1,462 matches
-
de întrebări ce o copleșeau. -Cu ce am greșit? îi țipa disperarea în urechi, ca o mitralieră, tocită de otrava glonțului sub care își pierdea virginitatea. Ținea în mână cămașa lui pe care-și strivise pentru ultima oară îmbrățișarea. Îi adulmeca parfumul și de abia acum realiza o notă discordantă care îi molesta emoția. Abia acum înțelesese că strângea cine știe de când, la pieptul său, parfumul altei femei. - Cum de nu mi-am dat seama? N-am avut timp decât să
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
Negulescu Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna-i la pândă Miroase a gutui lumină blândă, Și-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și sufla cu-o mie de guri. Dar vară ne stă-n amintire Zori limpezi
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
poți s-o asculți, să-i auzi vorbele și râsul și chemările ?’’ Și atunci mi-am înfundat urechile, le-am sigilat cu ceară. Și-a venit îngerul și mi-a zis: ,,La ce-ți folosește nasul, dacă nu poți s-adulmeci cu el mirosul ei proaspăt, ca de pământ arat, mirosul ei ațâțător de femeie și toate parfumurile pe care le emană ?’’ Și-atunci mi-am zdrobit nasul, l-am tăiat și l-am aruncat. Și- a venit îngerul și mi-
LUPTA CU CELE CINCI SIMŢURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379511_a_380840]
-
POEME, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016. Toamna-i la pândă Miroase a gutui lumină blândă, Și-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și sufla cu-o mie de guri. Dar vară ne stă-n amintire Zori limpezi
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
-i în mustul subțire În nuci, și-n stacana cu vin! Citește mai mult Toamna-i la pândăMiroase a gutui lumină blândă,Și-n fructe e mai liniște de când,Tu, toamna că un animal, la pândă,Cu botul umed, stai adulmecând.E-atât de ruginie și noroasa,Ca o vezi târându-se prin vai,Prin lunca-acum pustie, răcoroasă,Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde,Țesând cam
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
pândă,Cu botul umed, stai adulmecând.E-atât de ruginie și noroasa,Ca o vezi târându-se prin vai,Prin lunca-acum pustie, răcoroasă,Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde,Țesând cam peste tot melancolia.Cu murmur din dealuri soseștePrin vai, și din vale-n păduri;Ca-n farmec apoi poposeșteși sufla cu-o mie de guri.Dar vară ne stă-n amintireZori limpezi în mine se-
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Iar armăsarii le păzesc trufași, Și nechezând arată că sunt ași În lupte și păzesc de bunăvoie. Și clocotul îi duce către seară Pe drumuri și cărări cu luturi moi, Se-opresc ades cu botul în trifoi Și cu nesaț adulmeca pe nara. Iar coame albe scutură în vânt; Săgeți de raze le lucesc pe crupe, Perechi, perechi, se strâng în grupe - Minune-a existenței pe Pamant! Citește mai mult Trec căi bălani fără hotar și-odihnă,Într-un cutremur surd
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
sirepe alăpteză-n voie,Iar armăsarii le păzesc trufași,Si nechezând arată că sunt așiîn lupte și păzesc de bunăvoie.Și clocotul îi duce către searăPe drumuri și cărări cu luturi moi,Se-opresc ades cu botul în trifoiși cu nesaț adulmeca pe nară. Iar coame albe scutură în vânt;Săgeți de raze le lucesc pe crupe,Perechi, perechi, se strâng în grupe -Minune-a existenței pe Pamant!... XI. COBZARUL TOAMNEI, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1709 din 05 septembrie 2015
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
de nai, duios. În rochii de crăiese, cu năsturei de rouă, Brândușele-și desfac suavele petale, Sporesc culori în crâng, picturi de viață nouă, Plutesc colibrii-n stol, în ochii tăi, agale. Tihnit, pe firul ierbii un cărăbuș în frac Adulmecă mireasma de gențian-albastră, Furnica chicotește pe-un brusture pe lac. O buburuză-n joacă își vântură în glastră Pistruii din fustița cu soare garnisită, Fluturi în crinoline cu strasuri de smarald Aripile-și ating, îmbujorați palpită, Se-nălță-n zboruri
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
piscul viforos,/ și fierar înfierbântând, pe vatră,/ vorbele călite sub baros.// Împărat, ți-au scris pe tâmple steme./ Făt-Frumos, ți-au pus în mâini hanger./ Și-au cules, din pana ta, blesteme,/ viscole și răzvrătiri de cer...// Ci, netrebnic, eu adulmec zării/ pașii tăi pe unde te-au fost dus/ și-nsetat pe drumurile Țării/ dibui urma ta de blând Iisus./ Caut picurii de sânge, neșterși încă,/ ai crucificării pe furtuni/ și sărut lumina lor adâncă/ și-i ating cu mâini
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
își alăturase fruntea de-a ei. Woka se dezlipise greu și de băiat. Despărțirea-și făcuse-ntre dânșii regat... Și Anyu ațipi visând la cei dragi. * Vlăguită, ursoaica înainta încet. Deodată se ridică în picioare ca împinsă de un resort. Adulmecă îndelung. Sânge! Cu siguranță miroasea a sânge! Și dacă era sânge, era hrană! Oprirea ei sperie cumva puiul. Dar nu se-ascunse lipindu-se de ea ca alteori. Nu. Își săltă și el trupșorul împuținat de răbdare și drum trăgând
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Să strigeee! S-o stăvilească pe fiară! Uită că e o mână de om, că e și rănită. Prinse un curaj nebun, dar și forță. Și repetă mai viguros țipetele. În vremea asta ursoaica o cântărise-ndelung. Mirosul de sânge adulmecat de la atâta distanță o încredințase c-avea de-a face c-un animal rănit, deci cu o pradă ușoară. Totuși, arătarea de dinaintea-i o țintuise în loc. Nu mai văzuse nicicând un potrivnic mic de stat, săltat în două picioare, acoperit
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea o Afrodita, Ea dispărea, pălind de dorul tău, Și în ninsoarea nopții era sfântă. Se întregea cu scrisul meu, Pierea atunci și vaierul lunatic, Cum piere noaptea într- un hau, Adulmecând sărutul tantric. În finitudini stele reci îmi zbor, Captive sfere prins- au zelul Însomnoratului, ce ești, cu mult fior- La tine mi- am uitat penelul. Era o noapte, ca de piatră- ... Citește mai mult Mi-ai devenit părtaș al nopții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ardeau, frumoși.Era amorul nevăzut de greu,În beznă, sclipea o Afrodita,Ea dispărea, pălind de dorul tău,Si in ninsoarea nopții era sfântă.Se întregea cu scrisul meu,Pierea atunci și vaierul lunatic,Cum piere noaptea într- un hau,Adulmecând sărutul tantric.În finitudini stele reci îmi zbor,Captive sfere prins- au zelulînsomnoratului, ce ești, cu mult fior-La ține mi- am uitat penelul.Era o noapte, ca de piatră-... XIV. DE DOR DE POEMELE ECATERINEI NEGARA, de Lilia Manole , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
din 25 aprilie 2016. Risipă de sublim... Magnolii izbucnind plenar în soare, Parfum și umbră pomilor în floare, Bunici plimbând nepoți năbădăioși sub cerul vinețiu, Așa e Bucureștiul de april de când îl știu. E- atâta frumusețe vie, țipătoare în culoare, Adulmecând arome de rotund în floare, De violet și roz ori mov și verde crud; Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud. Și liliacul irizând avid și blând candoare, Cu stupefacții candide și speculații solitare Ale poetului prea-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
de ... Citește mai mult Risipă de sublim...Magnolii izbucnind plenar în soare,Parfum și umbră pomilor în floare,Bunici plimbând nepoți năbădăioși sub cerul vinețiu,Așa e Bucureștiul de april de cand il știu.E- atâta frumusețe vie, țipătoare în culoare,Adulmecând arome de rotund în floare,De violet și roz ori mov și verde crud;Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud.Si liliacul irizând avid și blând candoare,Cu stupefacții candide și speculații solitareAle poetului prea- plin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
aude nicio voce, niciun zgomot. Doar cățelul, ridicând-și alene capul, mârâie plictisit dezgolindu-și, fără prea mare interes, un colț îmbătrânit în gura-i știrbă. Vizibil deranjat de vizită, cu coada între picioare, pleacă lăsăndu-mi cale liberă. Pisica îmi adulmecă vicleană picioarele, ridicăndu-se pe ele mieunând, cu dorința vizibilă de a-mi intra în grații, doar-doar o primi ceva. Continuând să insist cu bătaia în ușă, de pe care mai cădea câte o bucată din vopseaua gri, scorojită, la aproape fiecare
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
se naște. muritorii de rând nici n-au ieșit bine din găoace că se și reped la țâță, să sugă, să sugă, să crească mari și să se apuce de muncă... poetul nu, nuuu, nu se repede la țâță, poetul adulmecă mirosul de sân, apoi îl apucă cu amândouă mânuțele și îl sărută. nu vrea să sece izvorul, fiindcă are toată viața nevoie de el. poetul de mic se gândește cum să înșele statul de bani și pe Dumnezeu de zile
POEZIA-I CA FEMEIA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374477_a_375806]
-
dar necinstite Zâmbete le schimonoseau fețele ca’n iazuri Cete de demoni eleganți și plini de Trufie Se întâlneau, discutau, șerpuiau, rânduiau Victimele fatalității, la întâmplare, pe vecie Nesocotind caratele umanului ce condamnau Am simțit Iluzia dându’mi târcoale M’adulmeca în amurg ca pe cina râvnită De înfometatul pornit, cu pofta crescândă Să’și afle limanul diperării departe în ispită Cu pliscul ascuțit Perfidia mi’a pus un semn Rupând și zdruncinând ce aveam mai sfânt Indispensabilul din mine ce
CAPITAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374572_a_375901]
-
ușor de-un suflet Și pasul mi-este azi nesigur, dureros. Nu mă-ntristez de râdeți de-al meu umblet. Voi alergați, eu vin încet pe jos! Mă uit mirată-n urmă, înainte... Prin ceață nu văd începutul, nici sfârșitul. Adulmec însă, pe aproape, -nșelătoare, o prăpastie cuminte Și simt că orice pas îmi poate-aduce infinitul... Poftiți! Luați-o înainte! Grăbiți-vă să fiți voi primii-n cursa nebunească! În față vă așteaptă prăpastia cuminte, Ce soarbe-n infinitu-i drumeții, să
LA UN PAS DE INFINIT... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374636_a_375965]
-
2) MIROSUL NORILOR, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2039 din 31 iulie 2016. Azi, duminică... (2) Mirosul norilor Emilian Oniciuc- 29.07.2016 ,,Ai mirosit vreodată norii?" Ai simțit poate aroma diferită a ploilor în funcție de anotimp? Eu am adulmecat doar miros de energie, de electricitate... Era într-o duminică albastră de vară, strălucitor de albastră când deodată toți norii cei negrii au acoperit cerul și seninătatea acelei zile de duminică... Îmi amintesc cum m-am adăpostit sub castanul bătrân
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
poate te-a adus destinul... Au fost cele mai minunate clipe prin cea ... Citește mai mult Azi, duminică... (2)Mirosul norilorEmilian Oniciuc- 29.07.2016,,Ai mirosit vreodată norii?"Ai simțit poate aroma diferită a ploilor în funcție de anotimp? Eu am adulmecat doar miros de energie, de electricitate...Era într-o duminică albastră de vară, strălucitor de albastră când deodată toți norii cei negrii au acoperit cerul și seninătatea acelei zile de duminică... Îmi amintesc cum m-am adăpostit sub castanul bătrân
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Acasa > Impact > Istorisire > INIMA LUI CUPIDON Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului Inima lui Cupidon Pe aleea unei iubiri de demult, alene, trec, Adulmec fiece pas. Un farmec mă cuprinde Când nevăzute adieri mă-nvăluie, Le simt atât de profund, că-mi iau în brațe sufletul Mă întreb de ești tu Cu iubirea ce-o porți în buzunarul de la piept Lângă floarea de la reverul stâng
INIMA LUI CUPIDON de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374045_a_375374]