6,798 matches
-
abătut și pasul nehotărât, Își aruncă privirea de la o casă la alta, căutând „Fornaia” (așa se numesc magazinele din Italia, care vând pâine. A traversat grăbită, deoarece magazinul se afla de cealaltă parte a străzii și a sunat la clopoțelul agățat de ușa proprietarului. Se afla În această zonă a Italiei doar de câteva zile. Nu avea acte În regulă, care să-i asigure o ședere legală, de aceea trebuia să fie precaută. Știa doar câteva cuvinte În italiană, și acelea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
16 februarie 2006) Vorbele sunt mult prea frumoase pentru o creatură a hazardului , a nimicniciei, cum e ființa umană. Un eșec de la Început până la sfârșit. O viață plină de iluzii și amăgiri care sfârșesc Într-un mormânt. Mereu m-am agățat de ceva... precum cel care se Îneacă, plutind o vreme... crezând și sperând că mai există o salvare. După zbuciumul chinuitor În căutarea unui punct de sprijin - mă prăbușeam din nou În valuri. „Hei! E cineva la mal?” Niciun sunet
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doar vântul mai geme ca o amintire. Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar Întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, În plină agonie, agățându-se de câte o liană fragilă, căutând Înfrigurați rădăcinile adevărului. Dar adevărul este Împărțit Între cele două tabere de prădători neobosiți care supraveghează atent ecoul prăpastiei, având grijă să curețe, din când În când, orice ar germina și s-ar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Lumina care străjuiește liberă, regală, nestingherită, această sumbră priveliște așteaptă, parcă, căutători 106 Însetați de adevăr pentru care toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă. Din când În când, ni se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină. Agățându-ne de liane fragile, spinoase, răspundem chemării. Odată ajunși la suprafață, ni se cere doar un lucru minor, și anume, cu mâinile Încă sângerând, să mângâiem noul nume al prădătorului. Să fim noi alegătorii?! Ce eroare!? (interviu cu scriitoarea Valentina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spătar tapițat În nuanțe de maro Închis, combinat cu maro deschis, până la culoarea cafelei cu lapte. În partea stângă, se afla cuierul. O placă de lemn furniruit, de 1,5 metri lățime, și doi metri Înălțime. Deasupra locului unde se agață hainele, era o etajeră, un fel de grilaj, din patru șipci, cu spații Între ele, prinse pe suport de lemn. Acolo se aflau cele două pături din lână, de culoare verde Închis cu o bordură de un albastru deschis, pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
loc pe băncuța pe care ședea. Lângă ea, avea o jucărie de pluș,pantera roz. Vedeți această jucărie? Nu ne despărțim niciodată. O iau cu mine și la școală. Colegii mei, În special colegele care se cred domnișoare bune de agățat băieții, au râs de mine, spunându-mi că am rămas la mintea unui copil de grădiniță. Mă uitam În ochii ei albaștri, ascultând-o cu mare atenție. Dar eu sunt un copil!. Nu vreau să renunț prea curând la copilărie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ochii i se împăienjeneau, un zgomot asurzitor îi presa timpanele. S-a trezit lângă apă, în brațele bunicii. "Draga mamii, draga mamii de ce n-ai spus la nime?" Nu prea înțelegea ce spune bunica, dar frica o făcea să se agațe de gâtul ei. Frica, da, frica pe care n-o cunoscuse până atunci. Ce frumos mirosea cămașa bunicii, a busuioc și cumva a sevele pământului. "Draga mamii, draga mamii", îi mângâia părul cu mâna ei aspră. Când s-a ridicat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu picioarele dezgolite, sarongul îi subliniază goliciunea umerilor, subțirimea taliei, carnația viguroasă, pielea bronzată, își dă seama că adormise, că tânărul tocmai îi întrerupsese un vis de dragoste, când se întoarce spre el acesta are o tresărire. Voia să o agațe, probabil, dar văzându-i fața bate în retragere, e vizibil încurcat, o întreabă dacă este turistă, de unde vine, toate acele banalități care te scot din încurcătură. De-abia acum înțeleg capcana în care a intrat tânărul, îmi vine să râd
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu ură și te amenință cum amenință țâncul dolofan pe ceilalți camarazi de joacă că va ajunge mare fotbalist. Le spui polițiștilor sictir și-ți vezi liniștit de furtișaguri. E bine dacă între timp prinzi vreun demnitar vicios și-l agăți în undiță. La treaba asta se pricep fetișcanele tale. Dacă le plătești bine, le mai duci și într-o excursie în Grecia, te-ai asigurat de devotamentul lor pe viață. Dacă ești om de afaceri serios, artileria grea trebuie construită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în parcul din curtea orfelinatului, la concertul de dimineață se oprea toată răsuflarea din casa de copii, se adunau cu toții în jurul violonistei ca un plămân uriaș care palpită în ritmul sunetelor, uneori puteai vedea copii plutind prin copaci, femei mătăhăloase agățate de câte o cracă, infirmiere scormonind pământul, după masă cei din cartier și chiar din centrul orașului se aliniau de-a lungul gardului și așteptau concertul care făcea minuni, se spunea despre concertele lui Zinzin că vindecă infecțiile, cancerul și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șatră făcea parte. - Nu ți-a dat nici un indiciu cât de cât plauzibil? - A încercat să îngaime ceva. Nu știu cât pot conta pe cele spuse, cât de verosimile au fost mărturiile ei. Nu avem însă altceva de făcut decât să ne agățăm de firul acesta, deși e atât de subțire!... - Ce nenorocire, ce nenorocire, Ina, ce nenorocire! Olga asta a ta e un om de nimic, asta a fost toată viața ei. Orice ar fi avut cu noi, fapta ei întrece orice
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bicele unor aprige ploi, arși de un soare ca un cărbune de foc încins. Au străbătut prin vreme și prin lume până au ajuns aici unde suntem cu toții astăzi, dar nu și-au uitat zestrea de suflet. - Viața noastră este agățată de soare, de verdele luncilor, de drumurile colbăite, fără capăt, de dealuri și văi, încălzită de cântecul strecurat prin site de jale și de nădejdi. Oricâte necazuri s-au abătut peste șatre, niciodată nu am îngenuncheat sub stele, fiindcă mândria
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-i deconspira emoția de care era cuprinsă. - Sunt, mamă, sunt foarte fericit! La auzul acestui cuvânt, cel mai scump și mai dulce de pe pământ, pe care Vișinel îl pronunțase acum cu o nuanță în care se aflau inflexiuni inedite, lacrimile agățate cu firele nevăzute ale unor dorințe de bine pentru fiul ei, niciodată apuse, se rostogoliră pe obrajii arși de acea clipă, o clipă fără egal. Vișinel se apropie mai mult de grupul părinților, deschise larg mâinile ca două aripi cuprinzând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
întâmplare, până ce ne-am trezit, o dată cu soarele amiezii, într-un cătun retras. Puținii localnici întâlniți, ce vorbeau limba huțulă îdialect ucrainean), ne-au spus că ne aflam pe teritoriul localității Secrieș, la granița de nord cu „vecina” Ucraina, unde se agață harta-n cui. Pe drum, am purtat un lung dialog, eu fiind elevul, în urma căruia profesorul Valeriu Stancu m-a convins să scriu proză, mai ales după ce am citit pe nerăsuflate cutremurătorul său roman intitulat Respirația umbrei îAmintiri fără copilărie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ale familiei, căci nu se mergea în noaptea de Înviere fără a purta ceva nou de îmbrăcat sau de încălțat. Tanti Jeni, în fiecare an de Paște, îmi cumpăra pantofi, pantaloni și o pălărie verde de brigadier silvic, căreia îi agățam o pană de păun. În vinerea mare, când se dau foc grămezilor adunate de gunoaie și flăcările se ridică la patru-cinci metri, e un obicei la noi să sari îmbrăcat în straiele noi peste pălălaie, ca să-ți poarte noroc. Într-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
clipe, am avut impresia că pantofii săi albi, din pânză de iută, s-au desprins de pe piatra cubică, levitând În mod miraculos deasupra aleii, abia sesizabil. Am rămas mut de uimire, fără a schița niciun gest ori altceva, cu privirea agățată de rondurile multicolore de petunii din fața mea, căutând o explicație logică a faptului petrecut... Cu siguranță, mi-am zis În cele din urmă, totul nu fusese decât o autosugestie născută din starea de Încordare creată și din scurta introducere pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pleoape Închise. Mă inundă o tristețe solemnă și un val de melancolie mă izbește În țeastă. Probabil că am nările lărgite, aburinde, asemeni animalului feroce pândindu-și ca hipnotizat savuroasa pradă pe care o adulmecă. Amețesc rău. Vreau să mă agăț de ceva concret, dar realul Își refuză parcă solida prezență. O căldură dulceagă Îmi năvălește În palmă. Apoi, pereții camerei se adună iarăși În jurul meu. Și scaunele Înalte.. Și masa de lângă pat, pe care se află cuțitul cu lama tăioasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
realul Își refuză parcă solida prezență. O căldură dulceagă Îmi năvălește În palmă. Apoi, pereții camerei se adună iarăși În jurul meu. Și scaunele Înalte.. Și masa de lângă pat, pe care se află cuțitul cu lama tăioasă, de care m-am agățat ca să-mi sprijin verticalitatea gândirii. O rană adâncă mi se adăpostește acum În palmă. Îmi vine să râd. Râd. Râd cu toată ființa. Un râs copilăresc la Început, care capătă tot mai pronunțat accente stridente. Un râs care-mi transformă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez lustra
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aveam prieteni și lucram mereu până târziu În noapte. Ieșeam... sau Înnebuneam de-a binelea. Ce dracu’, măi Lola, scoate-ți limbuța din paharul meu! Ea râdea apetisant și-mi arăta o limbuță alb-rozie, care mă enerva. Pe Lola am agățat-o acum un ceas În barul de vizavi. Nam intrat niciodată În barul acesta. Sunt profesor de istorie, mă cunosc bine toți vecinii : „Ce om deosebit, dragă!” madam Gușă, șaizeci și șase de ani, pensionară, mustăcioasă, cu veleități profetice. „Un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În aer plutea totuși ceva suspect. În felul de a fi, în comportamentul lor, intervenise o schimbare puțin sesizabilă pentru cineva din afară, dar cine le cunoștea cât de cât putea intui că de firul vieții celor două ființe se agățase o taină. Temerile trebuiau aduse la lumina zilei. Se cerea o firească deslușire; în caz contrar, ar fi avut amândouă numai nopți albe. Deși încercaseră, când una, când alta să depene măcar o buclă de pe ghemul destăinuirilor, nu reușiseră. Firul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tu ești femeia cu care doresc să împart ce am mai de preț: crezurile mele, nădejdile, viața. Olga era convinsă că Alex deținea, dacă nuîntreg dosarul inculpărilor ei frivole, măcar o parte din acesta dar, precum înecatul, căuta să se agațe de un ultim pai. Scena avansului, prin care voia să-i forțeze mâna ca în acest fel să i devină soție, chiar înainte ca partenerul să consimtă să intre în jocul ei, îl ofuscase pe Alex, umplând cum se spune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
apucă, pe copii, în brațe. Mama fugise dincolo de drumeag. Nu și putu da seama, din primele momente, despre ce e vorba. Veni săși preia copiii. Îi preluă. Îi duse dincolo de mașină. Srăinul srtigă: dă-mi vreo prăjină. Să mă pot agăța. Că mă duce apa. Căută. Găsi. Când se întoarse, să i-o întindă, nu mai era cui. Salvatorul dispăruse, înghițit de viitură. Turista rămase cu ochii holbați. Copiii o strângeau de picioare. și izbucniră, cu toții, într-un plâns comun, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că, după ce goliseră, putina, de milioane! Au dat cu capetele, cu trupurile, în filamentele montate, de bătrân, și ancorate puternic în streșinile casei. Firele subțiri, invizbile, aproape, din cele pe care pescarii le folosesc la plasele de braconaj, i-au agățat ca pe niște mormoloci. și i-au ridicat în sus. și i-au spânzurat, pe sub streașina casei. Balansau, țipând și urlând, ca din gură de șarpe. Bătrânul a telefonat la 112. și a rostit. Veniți repede, cu o dubă încăpătoare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca un dulce har, întâlnit, îndemnându-te la profunde și adânci visări, care-ți nutrea întreaga ființă cu confort și sănătate.și timpul a trecut, până, hăt, dincolo de facultate. Facultatea de litere. În timpul liceului și facultății alt scai s-a agățat în ființa sa: lectura. Este drept că acest nou scai îl cam estompa pe primul admiratul răsăriturilor și apusurilor.Dar, cu calm și cu hotărâre, reușea să procedeze în așa fel, încât, să nu se deranjeze prea mult unul pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]