2,785 matches
-
Dacă oamenii nu fac ceea ce trebuie să facă sunt aplicate sancțiuni informale și sunt exercitate presiuni din partea colegilor. Structura informală se dezvoltă și evoluează odată cu înființarea și evoluția organizației, și este impusă de: - trebuințele psihosociale ale personalului: nevoia de afiliere, de afecțiune, de prestigiu, de stabilitate, de informare. - caracteristicile tipologice ale organizației - dimensiunea, dispersia teritorială, diversitatea tehnologiilor utilizate, tipul de structură formală, stilul de management. - mediul extern agitat, reactiv, turbulent, în continuă schimbare poate afecta nevoia de siguranță a personalului
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
se reducă de la 146 milioane de dolari în 1974, la 26 milioane în 19771778. Statutul României, de țară "în curs de dezvoltare" i-a permis lui Ceaușescu să-și asigure beneficii financiare de pe urma țărilor nordice industrializate, fără a renunța la afilierea ei la țările sudice. În 1963, șaptezeci și șapte de națiuni din America Latină, Asia și Africa au prezentat o Declarație comună a țărilor în curs de dezvoltare la Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Acest manifest cerea Conferinței Națiunilor Unite pentru
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Gus Yatron, le-a îngăduit celor trei congresmeni să rămînă în sală, pentru a participa la interogarea martorilor. Aceștia și-au revărsat asupra lui Schifter mînia iscată de decizia președintelui. I-au pus acestuia tot felul de întrebări, începînd de la afilierea României la PLO, pînă la eforturile întreprinse de București pentru a vinde automobile Dacia în America 2460. Examinarea devenea din ce în ce mai febrilă. Hall îi spusese lui Schifter: "Citind declarația dumitale și gîndindu-mă la modul în care ai răspuns la întrebări, am
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
o cercetare mai dezvoltată a raporturilor între aceste crezuri literare și creațiile propriu-zise, aceasta deoarece concretizarea literară a angajamentelor teoretice nu le păstrează întotdeauna puritatea estetică. Astfel, deși majoritatea scriitorilor selectați în lucrarea de față își manifestă în mod explicit afilierea la clasicism, operele lor nu poartă exclusiv această amprentă, după cum este și firesc, în măsura în care nici unul din curentele artistice existente vreodată nu a reușit o coagulare perfect omogenă în substanța literară propriu-zisă. Aceasta deoarece tărâmul creațiilor este unul al interferențelor, al
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
artelor poetice sau al altor texte din aceeași sferă, aparținând unor momente istorice și spații diferite. Se va observa, astfel, că perpetuarea modelului clasic se va realiza în veacurile următoare mai mult într-o formă abstractă prin exprimarea teoretică a afilierii la clasicism, concretizările propriu-zise fiind mult mai puțin numeroase și mai impure. Însă dincolo de orice, curentul francez din secolul al XVII-lea și-a dovedit pe deplin forța și măreția atât în planul desfășurării interne, dar mai ales prin fascinația
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
semnul jocului și al ironiei cu un alt conținut. Clasicismul, însă, dorește o preluare integrală a modelului antic, lăsându-i neatinsă aura de superioritate și semnificațiile originare. În acest sens, tradiția nu-și modifică semnificatul, așa cum se întâmplă în postmodernism. Afilierea la un model presupune însă, pe lângă avantajul unei lecții superioare și dezavantajul apariției epigonismului. Este, de altfel, una din criticile de bază care s-au adus acestei subordonări față de scrierile și ideile anticilor după cum am discutat pe larg în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al unui tumult spiritual care corespundea stării de exaltare a momentului. Ca urmare, după cum o arată peisajul literar mozaical, alegerile pașoptiștilor au urmat ideea unui compromis, considerând necesare pentru nou-formata literatură română, atât subsumarea la un set de reguli estetice, afilierea la anumite modele sau crearea unor opere cu scop educativ principii clasice -, cât și cultivarea inspirației din istoria neamului și frumusețile patriei, dezvoltarea originalității, care sunt principii de factură romantică. În esență, s-a încercat o echilibrare fertilă între ancorarea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lumini și umbre. "Înzestrat cu mari însușiri și cu tot atât de mari cusururi"214, Ion Heliade Rădulescu și-a demonstrat proteismul și în ceea ce privește opțiunile estetice, pornind sub auspicii clasice, datorate, în mare măsură, educației primite la Sf. Sava și sfârșind prin afilierea la romantism datorită atracției pe care au exercitat-o ideile exprimate în prefața la Cromwell. Această trecere de la o paradigmă ideologică la alta este vizibilă în scrierile teoretice, căci la nivelul operelor propriu-zise amestecul elementelor este mult mai complex. În
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Heliade aici poartă pecetea accepțiunii clasice, care se referă la natura umană. De asemenea, se atrage atenția asupra meritelor lui Homer în reflectarea condiției umane, cu alte cuvinte în mânuirea imitației concept atât de prețuit de clasici. Admirația implică o afiliere tacită, după cum aceeași semnificație o are invocarea drept autoritate absolută pe Boileau în articolul Poezia, în care era analizată creația literară a lui Cezar Bolliac. Deși articolul în sine este laudativ și încurajator, această trimitere finală la mentorul clasicismului francez
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Punctul comun al tuturor acestor teoretizări îl constituie evidențierea scopului educativ al reprezentărilor scenice, fiind întâlnit chiar și la Negruzzi în prefața la traducerea sa Triizeci de ani sau Viața unui Jucătoriu de cărți, deși restul textului sugerează mai mult afilierea la romantism. Sintagma "școală de moral" atribuită teatrului se repetă obsesiv în majoritatea textelor epocii, căpătând o oarecare nuanțare numai în ceea ce privește justificarea acestei afirmații. În acest sens, Ion Voinescu II în Cugetări asupra teatrului (1836), articol care totuși capătă linii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la "Virgil Society" și publicată apoi în 1945. Folosirea unui titlu interogativ sugerează dorința clarificării acestui concept prin raportare la posibile definiții. Însă chiar dacă natura textului este de a stabili coordonatele generale ale acestei noțiuni, nu de a mărturisi o afiliere directă, aceasta se resimte, în mod implicit, prin tonalitatea apologetică pe care autorul o folosește. De asemenea, după cum o sugerează explicațiile din incipit, alegerea subiectului este și în legătură cu numele societății în cadrul căreia a fost ținută conferința. De altfel, pentru Eliot
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
același timp, criza provocată de război în plan moral, social, economic, politic, a condus la punerea în discuție a sistemului parlamentar. Acesta avea să fie contestat de revoluția bolșevică și de diferitele partide comuniste apărute între 1919-1921, supuse Moscovei prin afilierea la Komintern; el mai era contestat și de grupurile de extremă dreapta, minoritare, dar active și violente, care au ajuns la putere puțin după restabilirea păcii: de la Marșul către Roma în octombrie 1922 la incendierea Reichstag-ului de la Berlin în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
rețeaua de dezinformare a lui Willi Münzenberg. Kominternul a creat rețele comuniste pentru toate provinciile românești: "dobrogeni", "basarabeni", "transilvăneni" și "români" din vechiul regat, punându-i în conflict "național", ca și cum ar fi fost etnii diferite. Când comuniștii români au cerut afilierea la Komintern, în noiembrie 1921, principala întrebare a fost: "Ce au făcut în sprijinul Republicii Sovietice Ungare?", încât "aripa transilvăneană" a refuzat primirea Partidului Comunist din România. Astfel, noul partid a trebuit să-și însușească ideea destrămării României Mari. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
produce numai În contexte individuale, ci și sociale, prin interacțiune cu ceilalți. Unul dintre grupurile mai semnificative din viața copilului este clasa de elevi care realizează câteva dintre coordonatele conduitei umane: nevoia de protecție, de securitate, de participare, nevoia de afiliere, nevoia de altul. Alături de colegi care formează grupul-clasă, elevul este angajat Într-o competiție specifică sau cooperează cu aceștia În realizarea unei sarcini. În cadrul grupului, interacțiunile provoacă shimbări nu doar În plan cognitiv; copilul Își Însușește norme, valori și modele
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
un singur mod de a fi evreu. Dar până atunci întrebările erau colective, nu individuale. Viziunea dominantă despre lume circula pe canale care se puteau lipsi de istorie, într-un context în care aparțineai în primul rând unui grup religios, afiliere obligatorie care-ți marca de la început locul în spațiul politico-religios. Relația cu Dumnezeu, în ciuda unui parcurs accidentat în timp, nu avea nevoie de istorie, ci de texte fondatoare și de rituri care să sprijine credința. Posibilitatea unei alegeri între comunitate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Gusti), profesorul Geană poartă cu sine filiația Școlii sociologice de la București? Să mai amintim, oare, campaniile de teren ale domnului Geană din mai multe regiuni românești, publicațiile sale în ilustre reviste și volume din țară și din străinătate, sau de afilierile sale la foruri științifice internaționale dintre cele mai prestigioase? În așteptarea unei exegeze asupra creației intelectuale a profesorului Geană, să examinăm, în cele ce urmează, conținutul unei cărți a cărei elaborare a constituit (în 1977) subiectul celei dintâi (după câte
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
lor o serie de practici mistice, antisociale și dușmănoase. În procesul urmăririi informative a acestora s-au stabilit următoarele: În anul 1950, după constituirea federației cultelor neoprotestante, o parte din elementele dușmănoase și fanatice nu au fost de acord cu afilierea cultului penticostal la federație, desprinzându-se de acesta și formând în București patru grupări disidente ilegale. Deși, cu ocazia judecării și condamnării elementelor de mai sus, a fost demascată activitatea lor dușmănoasă în fața unui mare număr de credincioși sectanți, totuși
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
referirile din mass-media la „mentalități” sau „educație” sunt foarte adesea modalități de referire la atitudini, drept cauze ale diferitelor evenimente sau evoluții sociale. În plus, devin tot mai numeroase studiile ce investighează „atitudinile publicului față de mediu” (Craik, 1983), de exemplu „afilierea la organizații de protecție a mediului” (ibidem); atitudinile sunt prezente cu o pondere crescută printre obiectivele învățământului din țările dezvoltate, de exemplu cele considerate caracteristice pentru un „bun cetățean” al unei societăți democratice - respectarea promisiunilor și angajamentelor, asumarea responsabilității, inițiativa
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
de organizare a materialelor de studiat. Una dintre strategiile cele mai importante este cea a colaborării cu alți colegi. Pentru mulți studenți, cooperarea constituie o strategie de adaptare atât în plan emoțional (grupul, relațiile interpersonale securizează afectiv, răspund trebuințelor de afiliere, sociabilitate, recunoaștere, stimă), în plan cognitiv (schimbul de informații, cunoștințe, materiale are avantajul că se asociază cu economisirea de efort, resurse și, mai ales, facilitează reușita performanțială), cât și în plan comportamental (prin susținerea deprinderilor de relaționare, comunicare, întrajutorare). Așadar
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
mai mari de interacțiune, fac pauze mari, produc fraze eliptice și fac multe începuturi false, se bâlbâie, repetă cuvinte și enunțuri. Gradul de dependență/independență al individului se reflectă în gradul de dependență/independență contextuală și în dorința individului de afiliere și aprobare. Indivizii cu grad ridicat de dependență contextuală sunt atenți la circumstanțele exterioare ale comunicării, sunt sensibili la semnalele non-lingvistice pe care le primesc, tind să se adapteze interlocutorului, să folosească pluralul asocierii și al empatizării (noi). Indivizii care
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cu grad ridicat de dependență contextuală sunt atenți la circumstanțele exterioare ale comunicării, sunt sensibili la semnalele non-lingvistice pe care le primesc, tind să se adapteze interlocutorului, să folosească pluralul asocierii și al empatizării (noi). Indivizii care manifestă dorință de afiliere și aprobare în cadrul grupului tind să subordoneze interesele personale intereselor de grup, să se adapteze stilului comunicativ al interlocutorului, să-și privească mai mult partenerii de discuție și să stabilească distanțe mai mici de interacțiune. Diferențele biologice dintre indivizi privesc
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
3.6. Scopul Când comunică, oamenii au trei scopuri fundamentale: personale (dezvoltare intelectuală, fericire personală, siguranță personală, destindere, autorealizare etc.), familiale (dragoste, căsătorie, creșterea copiilor, desfășurarea unor activități casnice etc.), sociale (căutarea prieteniei unor persoane, cooperare, competiție, obținerea respectului celorlalți, afiliere la anumite grupuri etc.). Aceste scopuri generale își subordonează scopuri particulare, a căror diversitate poate fi redusă la scripturi comportamentale și comunicaționale, adică la comportamente stereotipe într-o situație dată. Planificarea comportamentelor verbale și adoptarea strategiilor de comunicare asigură atingerea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
la umor poate fi un indiciu al atitudinii sale în raport cu tema dialogului sau cu gradul în care îi acordă atenție interlocutorului); (ii) vorbitorul se autodezvăluie (îi dă interlocutorului un semnal de acceptare, de cordialitate, semnalizează o atitudine pozitivă, dorința de afiliere, de acord); (iii) vorbitorul exercită controlul în relațiile interpersonale (reacția pozitivă la umorul interlocutorului este o formă de recompensă, în timp ce refuzul de a răspunde la umor poate fi expresia ostilității în cadrul relației; prin umor se pot umple golurile comunicative, poate
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
poziție, își supraveghează ândeaproape subordonații, au tendința de a se diferenția de ceilalți prin privilegii, însemne, atitudini, mod de a vorbi, elitismul este o normă de comportament. Indivizii își dobândesc statutul în societate în virtutea a ceea ce „sunt” (descendență familială, vârstă, afiliere la anumite grupuri sociale, relații, educație, titlu); de aceea, indiferent de ceea ce fac, nu își pierd statutul, ci eventual pot pierde respectul celorlalți pentru că nu și-au valorificat la maxim potențialul. Printre comportamentele tipice societăților în care distanța față de putere
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ambiguității, a hazardului, a conflictului, a necunoscutului, planificare riguroasă, respectarea ceremoniilor tradiționale, rigiditate și dogmatism, conservatorism și rezistență la schimbare, respingerea ideilor deviante de la normă, intoleranță, precizie și punctualitate, preocupare specială pentru consens social și nevoia accentuată de securitate și afiliere la grup, tabuu-uri numeroase, impuse în special copiilor, preferința pentru teorii grandioase și generale, xenofobie, naționalism, extremism, fundamentalism. În plan filosofic și religios, aceste societăți cred în adevărul suprem, absolut. Culturile care acceptă incertitudinea o consideră ca o trăsătură inerentă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]