827 matches
-
Vitale, le lipsește senzualitatea sănătoasă. Comice, le lipsește surâsul. Concentrarea spre tine însuți cere crispare. Prietenești, sunt străine de mângâiere și tandrețe. Le lipsește cultura tangoului și a valsului și au acea limită dubioasă a celor care au ajuns la adorația lui Robbe-Grillet și Pinter fără să fi trecut pe la Cehov, Turgheniev și Sadoveanu. 13: Șase tineri africani orbi au realizat ascensiunea marelui pisc Kilimandjaro, pentru a dovedi celor care văd ce progrese au făcut cei care nu văd. O mină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
oamenilor. „Apoi, odată ce și-au început lucrarea ascunsă în măruntaie, ei le distrug sănătatea, provoacă boli, îi sperie cu vise, le întunecă rațiunea cu crize de nebunie” (ibidem). Ei recurg la aceste stratageme pentru a da naștere spaimei și apoi adorației prin frică. În opinia lui Lactanțiu, demonii au inventat astrologia, arta haruspiciilor, a prezicerilor, necromanția și magia în general. Tot ei sunt aceia care „i-au învățat pe oameni arta de a face imagini și statui”; cu alte cuvinte, au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
valoarea, ca și cuvintele lui, erau abia șoptite și, la începutul căsniciei lor, Irene simțise nevoia de declarații, de discursuri înflăcărate, de țipete. Și înainte și după Naji, ea avusese o serie de amanți, unul mai teatral decât celălalt, așa că adorația tăcută a unuia singur abia putea fi sesizată - o scăpare pe care Irene o regreta chiar și acum. Bill Brandon, un licean, fusese primul ei iubit și, aproape imediat, Irene și-a dat seama că se pricepe la capitolul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
presus de toate vara, fără pardesie, când brațele femeilor erau la vedere. Le vedea În metrou. Mergea În Spanish Harlem. Se Împingea Într-o bară de metal. La marginea orașului În Harlem, era singurul pasager alb. Și toată chestiunea asta - adorația, dizgrația, pericolul de-a leșina când juisa. La acest punct, povestind asta, Începea să-și pipăie baza păroasă a gâtului. Clinic! În același timp, de regulă, avea o relație foarte idealistă și rafinată cu o doamnă oarecare. Clasic! Capabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sau anunțuri de la directorii competiției, care se aflau la primul etaj al clădirii joase. Directorii erau oameni ceva mai vîrstnici în bluze de un albastru închis și costume gri cărora studenții li se adresau cu respect și care răsplăteau această adorație tratîndu-i uneori ca pe niște egali. Spuneau o glumă, acceptau rolul care li se oferea. Întrebau care era atmosfera în clubul studenților în acele zile și în camerele de lectură. La sfîrșitul după-amiezii, gulerele erau slăbite. Doi domni îndesați cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
unui Paganel. Castafiore este un Tournesol care se servește de instrumentul orfic al vocii pentru a fascina, dar și a agasa, în egală măsură. Capriciile ei sunt parte din decorul mediatic pe care presa îl savurează. Gustul pentru lux și adorație rămâne punctul ei vulnerabil, dar și rațiunea de a fi a unui personaj ce tulbură pacea ficțiunii prin chiar apariția ei. Căci Bianca Castafiore este un Haddock feminin, dificil de domesticit, chiar și în prezența geniului solar și mediator al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr‑o credință ancestrală, de forța păgână a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mâinile Întinse În față vine de la adorația păgână a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sângelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i‑ar fi putut trezi pe păgânii somnolenți, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ard,// Că intrăm/ Să ospătăm/ În cămara Soarelui/ Marelui/ Nun și stea,/ Abur verde să ne dea,// Din căldări de mări lactee,/ La surpări de curcubeie,/ - În Firida ce scîntee/ eteree" (Idem). Cu Ion Barbu, poezia devine o solemnitate de adorație, ca o supremă invocare a sositului la Marea Curte a cerului și a pămîntului: "Salut de pe scară de noapte,/ La sceptrul seral,/ De trei ori spiral: / Al lumii râu static de lapte; // Plecăciune joasă,/ La fața păroasă,/ Suptă, care ajună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că ei abia așteaptă să te revadă. Ramona, pentru a schimba subiectul, observându-i seninătatea pe care nu dorea să i-o tulbure cu amintiri dureroase, i se adresă puțin distrată, ocolindu-i privirea care o contempla cu o anumită adorație: -Radu, eu am un frate. -Cum se face?, întrebă el uimit. -în timp ce eu eram internată în spital pentru operație la picior, la noi acasă a venit un bărbat la vreo treizeci de ani, însoțit de soția lui, care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
rămâneau, câți ar fi dispuși să se căsătorească cu o femeie de treizeci de ani în locul unei puștoaice de douăzeci și doi de ani, cu chipul proaspăt, una care să se uite la ei cu ochi mari și plini de adorație și o expresie care spune “Te venerez și cred că fiecare silabă pe care o rostești e cuvânt de la Dumnezeu”? La început și Adriana a putut să se prefacă puțin, dar trecuse vremea aceea când ea venera bărbații — dacă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
jachetă-sport din blană de vulpe și avea niște ochelari de soare imenși. Arăta ridicol de pretențios pentru o tânără de douăzeci și ceva de ani, dar, de fapt, toate prințesele din Park Avenue sunt la fel. Un polițist topit de adorație tocmai îi oferea o cafea cu frișcă de la Starbucks, pe care, evident, mersese s-o aducă special pentru ea. M-am așezat pe bancă, lângă ea: —Julie, ai înnebunit de-a binelea. De ce te-ai apucat din nou să furi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de siguranță, nu de bani, deși despre bani e vorba în viața mea, dar să zicem noi că nu de bani, ci de siguranță: siguranța serviciului, a casei. Vreau carieră. Vreau scenă, aplauze, public, cronici, flori aduse pe scenă, admiratori. Adorație. Asta vreau. Și voi face orice ca să le am... Înainte de căsătoria cu Maestrul, la teatru, mă ciupeau de fund nu numai actorii, ci și electricienii, îîî... că așa se întâmplă cu noi, cele singure. Acuma, nu mai îndrăznește nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iubesc și că aș vrea să-i strâng în brațe pe toți. Simt iubire și compasiune pentru ei. Dar, infinită este iubirea și compasiunea lui Dumnezeu pentru ei. Si totuși, nu înțeleg misterul suferinței. Rămân mut, într-un fel de ”adorație” pentru suferința acestor mulțimi ce stă sub privirile mele. Nu-i găsesc nicio explicație logică acestei suferințe, și simt doar solidaritate, compasiune, rugăciune ce curge de pe buzele și din inima mea, rugăciune dureroasă ca un râu de sânge, și senină
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cele de engleză ori franceză, iar copiii trebuiau să Învețe doar rusa, limba ocupantului. De aceea Îi voi rămâne pe veci recunoscător lui Anton... Îi faci temele, Îi pregătești juxtele pentru traducerea din greaca veche, Înveninat de amestecul indicibil de adorație și invidie, de fiecare dată când Închizi În urma ta ușa grea a casei Dobrotă, Îți dorești să fii el, dar să rămâi tu. Și nici măcar nu bănuiești că Menadele Îi vor dărui ani grei de Închisoare, tortură, infirmitate, că după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o căsuță izolată, de la poalele muntelui. Moartea lui Domițian trebuie că a produs mare tulburare în oraș. Efesienii ridicaseră un templu în onoarea împăratului, ca să-l lingușească, știind că, devreme ce se proclamase zeu, Domițian va fi foarte mulțumit de adorația supușilor săi și le va răsplăti gestul cu prețioase privilegii (ceea ce s-a și petrecut). Ca să nu piardă ce obținuseră, bravii efesieni s-au decis, repede, să ridice alt sanctuar, de data aceasta în cinstea urmașului. Ei aveau oarecare experiență
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să fii împurpurată când va sosi shangdi di liwu, prințul tău adorat, simți penele lor ștergându-ți ridurile frunții multîncruntate, ai răbdare, lași puii de vultur să obosească, pentru a dormi liniștiți. nouă deasupra: ești neclintită în onestitatea ta, în adorația ta. adormi gândindu-te la cavalerul tău majestuos, apoi în toate episoadele de somn REM îl visezi pe el, alergând, scoțând din desaga-fără-fund arcul uriaș de lapis lazuli, apoi înfigând săgeata galbenă a clanului urșilor abenaki în pictatele floricarnivore de sub
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
spre locurile aceste, și suferința că n-o pot reîncepe identic această viață. Iar dacă voi reveni, voi jelui de cel mai mic lucru pe care îl voi găsi schimbat. Într-un timp, noaptea, marea era superbă. Am asistat cu adorație la toate prefacerile lunii, care lumina toată apa, și fiecare părticică de val scânteia. Era o feerie, și nu sunt cuvinte pentru a o descrie, nici culori pentru a o picta. Ce contează toate farmecile oferite de o creație omenească
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acesta, că e îndrăgostită. Ioana e deseori excesivă. Când e supărată, la fel îmi exagerează vina. Dar deocamdată mă las în voia ei, încîntat că poate, măcar pentru o clipă, să-și facă o imagine așa de minunată despre mine. Adorația Ioanei se pretează la ridicol, dar e binefăcătoare. Am fost la Balcic și am luat pe Arabella cu noi, iar în barcă, fără jenă de ceilalți indiferentă la protestările mele, Ioana a ales pentru mine locul cel mai bun. A
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
poziția inițială. Un ritm dement, canibalic, la care directorul se acordă instantaneu, începu de nicăieri, speriindu-l de moarte pe Teleferic. Lui Clossettino nici că-i păsă. Începu să-și desfacă nasturii de la sacou în urlete gigantice de preamărire și adorație, după care haina îi căzu, dansând fantastic. Urmă cravata. Căzu și aceasta, umilă, alunecând în infinit. Ce mai era de scos? Cămașa - ruptă cu ură, întrucât clipa a ceea ce voia să facă Clossettino îl aștepta să fie gol, cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Lucrătura Mașterei, strigau. Totuși, cei mai mulți exultau: — Te-ai întors printre noi! În toiul entuziasmului se auzeau cuvinte ce făceau aluzie mai mult la insurecție decât la bucurie. Dintre ele, unul se întipări în mintea băiatului: „Apără-ne!“. Iar el, cu adorație, îl vedea pe tatăl său înzestrat cu puteri supraomenești. Ofițerul care comanda escorta se aplecă în șa și-i șopti: — Privește: să mărșăluim împotriva Romei cu legiunile ar fi fost un joc. În glasul lui se ghiceau părerea de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
jocul dur al puterii îi impuse să declame orația funebră. Avea să fie prima lui apariție în public, îi spuseră cu respect, vicleni, funcționarii de la palat, iar el se întrebă ce ordine primiseră, care erau planurile. Unii adăugară, cu o adorație ambiguă, că mureau de curiozitate să-l audă, fiindcă el era fiul miticului Germanicus și al Agrippinei, nepoata lui Augustus. El își spuse că toate acestea erau rodul minții primejdioase a lui Tiberius și se întrebă care erau motivele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și văzu cum îi vin în întâmpinare cinci tineri, evident străini. Nu-l recunoscu pe nici unul, dar observă că ei știau foarte bine cine era și-i cunoșteau povestea, fiindcă se adunară în jurul lui, salutându-l fericiți, cu cuvinte de adorație. Astfel, Gajus descoperi că, în acel edificiu misterios, cei cinci tineri trăiau într-un soi de prizonierat de lux. Rhoemetalkes din Thracia, Kotys din Armenia, Polemon din Pontus, Dareus din Parthia, fii ai unor principi și regi străini, deși tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
calea uitării, deschide larg artera pururei reîntoarceri. Amintirile triste lasă urme adânci, de neșters, în vreme ce clipele de fericire trec adesea în uitare. Făurește-ți visele la început de drum ca să ai ce culege la sfârșit. Zadarnică-i suferința, dacă „obiectul adorației” nu cunoaște, nici înțelege „prețul dragostei”. Mama este ființa fără asemănare ce nu poate fi înlocuită. De ce? Pentru că ea este unică, născătoarea de tine, în stare de orice sacrificiu. (Că mai sunt și mame „denaturate”asta-i altă poveste!) Lacrima
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
se nasc noi speranțe. Pădurea templul natural al omului; să avem grijă de ea ca de ochii din cap. Chinurile iubirii macină atâtea inimi și minți ale nenumăraților „amatori”! Cei care cad în mrejele iubirii găsesc răspunsuri nu la „obiectul adorației” dar în lumea plantelor și a celorlalte vietăți, zburătoare ori nu.... Mulțimea gândurilor naște griji, neliniști, chiar stări de nefericire! Să mai gândim, să nu mai gândim?!... Femeia ar fi „stâlpul” Universului, fiindcă fără aportul ei nașterea și renașterea lumii
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pricină. - Dacă Gwen nu s-ar fi opus, Yvonne l-ar fi vîrÎt de mult Într-un azil. - Poate că ar fi făcut mai bine, mormăi Lucas. - Crezi că el a agresat-o? Uită-te la el, e cuprins de adorație... - Cele două lucruri nu se exclud unul pe altul. Marie era gata să replice cînd Îi atrase atenția un fir alb care ieșea de sub cioburile de faianță. Trăgînd de el, Își dădu seama că era vorba de căști receptoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]