și călugării simt nevoia să locuiască în această lume (în capitolul X din Cartea a patra, călugărul Jean invocă divinitatea și își adjudecă totodată dreptul de a participa la iscusita preparare a slăninei, și ea un laitmotiv al scrierii: "Nu-i mai cuminte, Doamne iartă-mă, să ne mutăm cu închinăciunile în sfânta Bucătărie, desfătându-ne cu jocul frigărilor și cu clămpănitul vătraiului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
4 Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne 4.1. Criza limbajului și criza subiectelor. Drumul spre postmodernism Secolul XX debutează și el sub imperiul unui paradox: numărul deosebit de mare de adepți pe care i-a adjudecat romanul atât din partida scriitorilor înșiși, cât și din cea a cititorilor este subminat de numărul redus al subiectelor propriu-zise, cele care constituie "materia primă" a operelor respective. Criza limbajului, făcută publică o dată cu apariția scrierilor urmuziene în literatura română sau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
opoziția planurilor permite citirea "romanului în patru părți" ca parodie; revenim așadar la ideea recognoscibilității textului de origine în opera literară parodică. Tot Tînianov face referire la același factor comic de care uzase și Tomașevski și care, ulterior, își va adjudeca tipuri de discurs diferite, subsumând ironia, ludicul etc. Comicul asigură glisarea dinspre stilizare spre parodie, căci "stilizarea, motivată sau subliniată în plan comic (s.n.), devine parodie". Așa se face că, spre exemplu, parodiind o tragedie vom obține o comedie, posibil
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și nuanța de interogație, de meditație chiar asupra istoriei, dublată adesea de un spirit polemic, parodic și autocritic. Postmodernismul și Renașterea pun în oglindă un anume "prezent cultural al lumii occidentale"299, dar o fac la mod spectaculos și își adjudecă ironia drept marcă stilistică fundamentală. Renașterea marcase, cu câteva secole în urmă, derogarea de Evul Mediu. Spiritul popular trăia totul sub semnul lui carpe diem, călătoriile, deschiderea facilitată de și prin lectură aduceau perspective noi asupra modului în care putea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în fostele state aflate sub dominație sovietică. Astfel, bună parte din creația postmodernă (și ne referim aici la toate domeniile artistice) aparține în postmodernismul vestic exclușilor, marginalizaților (literatura celor de culoare, pictura și sculptura gay, importanța pe care și-o adjudecă în cinematografie perspective precum cea feministă, asiatică, amerindiană, etnică etc.). Într-un cuvânt, minoritarilor. După ce o perioadă îndelungată s-a întreținut prejudecata că postmodernismul ar fi un curent exclusiv occidental, generat doar în condițiile societății postindustriale consumiste, se inițiază, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aver i fabuloase pe care și le trimit acum la băncile sigure din stră inătate...”; „Cum piețele orașelor au fost prefăcute în „târguri de mezat”, unde cămătarii, pe care nici trecerea pri n pușcărie nu i a mai domolit, își adjudecă pe prețuri de nim ic, pânʹ și cele din urmă obiecte casnice...”; „Cum financiari improvizați peste noapte își afișează obrăznicia neroadă și agasantă în „limuzine cu mogaițoi”, tocmai în preziua unor falimente zgomotoase... ”; „cum un kilogram de grâu se vinde
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
care asigură transferul demnitarilor sirieni care trădează regimul și Germania de data asta, încercînd să compenseze absența din Libia inclusiv cu nave de război. Cele mai îngrijorătoare sunt actualele fricțiuni turco-siriene. În acest timp, Egiptul, Yemenul și Tunisia au fost adjudecate de fundamentaliști, Israelul a semnat un armistițiu cu Hamas, dar palestinienii au obținut statut de observator la ONU, iar mult discutatul atac asupra Iranului a fost amînat. Asta poate și datorită faptului că au avut loc alegeri în America, se
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
psihologii? După cum am văzut, fiecare își are virtuțile și limitele ei, așa încât a opta în mod necondiționat pentru una sau alta dintre ele ar fi o eroare. Dacă fiecare dintre cele două tipuri de psihologii se închide în ea însăși adjudecând-și supremația și, mai ales, dacă fiecare se organizează agresiv împotriva celeilalte, rezultatele nu pot fi decât nefavorabile. Probabil că ideea completării uneia cu alta ar fi o idee mai acceptabilă. Dat fiind faptul că într-una dintre ele preponderent
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
legendelor și miturilor, și anume acela al „reprezentării lumii În funcție de dorința și nevoile noastre”34. Ca orice mit germinat În perimetrul psihologiei și memoriei colective 35, venirea salvatoare a americanilor este plasată În afara timpului sau, altfel spus, acest mit Își adjudecă principiile detemporației după cum așteptarea izbăvitoare poate fi exprimată și prin non-referențialitatea din zona eshatologiei. Delocalizarea și detemporația sunt surprinse la nivelul memoriei individuale, concentrată În mărturiile participanților la mișcarea de rezistență anticomunistă: „Toată lumea ne spunea că nu mai e mult
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
punctul de vedere al responsabilității politice, guvernul, în timp ce justiția exercită controlul asupra guvernului din punctul de vedere al responsabilității legale (Bovens, 2005). Această responsabilitate comună derivă din faptul că parlamentul este o instituție politică, în timp ce justiția poate doar să-și adjudece problemele de legalitate a acțiunilor. Împreună, acestea exercită o supraveghere permanentă a acțiunilor guvernamentale. În acest demers, parlamentul și justiția pot fi ajutate de alte instituții cum ar fi instituțiile de audit, instituția Avocatul Poporului și cele pentru respectarea drepturilor
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
Revenit pe scena Teatrului Național "V. Alecsandri" după o pauză cam prea lungă, dacă ar fi să o judecăm după o ierarhizare valorică a textelor, autohtone sau străine, care au format repertoriul instituției de la Calul verde încoace, Constantin Popa își adjudecă victoria într-o binemeritată revanșă: Regulamentul de bloc face parte din categoria acelor texte dramatice care pledează pentru ideea de teatru înțeles ca loc al desfătării spirituale, al meditației și al confruntării cu starea la zi a propriei conștiințe. Spectacolul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
văzut, singurul stat cu valențe de putere militară regională din spațiul arabofon a fost și a rămas Egiptul, care și-a configurat acest atribut în urma unei politici foarte flexibile, pragmatice și volatile dusă de autoritățile egiptene. Inițial, Egiptul și-a adjudecat statutul de putere militară regională (M>10) începând de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, datorită ambițiilor susținute ale guvernului lui Gamal Abdel Nasser de a spori continuu capacitatea combativă a armatei, cu sprijinul militar nemijlocit al ex U
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
confruntarea cu forțele tiraniei, tinerii, se cred înșelați în așteptările lor. Întâia declarație importantă a Frontului adoptase pluralismul politic. Acum, după o lună, acest pluralism tinde să devină o simplă ficțiune propagandistică. Acoperind toate resorturile puterii, Frontul ține să-și adjudece un mandat susceptibil a deveni permanență. Să fi fost convertirea celor câțiva foști din fruntea noului sistem de putere numai o pură stratagemă de captatio în faza inițială? Cu certitudine, ei subestimează hotărârea noii generații de a nu tolera ca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de stimă. Sunt, în bună măsură, cei care au făcut Revoluția, preferând moartea decât să mai trăiască în rușine și deznădejde. Ei reprezintă cu adevărat spiritul acelei revoluții pe care doritorii de putere, veleitarii lumii noastre tind să și-o adjudece azi ca un bun personal. Surzi la reproșul ce vine dinspre mormintele încă atât de proaspete, cu țărâna încă neașezată, ei uită mesajul înalt, de revendicare nonviolentă, propus din capul locului de tineri și admis de toți oamenii de bine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
retro! Se întâmplă astfel în momente de răscruce, când umiliții și ofensații istoriei își regăsesc pentru o clipă reflexele defensive, demnitatea lor ancestrală. Kogălniceanu dădea expresie acestui tip de reacție atunci când se adresa, în preajma Unirii, ex-domnitorului care dorea să-și adjudece din nou puterea: "Ce cauți, ce vrei, umbră neputincioasă a nopții? Tu ai avut odată ființă și n-ai putut fi. Acum ce vrei, fiica pieirii? Pieri, retrage-te înapoi în haosul uitării! Țara vrea lumină, progres, viață!" Gestul exorcizant
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a devenirii. Dincolo de aparențe derutante, el descoperea în pașoptismul nostru realizarea unui principiu de "dreptate și frăție" ce venea din adâncul istoriei. Citind Mersul revoluției în istoria românilor, înțelegem mai bine că autorul dădea o replică celor înclinați să-și adjudece, elitar sau conspirativ, meritele ei. Ca și acum, exista tendința de a nu recunoaște în popor decât supunere oarbă, indiferență, apatie. Scrutându-i istoria, Bălcescu descoperea însă că, în ciuda vicisitudinilor de tot felul, "nația română n-a vegetat", n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]