903 matches
-
grupului de vârstă, care poate incita și valoriza astfel de experiențe. Există foarte mari diferențe În toate procesele la care ne-am referit. Se spune pe bună dreptate că există atâtea adolescențe câți adolescenți există. Dată fiind creșterea ratei maternității adolescentine, a celei a avorturilor și bolilor cu transmisie sexuală, cât și implicațiilor psiho-sociale pe care toate acestea le au, este cert că educatorul contemporan, chiar În postura lui cea mai neutra, profu' de mate, - Paganel cel veșnic absorbit de teoreme
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
copil. Cum rămâne cu simbolul sacru al maternității pe care ar trebui să și-l improprieze tinerele copile? Cum putem ști că, copilul depășește adversitățile mediului său de dezvoltare. Cum putem ști că absența mamei de lângă copilul ei în perioada adolescentină, nu este în fapt simbolul eșcului său în viața. Astăzi, sub impulsul marilor filozofi și ai psihologiei abisale, simbolul este una dintre dimensiunile gândirii de avangardă. Paul Riccoeur potrivit căruia ”speranța este o aducere aminte ”ne face să medităm profund
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
imposibil de controlat; trei camere într-o harababură plăcută pentru cine o vedea, așa, în vizită fiind, nu și pentru mine, cel care stam permanent aici, în fața computerului mai tot timpul. Uneori urmăream, la televizor, cu un soi de entuziasm adolescentin, meciurile de volei feminin... visam îndelung cam cum ar fi să mă trezesc peste noapte antrenor al braziliencelor... sau al cubanezelor... îmi plăceau cum țipă, cum se bat cu palmele peste fund când câștigă un punct... Degajau o bucurie curată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
motive pentru care o asemenea soluție, în acest caz cel puțin, pare neatrăgătoare. În sens larg, ea socotește romanul pe ansamblu ca o narațiune cu structură foarte ciudată: cîteva prezentări destul de amănunțite ale unor momente din copilărie, de asemenea trăirile adolescentine ale lui Pnin, deseori limitate temporal și întrerupte în mod repetat de „prolepse” extrem de lungi privind viața lui Pnin între 1950 și 1951, și - ceea ce pare cel mai ciudat - foarte puține referiri la ce se întîmplă de-a lungul unei
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
către un prieten a Norei Iuga), fulgurații acide la adresa Occidentului, care pare a nu fi asimilat corect lecția Estului comunist (Ioana Ocneanu-Thiéry), maturizarea brutală, în spații desprinse din irealitatea imediată (Simona Sora), dar și zone întinse de inocență și candoare adolescentină (Iulia Popovici, Alina Radu, Simona Popescu, Mihaela Ursa, Otilia Vieru-Baraboi). Interesant e faptul că povestirile-confesiune vizează câteva paliere anume, plasând în umbră alte aspecte, de un specific mai larg, general-uman. Corpul, sexualitatea, maturizarea, căsătoria, gospodăria, igiena, vestimentația, solidaritatea de gen
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
zid, o traversare greoaie și insistentă a „absurdului individual și ideatic”, am așezat, nu Întâmplător, ultimul vers al Infernului dantesc: Quindi uscimo a rivedere le stelle! Și aceasta a fost pentru mine, de-a lungul Întregii mele perioade formative, puberale, adolescentine și postadolescentine - vreo două decenii, cele mai lungi și mai turmentate ale carierei mele! - Învățătura și pilda Înaltă, estetică, a marilor scriitori umaniști, ca și a muzicienilor; de exemplu, un Beethoven, gigant șef de școală simfonică, care reușește totdeauna, după ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
până în prezent, p. 398). Lui Theodor Codreanu îi lipsește acel dogmatism precoce de care făcea vorbire Călinescu: cu greu ni l-am putea imagina drept un "bucher suficient și inuman de serios"; dimpotrivă, citind paginile din 1964, constatăm o derută adolescentină în alegerea modelelor și a traseelor. Copil provenit dintr-o familie nevoiașă, crescut fără tată și obligat să-și câștige singur existența, TC găsește în lectură un sprijin, un prieten și o modalitate de evadare dintr-o realitate meschină (cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cartea în discuție, Numere de labirint, vol. I și II, că această perioadă de orientare a individului către cele spirituale, care coincide și cu o vârstă biologică prematură, patima de scris, de mărturisire prin scris izvorăsc chiar din nebuloasa vârstei adolescentine. A da glas acestei vârste, a o materializa în scriitură este un lucru la fel de firesc cu faptul că tulpina copacului se sprijină mai întâi pe rădăcină, și numai prin aceasta pe pământ. Adolescența, prima tinerețe sunt vârstele care adaugă vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o prietenie frățească, să iau parte la întâlnirile scriitoricești ținute acasă la poetul Ion Larian Postolache, în Căuzași, strada Dobroteasa 1. Pe Ion Larian Postolache, cu douăzeci de ani mai vârstnic decât oaspetele lui, student medicinist, îl intrigam prin aerul adolescentin ce contrasta cu poezia matură supusă atenției conclavului mai mult sau mai puțin secret. Soția lui, Paraschiva, matematiciană, îl cunoștea pe Ion Barbu și, dacă nu mă înșel, îi fusese și asistent ceea ce ne sporea curiozitatea legată de o altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1) Cea de-a doua duminică a lunii mai se instituie că Ziua adolescentului. ... (2) Cu prilejul sărbătoririi Zilei adolescentului se organizează activități cultural-artistice și sportive și se difuzează, prin mijloace de informare în masă, materiale publicistice vizând problematică fenomenului adolescentin. ... Articolul 2 Autoritățile centrale și locale din domeniile învățământului, culturii, cercetării, tineretului, sportului și turismului, precum și fundațiile pentru tineret acorda sprijin material, financiar și organizatoric sărbătoririi Zilei adolescentului. Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 28 octombrie
LEGE nr. 197 din 17 noiembrie 1997 privind instituirea Zilei adolescentului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118074_a_119403]
-
și cele cam 150 de fabliaux-uri care s-au păstrat, alături de "chantefable" alternanță de versuri asonantice destinate a fi cîntate și de bucăți de proză -, compuse în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și consacrate poveștii unei idile adolescentine, contrariate, dar terminîndu-se în mod fericit: Aucassin și Nicolette, prima producție a unui gen reprodus fără încetare pînă în zilele noastre. Fără îndoială, însă, e că marea capodoperă literară a Evului Mediu, scrisă în limba vulgară în speță italiana -, rămîne
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
pierde palpitul. „Veșnicia“ devine negociabilă. Pur și simplu nu se confirmă. Ajuns în papuci, domesticit prin rutină, erosul cunoaște calmul amărui al relativității. Ideea unei întâlniri „destinale“, pregătită laborios in divinis, încă de la facerea lumii, se transformă într-o metaforă adolescentină, de un romantism duios. „Așa ne-a fost dat!“ e înlocuit prin „Asta i situația!“. Cât despre „unicatul“ experienței, hai să fim serioși! Fiecare om, fiecare generație trec, inevitabil, prin inflamații asemănătoare. „Unicatul“ e ecumenic, global, „general-uman“. Pe scurt, după
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
De vreme ce e născut poet, fiecare român are în raniță bastonul de scriitor. Și dacă nu de scriitor, măcar de gazetar. Gazetarul e tot scriitor, dar mai „rupt din viață“, mai civic, mai aventuros. Pofta de a scrie e un sindrom adolescentin. Am trecut cu toții prin frisonul post-pubertar al autorlâcului: simți nevoia acută de a așterne pe hârtie câteva rânduri decisive, în versuri sau proză, în secret sau la vedere. Îți vine să scrii, înainte de a avea ceva de scris. N-ai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
am fost. Ca s-o putem face, trebuie să ne întoarcem în timp, să ne redescoperim fiecare etapă a parcursului nostru existențial, să căutăm acele unghere magice unde încă stă ascuns parte din sufletul nostru de copil, parte din cel adolescentin. Acest lucru îl putem realiza cel mai bine însă prin arta cuvântului așternut pe hârtie, deoarece scrisul rămâne prin excelență un exercițiu de control și autocontrol al gândurilor noastre și, desigur, a emoțiilor. Ca geograf, n-am făcut decât să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
-a, apoi examen de treaptă la trecerea în clasa a XI-a, toate aceste aspecte mi-au călit voința și mi-au oferit clipe frumoase în compania unor colegi absolut minunați. Au fost clipe magice pe care doar în virtutea vârstei adolescentine și a vibrației lăuntrice ți le poți explica, asuma și cu care îți poți identifica la un moment dat nivelul cerințelor ce vin din lăuntrul tău. Erau atât de multe întrebări, dileme, iar singurul nostru ajutor, potențial ajutor în soluționarea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Marx, azi Bulevardul Independenței, în parfumul și ambianța tufelor de trandafiri albi și galbeni. Cred că este mirosul cu care pot asocia acei ani frumoși și generoși. Vara lui ’80 a adus câteva schimbări semnificative și mi-a lăsat sufletul adolescentin oarecum pustiit și ușor rătăcit. În vara aceea colegii greci și evrei reușiseră să se repatrieze în Grecia și Israel, iar în ’83 au revenit în România pentru a urma specializările dorite. Evreii au urmat toți medicină la București, grecii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
conveționalismul superficial. Combinație măiestrită între evidența sentimentului și înclinația de a-l descifra, erosul conține, în optica eminesciană, trăsături universal valabile. Se pot distinge două lumi aparent diferite: pe de o parte, iubirea simplă, directă, ce amintește de propria idilă adolescentină, pe de alta, iubirea ca izvor al meditației. Tristețea din finalul poemului Floare albastră este un exemplu grăitor. Poate una dintre cele mai frumoase imagini eminesciene, Ca un stâlp eu stam în lună98, abstrage în ea atât singurătatea celui rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
parte a mantiei se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună.286 Imaginea inițială a plânsului are concretețea realului tragic al pierderii iubirii adolescentine: Ce fuse juneția? o umbră ce-și plânge/ Trecutele-i doruri pustii și nătânge 287. Poetul ajunge de foarte tânăr la concluzia unei fatalități conform căreia omul trebuie să-și primească soarta și să o poarte ca atare: Dar așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ca să-i civilizăm. Dar cine sunt „barbarii”? După cum spune Aia, ei își revendică doar dreptul de proprietate asupra pământurilor lor. E simplu: poate că am venit până la marginile lumii ca să înțeleg paradoxul ăsta. Toate lumile își au „barbarii” lor. Iubire adolescentină Nu reușesc să mai tolerez cearta dintre mine și trupul meu. Trebuie să înțeleg până la capăt ce mă desparte azi de cel care am fost. Cum se explică totuși faptul că eram atât de fericit la Roma? De ce gândurile frivole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
În toată această vreme, mama a fost mediatoarea conflictelor noastre și, nu de puține ori, cea trasă la răspundere pentru așa-zisa mea impertinență. Cenzurată de dorința de a demonstra că merit respect și încredere chiar dacă sunt fată, revolta mea adolescentină s-a concretizat în foarte mici nazbâtii care stârnesc compasiune prietenilor mei la discuțiile despre care a fost cea mai mare prostie pe care am făcut-o în adolescență. În același timp, fratele meu trăia o viață liberă, definită din ce în ce mai
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
o ciudată tocilară plină de viață în preajma băieților din liceul meu, așa că atunci când am ajuns să îi cunosc mai bine pe cei din liceul militar mi-am dat seama că pot fi parteneri de discuții intelectuale, dar și de distracții adolescentine frumoase. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, mă găseam singură la masă cu zece băieți încercând să le explic că femeile merită să facă și carieră, că nu trebuie să stăm numai la cratiță și să creștem copiii așa cum ne
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
un ajutor în construirea ideilor lucrărilor mele academice, că m-au ajutat să mă înțeleg atunci când lucrurile nu mai aveau nici un sens. Unele dintre prietenele mele, care nu au legătură cu mediul academic, consideră că încă nu am depășit faza adolescentină și că ar trebui să mă maturizez odată dacă vreau să fac ceva în viața. Tot timpul mă dojenesc că doctoratul mi-a furat feminitatea, în liceu parcă eram mai feminină, mai stilată, mai suavă așa cum trebuie să fie o
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
dorință, dacă nu o politică, de recuperare tactică a frământărilor para-religioase ale societății, ca și un acord tacit ca ele să continue. Biserica Ortodoxă Română se confruntă în ultimii ani cu multe situații asemănătoare, considerabil mai serioase decât fenomenul fugii adolescentine la mănăstire (un episod de acest tip, explicabil prin schimbările socio-culturale din ultimii douăzeci și cinci de ani și remarcabil de prost gestionat de Biserică, a avut loc în februarie 2014 ; el nu pare singular, din moment ce părinții și autoritățile încep să-i
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oribilele schimbări care alterează fața omenească în trecerea de la tinerețe la bătrânețe pot să întârzie, să tărăgăneze cu cochetărie, pentru ca apoi să-și facă ferm apariția, dintr-o dată. Gilbert, în pragul dintre cele două vârste, arătase trandafiriu la față și adolescentin. Acum avea un chip complet ridat, hazos și uscat, cu acel vag aer de cinism ironic pe care-l adoptă instinctiv oamenii vârstnici inteligenți, în chip de expresie nouă, de finală apărare. Când îl văzusem ultima oară, degaja un aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
jgheabul cu pietre, privindu-le îngândurat și meditând asupră-le cu intensitate. În câteva dintre instantanee eram amândoi. Cine le făcuse? Imposibil să-mi amintesc. De pe cartonașele ofilite și îndoite la colțuri, dintr-o lume a neprihănirii, mă priveau chipurile adolescentine, luminoase, blânde, încă neformate. Era o lume neîntinată, o lume de bucurii adevărate, simple și pure, o lume fericită, din moment ce aveam o încredere absolută în ea, și din moment ce în castitatea noastră puerilă, demodată, nu ne gândeam să facem dragoste. Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]