816 matches
-
desăvârșește, începutul începe cu adevărat lumea, o deschide chipului și o arată după asemănarea cu prototipul 38. "Abia cu treapta contemplativă începe făptura graiului", iar omul "numai când se întoarce, numai când întoarce capul îndărăt spre lume, când trece din adorație în contemplație devine poet"39. Trecerea pragului înspre starea de vârf a adorării echivalează cu smulgerea vălurilor de pe lucruri, dar totodată cu lipsa de chip a acestora în lumea uitată, absentă din icoană. Lumea naturală e dusă atât de sus
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Hexagonul arăta ca fratele vestic al stelei roșii din vârful Kremlinului. Gânditori de calibrul unui Raymond Aron erau beșteliți nu doar de gherile pro-comuniste de tip Sartre-Beauvoir, dar și de trepăduși insignifianți ale căror nume le puteți găsi citate cu adorație în operele gânditorilor comuniști români. Trezirile de tip Yves Montand au fost rare și s-au produs după ce răul se înrădăcinase. De ce ar fi imposibil de admis că destui francezi s-au săturat de monopolul stângii? Prea sigură că, indiferent
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cutreierau. Scopul predicării franciscane era atunci de a ajunge la coardele inimii, și mai apoi să le ridice până la înălțimea bucuriei spirituale. În predici frații vorbeau despre Dumnezeul Bunătății și al harului, iar ascultătorii erau chemați la penitență și la adorație. În ceea ce privește Laudele înălțate Domnului, Francisc a atins culmile poeziei (din care mai târziu, s-a născut o nouă formă literară - Fioretti). Și din scrisorile Sărăcuțului se observă cum „îi trec prin inimă”, cuvintele. El a crezut sincer că exhortația l-
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
liturghie pe zi, după chipul sfintei Biserici”. Francisc l-a oglindit perfect pe Cristos, l-a purtat în adâncul sufletului, pe Acela care a pătimit pentru noi pe cruce, Îl cunoaște până la identificarea cu El și Îl face scop al adorației. Marele păstor a pătimit și a murit pentru mântuirea noastră. Între atâtea nestemate de rugăciuni ale tezaurului franciscan, exista una în liturghia închinată Înălțării Sfintei Cruci, încă de la prima redactare a Regulii, care răspândește multă lumină în acest context: „Și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
credinței în sufletele enoriașilor săi, prin predici concepute cu atenție, prin explicarea tainelor sfinte, prin introducerea cultului Preasfintei inimi (din prima zi de vineri din lună), precum și cultul Sfântului Anton de Padova (în fiecare zi de marți), a orei de adorație (din a doua zi de joi din lună). Credincioșii erau foarte săraci, dar au fost entuziasmați de către vrednicul lor paroh, care a procurat o icoană a Prea Sfintei Inimi (după originalul lui Batoni), sfințită solemn de sărbătoarea instituită de către papa
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
București și Sighet, unde s-a și stins, creștinește, la 10.12.1951. Prin puterea exemplului său, Episcopul îi învăța pe toți că „mântuirea noastră stă în rugăciune”, „cine se roagă se mântuiește” (Sf. Alfons M. De Liguori). Rugăciunea și adorația Euharistică erau respirația sa zilnică. Formarea laicilor „Adevărurile cuprinse în teologie privesc deopotrivă pe toți oamenii și trebuie cercetate serios de oricine.” (A. Durcovici, în „Farul Nou”, XII, 1936). A susținut în fața intelectualității „Lecții Tomiste”, cursuri săptămânale, audiate și de către
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
trage pe ea cămașa de noapte de satin alb și se așează pe marginea patului. Hugo, care devenise "exaltat și romantic", cade în genunchi pentru a-i citi un poem compus de el și a-i adresa "minunate cuvinte de adorație". Apoi stinge lumina și cei doi se bagă în pat. Tânăra mireasă așteaptă, însă Hugo, lipsit de experiență, se mulțumește să-și frece trupul de al ei. Ba mai și pătează cămașa de noapte a soției sale. A doua zi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pătează cămașa de noapte a soției sale. A doua zi și vreme de câteva luni, scena se repetă. Hugo nu îndrăznește s-o penetreze pe Anaïs. Se teme să nu rănească, să nu murdărească trupul soției sale, odată cu cuvintele de adorație prin care-și proslăvește dragostea. Când Hugo ajunge în sfârșit s-o posede complet, tânăra femeie încearcă o imensă dezamăgire. Relațiile sexuale dintre cei doi se dovedesc dureroase pentru Anaïs, care-i reproșează soțului ei că este "sensibil în toate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
reînviind între zidurile Palatului Signoriei sau pe străzile multiseculare. Iată-i pe toți cei ce-au ridicat Florența pe culmile istoriei popoarelor și artei. Ies din cadre aurite, trăiesc, suferă și iubesc, clădind gloria lor și a Cetății. Coboară din "Adorația magilor" cele trei generații Medicis zugrăvite de Boticelli: Casino "Părintele Patriei", cu părul și barba albite de vreme și griji; fiii săi Pietro și Giovanni; nepoții săi Lorenzo, sprijinit în sabia Puterii, și Giulianno, a cărui iubită, Simonetta Vespucci, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
două supraveghetoare, alese dintre cele mai impozante, și urmat de doamna Walter, econoama cinquangenară, care încheia alaiul, tânărul preot, palid și frumos, părăsea cu mare pompă lăcașul. Avea aerul unui monarh confiscat de niște șefi de triburi, care, sub pretextul adorației, nu-l lăsau să facă liber nicio mișcare. Silită să se lipească de perete odată cu celelalte fete ca să nu împiedice micul cortegiu, Gabriela omise să-și plece ochii. Privirea ei o întâlni pe a tânărului preot. Zâmbi. I se păru
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fie foarte complicat". La sfîrșitul filmului însă, Charlie apare ca subordonată față de Maverick. O dată întors la școala de piloți cu aura sa de erou și devenit el însuși instructor, spectatorii o văd pe Charlie aruncîndu-i lui Maverick ocheade pline de adorație; privirile li se întîlnesc și de data aceasta, Maverick este cel care spune: "O să fie foarte complicat", impunîndu-se astfel ca inițiator și stăpîn în această relație. Construcția narativă nu numai că face uz de tema comună hollywoodiană a "sfîrșitului fericit
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
înalte și a celei mai conștiente filozofii. O mărturie neasemuită avem în Omul-Dumnezeu, Care nu a găsit o altă motivație pentru viața Lui, o altă slavă, în afară de împlinirea voinței Tatălui Său ceresc. Aceea era hrana, lumina și legea Sa de adorație ascultătoare până la acceptarea morții, și a morții pe cruce (cf. Filip. 2,8). Aceasta este înțelepciunea Omului-Dumnezeu; acesta este și triumful rațiunii umane în El și în noi. 16. Oare am și uitat?!... Nu Dumnezeu a fost Acela care și-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
asupra voastră pe Acela pe care Tatăl L-a promis» (Lc 24,49). 59. Isus își impune propria persoană Așadar, Isus își impune propria Persoană; El nu pretinde o admirație tradițională pentru ea, ci un act închinat perfecțiunii Sale divine: adorația; și, în virtutea persoanei Sale, își impune doctrina. „Toți marii maeștrii, filozofi și fondatori de religii - observa Monsabré - și-au bazat puterea învățăturilor lor pe rațiune, iar religiile lor pe o misiune divină primită; dar nici unul dintre ei nu și-au
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să înnoiască dogmatica, știința Bibliei și ecleziologia catolică; reprezentanții m. au fost excomunicați: A. F. Loisy în Franța (1908), iezuitul irlandez G. Tyrrell în Anglia (1907) și R. Murri în Italia (1909; revocată de Pius XII în 1943). 28. monoteism = adorația unui singur Dumnezeu; credința într-o divinitate unică, ce exclude existența altor divinități (politeismul), distinctă de lume (contrar filozofiei panteiste); preluat de creștinism din iudaism 29. neoplatonism = curent filozofic (sec. III-IV p.Chr.); reformula filozofia idealistă a lui Platon într-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Nisa, în timp ce Regele rămânea la Paris, pentru a continua convorbirile cu oficialitățile franceze. Personalul Legației române vine să o conducă la gară. A fost adus și Mihai de către doamna Antonescu. « Madame Butterfly este pur și simplu într-o stare de adorație pentru el și zece mame la un loc n-ar putea vedea de el mai bine decât ea”, constata Regina Maria. Venind și soții Millerand pentru a o conduce, „l-au putut vedea pe Mihai” care „a fost dulce cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și de altarele shintoiste, mi-a sărit în ochi diferența dintre ele. Adică dintre bogăția de ornamente a templelor budiste și simplitatea altarelor shintoiste. Intrând într-un altar șintoist constați că nu există statui ale zeităților sau alte obiecte de adorație precum sunt în templele budiste. Într-un sanctuar se află numai o oglindă care te surprinde, inițial; o oglindă foarte simplă...La fel de simplă ca existența însăși. Prezența acestei oglinzi este ușor de explicat: „ea simbolizează sufletul omenesc care, atunci când este
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
până atunci Închisese ochii ori de câte ori venea vorba despre cruzimile și grozăviile care se petreceau la castelul din Opfingen. Pentru el, erau vorbe fără temei ale celor care Îl pizmuiau pentru faptele lui de arme, pentru felul cum mânuia sabia. Iar adorația Încăpățânată pe care Eglord i-o arăta fiicei lui era doar expresia admirației pe care orice cavaler trebuia s-o arate doamnei visurilor lui, pe care o diviniza În chip platonic, așa cum se cuvenea. Fără Îndoială, nu concepea o mezalianță
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
n-ar fi Încuviințat nicicând legătura ei cu un fiu de negustor... Își continuă reveriile, depănându-și În minte, pentru a câta oară, puținele clipe pe care le petrecuse cu Bodo, numai ei doi, cuvintele, gesturile, privirile lui pline de adorație... și fu aproape fericită. Retrăia acea după-amiază minunată, când Bodo Îi mărturisise dragostea lui. Îl văzuse de la fereastră... Tânărul ședea pe banca din fața havuzului. Era singur și Adelheid se repezise pe scări În jos, ca o furtună, fără să se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
control. O spun cu umor și cu sororitate. Am mulți prieteni poeți bărbați. Sunt oameni de bun gust, de finețe, generoși și dezlănțuiți, ca și noi, femeile-poete. Astăzi, dificultatea majoră este, pentru ambele genuri, căderea Poeziei, în general, de pe piedestalul adorației mulțimilor. Teama de a nu ne pierde nobila misiune ne unește, așadar, mai mult decât oricând. Suntem, împreună, poeții bărbați și poetele, cruciații salvatori ai naturii poetice a omului contemporan. Deși, în cele mai multe cazuri, se pare că nu prea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ar trebui să se manifeste printr-o stare: starea de Puja! Aș dori s-o pot defini printr-un singur cuvânt, un cuvânt care să înglobeze toate calitățile, toate superlativele, dar... eu nu-l cunosc: poate măreție sau... creștere sau... adorație sau... venerare sau - poate - toate acestea la un loc! Da, dar... nu ar mai fi un singur cuvânt! Nu știu; rămân, totuși, la starea de Puja: este starea ce doresc să mi-o însușesc, s-o păstrez în genele mele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mentalitate, poate cea mai primejdioasă dintre câte se află, admirația față de marea putere care se ridică acum pe harta Europei. Admirația pentru conducător a jucat, cu siguranță, un rol important la 1809, acum abia avem admirație pentru Hitler, greu comparabilă adorației religioase, de odinioară, față de Napoleon. Dar jurnaliștii și politicienii suedezi, care cred în Dumnezeu la fel de puțin pe cât în demoni, l-au zugrăvit an de an pe conducătorul celui de-al Treilea Reich ca pe un monstru al răului, al vicleniei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să mă deschid cu mai multă înțelegere pentru alți pictori, către diverse maniere și stiluri. Cred că după perfecțiunea pe care o etalează Velázquez în tablourile sale, nu putea urma decât experimentul. Văd Las Meninas, cu superbul autoportret al pictorului, Adorația magilor, Christos crucificat, Mercur și Argus, Fierăria lui Vulcan, Triumful lui Bachus, Predarea orașului Breda, Torcătoarele etc. Un perfect joc al luminilor și al umbrelor. Nuanțe de culoare: rozul palid al rochiei cu care e îmbrăcată micuța infantă Margarita, părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Îl găsim și noi la intersecția cunoscută, după ce scăpăm de cetele de suporteri din Grand-Place. Micuțul își face treaba în continuare, imperturbabil, spre deliciul grupurilor de gură-cască. Judeci profilul unei comunități și după fetișurile sale. Manneken-Pis va rămâne obiectul unei adorații constante atât cât va exista specia umană. VASILE GÂRNEȚ: Bruxelles-ul mi se pare foarte murdar. Senzație de slin, de impuritate care se insinuează. Nu știu cât din această impresie se datorează faptului că orașul e invadat de microbiști. Lume tuciurie, mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scurți, pe care nu i-a mai schimbat de la Lisabona, și și-a pus costum nou și cravată. Nu a venit singur, și-a adus la banchet și „familionul” - soția și copilașul în cărucior. Micul Sauter - baby - devine, firește, obiectul adorației spontane a întregii caravane scriitoricești, în special o țintă pentru efuziunea doamnelor. VASILE GÂRNEȚ: Boris Buracinschi este ghidul nostru prin oraș. O mică dispută - unde să mergem? Nae Prelipceanu alege marea și pleacă singur într-acolo. Andrei Bodiu, Adrian Popescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de ce aleg unii - și nu e vorba doar de literați, în acest caz - un nume „oarecare”, separându-l (mereu!Ă de altele, la fel de interesante, de „novatoare”, de „excelente”, dedicându-i o atenție persuasivă ce merge uneori până la un tip de adorație, de admirație exacerbată care depășește simțul nostru critic. Legende, de fapt, se nasc peste tot în jurul nostru, dar... nu știm dacă ele se vor transforma în mit. În Bunavestire am afirmat, prin mijloace epice, că „vigoarea omului, a speciei umane
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]