2,152 matches
-
creștin, de neînlocuit în aceste funcții. Acest Foarte-Sus coboară pe pămînt: Întrupare. Nu fără a se face anunțat de către arhanghelul Gavriil: Buna-Vestire. Duhul Sfînt coboară pe capetele apostolilor: Rusaliile. Iisus s-a ridicat din mormînt: Învierea. Fecioara urcă la ceruri: Adormirea. Într-o zi, Hristos se va întoarce: Venirea a Doua. Exemplu de vector performant: îngerul. Traducere din greacă a lui angelos, "mesagerul". Nu opuneți angelicul operaționalului, căci fac corp comun. Folosit în iconografie, agentul de legătură, micul telegrafist bucălat și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cît dorim să fim mai originali, cu atît mai mult ne Îndepărtăm de felul nostru natural de a fi. * „Orice zi este o mică viață; orice deșteptare și sculare, o mică naștere; orice dimineață, o mică tinerețe; orice culcare și adormire o mică moarte.” (A. Schopenhauer) Viața noastră este determinată de „timp” nu numai Într-un sens obiectiv, ci și Într-un sens subiectiv, adică În funcție de felul În care Îl folosim, În care Îl personalizăm: „Timpul pierdut nu se mai Întoarce
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
citesc pe recto-ul și pe verso-ul aceleiași foi: a rata una și a reuși cealaltă? De neconceput... 31. A muri și a trebui să mori. Lecția accidentului deplasează problema: Montaigne descoperă că a muri nu e greu. O adormire, o alunecare, o trecere lină, plăcută chiar. Conștiința nu este de față pentru a-i da durerii amploare, ascuțime, forță. Moartea - asupra acestui subiect, el diferă de La Boătie - pare un lucru ușor: pur și simplu nu mai ești de față
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trunchi negru / care reamintește discret / ce departe de noi este bucuria abandonată. / Toți îngerii se leagănă / cu scări legate de un stâlp. / În parcul cu maci scuturați pentru totdeauna, / cu râsetele / și gesticulația mâinilor mici de rouă / în liniște. // În adormirea melancolică a orașului / o muzică de curte abstractă / se aude, / în spate, / ziua privirea o ține pierdută / însoțind curtenitor / disperarea amurgului peste lumea / care imploră scena aceea fără public / și fără actori” (Rememorare). În cărțile următoare (Poema dacică, 1977, Cântul
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
sfârșite și puține dintre ele au ajuns să fie împodobite cu picturi în domnia și în viața sa, înainte de năprasnica sa moarte, care l-a lovit, înaintea „curții împărătești“, la 22 iunie/2 iulie 1633. Chiar în ctitoria sa ieșeană, Adormirea Maicii Domnului (cunoscută astăzi sub numele ctitorului), ridicată și închinată la Patriarhia de Ierusalim, tabloul votiv demult s-a destrămat, iar ceea ce avem astăzi nu este decât o recompunere modernă, făcută cândva în secolul al XIX-lea2, după descrierea chipului domnului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o spune), nu a ajuns până la noi vreun portret care să ni-l înfățișeze încoronat; sau cine știe, prin ce tainiță de la mănăstirile de la Locurile Sfinte se odihnește vreun hrisov asemănător acelora despre care este vorba aici. În ceea ce privește chivotul bisericii „Adormirea Maicii Domnului“, Marina Ileana Sabados a spus că „avem de-a face, desigur, cu o reprezentare convențională. Astfel, dacă în realitate biserica mănăstirii Barnovschi are o masivă turlă octogonală pe naos și turnul de apărare pătrat, deasupra pridvorului, în miniatură
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
frumuseților naturii. Apar, de asemenea, dar mai rar decât în primul volum, poezia revoltei și scenele dramatice versificate. Reînnodând o tradiție ce părea de mult timp pierdută, autorul compune un soi de versuri la stemă, cu caracter ocazional (Închinare praznicului adormirii de patru veacuri a lui Ștefan-Vodă-Cel-Mare și Sfânt, 1904, dar și balada Carol-Vodă-Fătfrumos, 1907, ș.a.). D.-D. a dobândit faimă mai ales pentru piesele sale, scrise toate în colaborare cu Vasile Leonescu, actor al Teatrului Național din București. Întâiul fruct
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
Peneș Curcanul (în colaborare cu Vasile Leonescu), București, 1901; Avem cu ce să ne mândrim, București, 1903; Considerațiuni critice asupra poesiei noastre poporane, vol. I: Doine, București, 1903; Două drame țărănești (în colaborare cu Vasile Leonescu), București, 1903; Închinare praznicului adormirii de patru veacuri a lui Ștefan-Vodă-Cel-Mare și Sfânt, București, 1904; Prolog în 16 cântări la „Povestea neamului de la Traian la Carol I. 106-1906”, de Alexandru Davila, București, 1906; Versuri din „Povestea neamului” (în colaborare cu Vasile Leonescu), București, 1906; Carol-Vodă-Fătfrumos
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
Rubricile obișnuite sunt „Cronica culturală a Bucovinei”, „Încrustări”, „Documente”, „Cronică, bibliografie”, „Necrologuri”. Poezia se păstrează la nivelul unui conservatorism ingenuu, al versificației conformiste, cuminți, ce pendulează între un peisagism delicat și portrete nostalgice de voievozi. Colaborează cu poezie George Voevidca (Adormire), Al. Brateș (La mare), Ion Buzdugan (Vedenii din trecut), Radu Gyr (Rugă veche, Rugă nouă), Nuși Tulliu, Traian Chelariu, C. Zarojanu, Ovidiu Hulea ș.a. Sunt prezenți cu proză Liviu Rebreanu (fragment din Ciuleandra, aflată sub tipar), V. Demetrius, Leca Morariu
FLOAREA SOARELUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287023_a_288352]
-
fost? A fost? Când? Totul e prea departe, amintirile se șterg una câte una. Fotofrafiile s-au pierdut sau sunt neclare. ... XXXIII. RĂSĂRIT, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1416 din 16 noiembrie 2014. Soarele aprinde cerul Cufundat în adormire, Dezlegând, astfel, misterul Umbrelor fără simțire. Sub o pătură făcută Dintr-un rece întuneric, El trezește-o rază mută Din abisul ei feeric. O trimite drept iscoadă Peste lumea amorțită Ca în noapte să o vadă De lumină dezgolită. O
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
se arată Și ce scenă are-n cer! Tot în juru-i se îmbată Cu lucirea din eter. Zorii sună deșteptarea, Ochiul roșu se deschide Și cuprinde toată zarea. Noaptea-n ceruri se închide. Citește mai mult Soarele aprinde cerulCufundat în adormire,Dezlegând, astfel, misterul Umbrelor fără simțire.Sub o pătură făcutăDintr-un rece întuneric,El trezește-o rază mutăDin abisul ei feeric.O trimite drept iscoadăPeste lumea amorțităCa în noapte să o vadăDe lumină dezgolită.O, ce divă se aratăși ce
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
ușurință, ecourile și temele marilor teologi protestanți ai secolului XX, ca de pildă, Harnack, Bultmann, Cullmann sau Moltmann. În partea a doua a cărții, Peerbolte se oprește asupra „antecedentelor iudaice”, analizând Cartea lui Daniel, Cartea Jubileelor, 1 Enoh, literatura qumranică, Adormirea lui Moise, 4 Ezdra, Apocalipsa siriană a lui Baruh și Oracolele sibiline. Pot fi inventariate șapte „motive principale”. Le prezentăm în ordinea frecvenței cu care apar: 1. apogeul răului (cel mai frecvent); 2. tiranul eshatologic; 3. războiul necredincioșilor/neamurilor împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Vlad Dracul, din piatră profilată ce se supune, pe fațade, celor două registre cu decorații orientale (caucaziene și islamice, „de certă factură caucaziană și selgiucidă trecute prin filiera stanbuliotă”9); a fost gândită și ca lăcaș închinat slavei lui Dumnezeu (Adormirea Maicii Domnului este și aici hramul, care se înscrie în evlavia românească arătată Sfintei Fecioare), dar și ca loc de veșnică odihnă pentru Voievod - (Și-au domnit cu bună pace, până au murit în domnie. Și l-au îngropat în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vrut urmaș în scaun (împreună cu Matei Basarab a ridicat Mănăstirea Drăgănești din Teleorman; a fost ctitor la mănăstirea Clocociov), cu Mihai Cantacuzino, mare spătar, care a înălțat în 1695, Mănăstirea Sinaia și a fost ctitor al mănăstirilor Titireni, Colțea și Adormirea Maicii Domnului din Rm Sărat (împreună cu Constantin Brâncoveanu); a zidit biserica bucureșteană Fundenii Doamnei, biserica Zlătari, lăcașuri de cult la Slănic și la Turbați în Ilfov, cu alt Cantacuzin, Pârvu, fiul lui Drăghici și nepot al lui Șerban Cantacuzino (a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Terminând zugrăvirea bisericii, soțul Doamnei Ruxandra spune să se scrie pe zidul de apus al naosului (ca semn de solidarizare cu cel mort) câteva rânduri din care „vorbea” socrul său: „[din temelie] înălțat-am această sfântă și dumnezeiască biserică a Adormirii Prea Sfintei Născătoare; și am început a o zugrăvi și nu am sfârșit-o și mă voi duce la veșnicul lăcaș. Rogu-mă de cel ce Dumnezeu îl va înălța după mine să săvârșească și să zugrăvească obrazul lui unde am
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
d(oa)mna, Papa, Stanca, Preda, Păuna...”69. Femeile - soții, fiice - sunt prezente, cum se vede, în pomelnice, după cum figurează și în pisanii (când ctitorii erau soții lor Domnii, și în tablourile votive. Zidind „beserecucea” bolniței de la Hurezi, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, Doamna Marica, soția lui Constantin Brâncoveanu, își evocă demnitatea (nu doar socială) - „luminata do(a)mnă preînălțat soțul său, Io Costandin Băsărabŭ Voevod” - și declară a urma pilda aceluia (ctitor al mănăstirii): „și precum soțul și domnul ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
69. Ibidem, nr. 955. 70. Ibidem, nr. IX, 819. 71. Ctitorie a lui și a fraților săi Craiovești: (trad. din slavonă) „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh. S-a început acest sfânt hram, cu numele Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, în zilele lui Io Neagoe voievod și domn a toată țara Românească și ctitori: jupan Barbul, marele ban, și Pârvul vornic și Danciul și Radul și jupan Preda. Și s-a isprăvit în timpul egumenului Marcu, amin. Mâna mulgreșitului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doi purcei, „o chilă de făină”, orz, condimente și zahăr, cuțite, căldări, tipsii, ibrice, „un ciur pentru fușei”). Aici trebuie să se fi făcut multe dintre dverele. (draperii brodate ce marcau ușile împărătești), zăvesele (perdele - de felul celei ce înfățișa Adormirea Maicii Domnului, care l-a încântat pe Paul de Alep, brodată - probabil - de Doamna Despina Milița) și epitrahilele dăruite apoi bisericilor și mănăstirilor ctitorite de Voievozi sau de Doamnele țării și acoperămintele de mormânt ce-i cinsteau pe cei dispăruți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
avut nume sonore. Cel despre care se spune că ar fi făcut studii de arhitectură (Brâncoveanu l-a pus ispravnic al refacerii palatului domnesc de la Târgoviște; a fost cel mai harnic ctitor dintre Cantacuzini: a ridicat Mănăstirile Sinaia, Colțea, Titireciu, Adormirea Maicii Domnului din Râmnicu Sărat, împreună cu Constantin Brâncoveanu aceasta din urmă, și bisericile bucureștene Fundenii Doamnei și Zlătari, precum și lăcașele din Slănic și Turbați - Ilfov) a fost căsătorit întâi cu Marga, fiica Maricăi, soție a marelui vornic Vâlcu Grădișteanu (cel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Mănăstirea din Iviron de la Sfântul Munte (lăcaș de care se legau multe amintiri și unde a fost un generos dăruitor, ca și la Kostamonitu), împreună cu tatăl său, Mihnea Turcitul - care, între altele fie spus, a plătit pictura turlei bisericii Adormirea Maicii Domnului, ridicată de Neagoe Basarab -, îmbrăcat în straie de brocart lungi și bogat drapate, împodobite cu vulturul bicefal bizantin. A găsit și o formulă ingenioasă de a „uni” cele două țări Române. Domnind în Moldova, el guverna de la distanță
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i-au fost aduse de mitropolitul Anania, după o încercare, nereușită, din 1554) pentru a-și dormi somnul de veci lângă soțul ei (chiar podoabele pietrei sale de mormânt le imită pe cele de pe lespedea lui Neagoe Basarab), în biserica Adormirii Maicii Domnului de la Curtea de Argeș. Cuvintele în slavonă incizate pe piatra de mormânt contau pe faptul că identitatea monahiei Platonida era cunoscută contemporanilor - (trad.): „A răposat roaba lui Dumnezeu, doamna Platonida monahia, și s-a săvârșit în Sibiu în anul 7062
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cătră dumneata [cutarele] și cătră célialalte iubite rudenii”) în circumstanțe potrivite - cum ar fi zis Ioan Zoba: „Când moare de bun neam și cinstită cocoană” - a fost făcută de un copist familiarizat cu practica unor asemenea compuneri. Moartea ca „dulce adormire” (stare din care „trezirea - înviere” se produce firesc) - și nu ca drastică „ruptură” - era o „încheiere” cu destule încorporări în meditațiile asupra omenescului sfârșit din veacul al XVIII-lea românesc (în „consolații”, în epitafuri), pentru care Antim Ivireanul găsește suportul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
departe]), introdusă de un agent implacabil, s-a instalat într-un moment nefericit „ales” („Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce iaste, au secerat făr’ de vréme pre această floare aleasă și au răpit prea timpuriu podoaba, frumuséția neamului femeesc”), dar „adormirea ceastă de pe urmă” - optimă în alăturare cu „adormirea cea firească”, ce retrimite, în ciclicitatea ei, la „osteneli, la scârbe, la supărări la patemi” - nu se cade a fi jelită („nici lacrămile sânt cu cale, nici întristarea cu dreptate”), căci ea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
instalat într-un moment nefericit „ales” („Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce iaste, au secerat făr’ de vréme pre această floare aleasă și au răpit prea timpuriu podoaba, frumuséția neamului femeesc”), dar „adormirea ceastă de pe urmă” - optimă în alăturare cu „adormirea cea firească”, ce retrimite, în ciclicitatea ei, la „osteneli, la scârbe, la supărări la patemi” - nu se cade a fi jelită („nici lacrămile sânt cu cale, nici întristarea cu dreptate”), căci ea îndrumă sufletul [drept - N.B.] spre „lumina cea adevărată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-l, dintr-o lume imperfectă (un „timp al morții” unde îl proiectase păcatul primordial) în cea aflată sub semnul divin, esențialmente salvator. „Avantajele” aduse de moarte se așază într-o concludentă (și foarte „antimiană”) cascadă de perechi antinomice: Omul] „după adormirea cea de pe urmă, caré o numim noi a morții, tréce din scârbă la bucurie, din stricăciune în nestricăciune, din orașul lacrămilor la locul veseliei, din turburarea vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din patimile Eghipetului în pământul cel fericit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]