1,915 matches
-
Povesteam despre șoaptele fumului alungat din coșuri albe, caligrafiate în clasele de decembrie, părea că mă aude, dar își degusta, pe un colț de birou, salata de soare cu mirodenii și glezne de salcie. Vorbeam, negreșit, dialecte diferite. Eu mă afundam în verbe impersonale, resuscitând stângaci un imperfect ușor trist. Ea își încâlcise buclele în epitete și declina imperturbabil - cu respirații sacadate, de păpădie- desprimăvărarea. Nu ințelegi, i-am șoptit sfârșită, că fără iarnă, totul e numai o gară abandonată de
EMIGRANT ÎN IERNILE DE ALTĂDATĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359468_a_360797]
-
se deplasa adeseori la Catedră de Istoria Religiilor (aceasta fiind aproape de apartament), iar seara (după oră 11), în biroul din apartament, el se aplecă asupra lecturii care de obicei se compunea din citirea scrisorilor și evident răspunsul la ele, se afunda în citirea de române polițiste, pe care le iubea (Agatha Christie), citea mult din Petre Tutea, după care își completă jurnalul personal. Christinel își petrecea timpul în salon cu diverse prietene după care se retrăgea în dormitor unde citea. Aproape
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Neliniștea din noapte, o simt într-un... fior. Când ne iubim, în mine, mă-nalț și iar cobor. Dragostea plutește, vibrând până la stele Și se afundă-n marea cu valuri rebele. Furtuni dezlănțuite ia inimii... puterea Iubirea-mi dăruită, dulce precum mierea Trădat-ai, aruncând-o ca pe o mănușă. Tot ce-a fost frumos, a devenit cenușă. Potop plin de lacrimi, un răspuns îți cere
SE ZBATE UNDA VIEŢII... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360291_a_361620]
-
toți... De ce trebuie să mor numai eu, iar voi de ce trebuie să trăiți?... Aruncă priviri speriate către armata numeroasă (de “automate ale morții”) care o înconjoară și cu care nu poate comunica afectiv și spiritual. Cântecul jalnic al corului o afundă în transă: „De unde a izvorât muzica aceasta nefirească și tristă? “ Vede sângele, simbol al vieții, și se îngrozește; lui Achile îi cere paloșul pătat de sânge și i-l șterge pentru a rămâne curat, așa cum și-a dorit ea să
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
mi doresc să ard sub vreasc de foc, fildeșul nopții, mântuie-l, femeie, veșmântul tău de lacrimi în mine n-are loc ... Spațiul poetic al focului este „expresia încărcată de suflet dinăuntru”: „Binecuvânt Alfabetul Tăcerii ! Binecuvânt pădurea în care m-afund pe-nserate, zdrobirile-n teascuri de foc, amurgul violet al Clipei, jocul argintat al apei din Deltă, buricele însângerate ale degetelor, scalda triumfătoare a sălciilor, culmea trupului în împreunare, arborii prăbușiți în lumina verii, poteca nedeslușită când vrei s-o apuci
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
a omului. Școala a fost bulversată, au fost răsturnate valorile de predare, de apropiere a omului de aspectele înalte ale societății. Regimul trecut a vrut să ridice întreaga societate, dar n-a făcut-o în întregime. Pe unii i-a afundat, iar pe alții i-a ridicat într-o formă superficială. Așa s-a creat o structură nouă, netemeinică, a societății. Sau ca omul cu picioare de lut. În felul acesta a fost „ridicarea" societății sub regimul comunist. În anul 1990
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]
-
au fost împilați înainte, dar uniformizarea nu s-a putut face, iar ridicarea valorică a mers foarte greu. Cu alte cuvinte, "Regimul trecut a vrut să ridice întreaga societate, dar n-a făcut-o în întregime. Pe unii i-a afundat, iar pe alții i-a ridicat într-o formă superficială." - Părinte Nicolae, în primii ani de după 1989, ați predat religia copiilor din gimnaziu, în mod facultativ, și v-ați bucurat de mare succes în rândul prichindeilor de la Școala nr. 23
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]
-
colinde să se mire câte știu, Am să-l rog la despărțire să mai vină pe aici. Fulgerările de clipe - anii să nu-i mai aduni, Pentru ce să-i știi cu număr, tot mereu să-i socotești? Să ne afundăm în lumea fermecatelor povești, Să mai zăbovim o clipă prin legende și minuni. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Cântec de iarnă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388, Anul II, 23 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
CÂNTEC DE IARNĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360548_a_361877]
-
-mi ajunge aerul întregii lumi.... mi-e sete de suflarea ta, mi-e atât de frig si-as vrea să te ating și mi-e teamă și mi-e dor să simt lotușii sufletului meu înflorind. aș vrea să-mi afund palmele arzande în colbul prin care pașii tăi au trecut cândva grăbiți și să-l așez,talisman, în clepsidra inimii mele pentru veșnicie. apusul își încovoaie gândul spre zenit... ingenunchiez încet în noapte în reverie și realitate... Citește mai mult
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
lacrimile-au împietrit demult.nu-mi ajunge aerul întregii lumi.... mi-e sete de suflarea ta,mi-e atât de frigsi-as vrea să te atingsi mi-e teamasi mi-e dorsa simt lotușii sufletului meu inflorind.as vrea să-mi afund palmele arzandein colbul prin carepasii tăi au trecut cândva grabitisi să-l așez,talisman,în clepsidra inimii melepentru vesnicie.apusul își încovoaie gândul spre zenit...ingenunchiez încet în noaptein reverie și realitate...... XXVII. TE-AM CĂUTAT, de Clarissa Emanuela , publicat
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
-și ardă; Să mergem lipiți pas de pas pe ălei Să scriem la fel pașii tăi și ai mei. Cand simt o ieșire din noi, o mișcare, Îmi pare că e plictisita trădare Și caut trecutul în el să m-afund, Îl scriu după chipu-mi și crudă m-ascund. E sigur dorința și visuri și mit, Din lut de Ottelo noi ne-am zămislit; Excludem tot roiul și suntem doar noi, Perechea din rai un intreg ce-l îndoi. Macul
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
și le-a-nmiresmat. De-atunci toată inima lui a fost izbăvită de Iisus, purtând în sânul luminii raza eternului soare al Neamului, așa cum corola își poartă cu gingășie floarea sa cea mai nobilă. Pe țarina soartei sale s-au afundat împovărații ani, pregătindu-i jertfa curată pe Golgota românească. Sufletul i s-a îmbrăcat în dor de prea cucernic cer, iar zborul de heruvimi i-au scuturat peste vise, lumini. Din albul crezului mărgăritar, și-a nălbit pașii târâți prin
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
definitiv, prietenia cu tine mă distruge.” ,,Cum ai spus? După tot ce am făcut pentru tine, după toate clipele frumoase petrecute împreună acum mă lași îmi întorci spatele?” ,, În realitate nu ai făcut nimic bun pentru mine doar m-ai afundat în beznă spirituală cum faci cu atâția alții,” i-am replicat eu. Te crezi mai deștept decât ceilalți, nu crezi că poți scăpa de noi toti și de tot ceea ce eu te-am învățat, și mă rog cine sunt noii
O ZI A RUSINII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360055_a_361384]
-
-mi ajunge aerul întregii lumi.... mi-e sete de suflarea ta, mi-e atât de frig si-as vrea să te ating și mi-e teamă și mi-e dor să simt lotușii sufletului meu înflorind. aș vrea să-mi afund palmele arzande în colbul prin care pașii tăi au trecut cândva grăbiți și să-l așez,talisman, în clepsidra inimii mele pentru veșnicie. apusul își încovoaie gândul spre zenit... ingenunchiez încet în noapte în reverie și realitate... Referință Bibliografica: teamă
TEAMA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360158_a_361487]
-
existentelor mele. I-am simțit suflarea caldă, sufocanta, atât de diferită de prospețimea rece a gheții, urletul nerăbdării de a ma pătrunde și a ma desface fâșii, de a ma supune. Lumină mă chema înapoi dar dorința de a ma afunda era prea mare. Cu mult prea mare. Voiam cu toata ființă mea să fiu acolo, îngropată de cuvintele întregi și pline, de intrebari ce așteptau răspunsul meu rostit cu sfârșeala, cu uimire, cu glasul pe care nu credeam să-l
DORINTA (DE)CADERII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360169_a_361498]
-
contează ce suflete călcăm. Contează doar să adunăm avere, Uitând că "dincolo", nimic nu luăm! Zidim biserici cu-ngâmfare Și-n loc să ne rugăm, ne lăudăm, Credința mea, decât a ta-i mai mare! Și-n hăul necredinței ne afundăm. Ce ne-o-nvățat străbunii am uitat, Vindem țara pentr-un ban în pungă, Nu ne pasă că-n urmă ce-am lăsat Copiilor, prea mult n-o să le-ajungă. Ne mint mai marii că trăim bine Și ca niște
TREZEŞTE-TE ROMÂNE! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360204_a_361533]
-
de ele să mă iubească. Nici eu nu le iubesc, dar am nevoie de ele, așa cum am avut toată viața nevoie de tine. -Nu se poate, am încercat să îi întorc gândurile din bălăriile în care voia iar să se afunde. Aliana m- a împins însă brutal, respingându-mă cu o hotărâre de fiară rănită. Lumea se uita la noi ca la doi nebuni, nedumerită de ce se întâplă. Mi-a fost iarăși rușine și am plecat amețit împiedicându-mă de gardul
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
floarea blândă strivita sub picior Ghiceam prin val pupila-i furată de abis și am știut că iarăși m-am otrăvit cu dor... DIMINEAȚĂ ABSURDĂ mi-e inima o brumă, se face dimineață să plec mă bate gândul, să mă afund în ceață din iarbă de-asta vară ogrinji au mai rămas cu dinți de împrumut îi ronțăi fără glas. mi-e frică să mai dorm, m-aleargă lupi în vis și veghea mă-nspăimântă, nevroza și abis bagajul e facut, îl
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (2) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359765_a_361094]
-
de zile am început să observ că o tristețe adâncă s-a cuibărit în sufletul său. Realitatea este că acest stil de viață obosește, extenuiaza și în final conduce la ruină. Cred că începuse să-și dea seama că se afunda, începe să se prăbușească, modul său de a trăi nu îi mai aducea plăcerea de altădată. Descriindu-l pe Rafa, mi-am adus aminte de un alt bărbat, un pastor neoprotestant numit Hose. Era cam de o vîrsta cu Rafa
CONTRASTUL DINTRE DOUA VIETI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359224_a_360553]
-
fi vrut să pară că nu are teamă de unul singur Tudor, evita totuși cărările întunecate . În miezul zilei în unele locuri era chiar întuneric. Rucsacul atârnă greu, iar toiagul pe care il făcuse dintr-o creangă de copac se afunda în pământul moale. Tudor avea de trecut tot acest codru și conform hârtii lui ar fi trebuit să ajungă într-o poiana denumită a Țapului. Da, dar până acolo mai e de trecut noaptea și încă o jumatate de zi
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
trecut, prezent, viitor, ne impiedică să cunoaștem, și să ne cunoaștem. Le-am preluat și le manevrăm, mecanic, uneori pretențios și maniacal, aidoma unor roboți, au sensurile tocite, nu mai dezvoltă, de fapt, niciun sens. Sunt niște șabloane, ce ne afundă în comoditatea noastră intelectuală, afectivă, imaginativă, ce ne împiedică și să gândim, și să trăim. M.-I.B.: Din câte paradoxuri e făcută viața... neviață! Tot ce afirmăm poate fi în secunda următoare negat. E.D.: Paradox. Paradoxos (gr. παράδοξος). Para
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
cărnii, subiectul care, învăluit de o stranie și radicală metamorfoză internă de tip circumstanțial, a devenit, deja, o componentă numerică lesne de manevrat, așezată nicăieri altundeva decât în albia cu deschidere generoasă a propriei lui istorii contrafăcute. O istorie însă afundată până dincolo de creștetul său în actuala ideologie antiumană a globalizării - monstrul articial care îi cerșește imperativ omului contemporan organicitatea mult mai insistent ca apele Gangelui viața pe malurile sfinte ale vechiului Benares - locul sacru al spațiului indic, deasupra căruia umbra
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
-și ia lucrurile și însoțiți-o până în adâncurile pădurii. De acolo luați-i armăsarul și grăbiți-vă pe calea de întoarcere! - le porunci Ștefan. Baba își strânse lucrurile într-o legăturică, încălecă pe armăsar și însoțită de doi călăreți se afundă în adâncurile pădurii. Când roata de foc a soarelui se apropia de orizontul dinspre apus, baba struni calul și descălecă. - Băieți, soarele este la amiază, iar drumul la întoarcere este la fel de lung. N-aș vrea ca odată cu căderea nopții să
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
URMARE) Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 937 din 25 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Poveste de la Sântilie II (urmare) Și a mers fecioru-acela Pe cărări nemaiumblate, Rugi și lacrimi înălțându-și Pentru grelele-i păcate, Și s-a afundat în munte Unde-o peșter-a găsit Și acolo-n pocăință. Ani vreo trei a poposit. Ici veneau ca să-i aducă Hrana și-apă din izvoare Corbi cu penele cernite Ce pluteau pe-albastra zare, Iar el se ruga de Bunul
POVESTE DE SÂNTILIE 2 (URMARE) de LEONID IACOB în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340522_a_341851]
-
recunoscut casa din vale și după ce starostele se va fi coborât din releul de oțel pe care l-a escaladat mai degrabă ca să își confirme statutul, veselia grupului coboară treptat în nuanțe de concentrare îngrijorată. Campingul odată părăsit, comitetul se afundă în pădurea brăzdată de râpe tot mai adânci. Iarna, văioagele astea devin inegalabile pârtii de sanie. Valurile de pământ cresc pe măsură ce panta generală se înclină spre nord. Gașca trece cu respirația tăiată pe lângă poieni cu rugi de zmeură și de
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]