1,673 matches
-
am toată lumea la picioare? Acum toată lumea îmi știe de frică! Înainte, nimeni nu mă băga în seamă! - Nu ți-ai dori să te iubească cu toții? Să se bucure când te întâlnesc? - Mă confunzi! Nu sunt nici Primăvara să aduc un alai de flori, nici Vara, care cu căldura ei, coace fructe și răsfață flori și nici Toamna, cea mai îmbelșugată dintre noi. - Așa e, dar nici una dintre surorile tale nu pot oferi zăpadă pentru oameni de zăpadă și săniuțe, gheață pentru
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
razele lui roșiatice sângerau ascuțișul coasei agitate de Mărășteanu. Cu spume la gură, urla ca un turbat: --Îi iau gâtul ticălosului care mi-a otrăvit viața! Nu v-apropiați de mine că fac moarte de om! În spatele lui, cei din alai, maică-sa, Dora, bărbați, femei, strigau într-una: --Oprește-te, Ioane, oprește-te, că faci pușcărie! De-acum, tot satul știa, că destule femei și babe țipau pe ulițe ca apucatele: --Săriți, că-l omoară pe Tache Spârcâiac! Și toți alergau
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
prințesă, ca să-ți dea parfum de flori. Te stropește precum roua cu miresme-amețitoare; Strai de nuferi îți oferă, să te-mbraci ca o mireasă; Și în pas regal tu-mi treci peste dealuri și ponoare, Iar în urmă-ți vin alaiuri de feciori... ce nu te lasă Până nu le zici, din suflet, Doina munților bătrâni, Sârba și Balada dulce cu Romanța de alean... Doar odată te cununi; ne cunoști, suntem români; Nuntă mare îți vom face, să ne cânți întregul
VIOARA, de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377515_a_378844]
-
într-o tainiță fără fund și fără cheie pentru lacătul greu. * Și-au venit Rusaliile! După răcoarea zilei de sfârșit de Florar, s-a dat zvon în pragul înserării... Vătaful i-a adunat pe toți, alipindu-l și pe băiat alaiului. Tot într-un zbor înflorit și-n strigături cu ecou și-au ținut drumul până la casa năpăstuită ce-i chemase. Aci, în mijlocul ogrăzii luminate de făclii, zăcea pe-o scoarță fata gospodarului. Cu ochii bulbucați, cu spume la gură, se
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
în lumină, Pe fruntea lunii saltă-nlănțuite Umbre de foc - pământului se-nchină. Poartă cununi din flori de sânzâiene Și-n dans străvechi cu soarele conspiră Să stea ascuns cât “apa de la stele” Va stinge arsuri ce trupuri mistuiră. Merg în alai, se-opresc pe la răscruci, Imploră-n cânt - rod bun fertilității, E vremea când în amuțit de cuci Mirese cer cununi divinității. Transfigurat, pământu-n loc tresare, Îngeri la braț cu cerul prin poiene Par două lumi - firească împreunare Și taina lor
ÎN NOPŢI DE SÂNZÂIENE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377608_a_378937]
-
mare suită într-un oraș vecin, unde avea loc o sărbătoare religioasă a creștinilor nestorieni. Prințesa motivase că nu putea să-și urmeze părintele imediat în călătorie, pentru că nu se simțea bine, însă promisese că a doua zi va urma alaiul regal și va fi prezentă la acea importantă ceremonie religioasă. În timpul acesta, de partea opusă a muntelui prințul Tolui străbătea Valea Întunericului apropiindu-se tot mai mult de Muntele de Foc unde urma să-și întâlnească aleasa. Shokuktany poruncise gărzilor
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
e asediată de demonice energii ce învăluiesc în pânze de păianjeni vampiri și veninul văduvelor negre zâmbetele copiilor și orașul. Moartea se prinde de mâini în sarabanda execuțiilor se dezlănțuie ploaia de flăcări și plumb escortată de spiritele negre-n alaiuri cu ochi de nebuni și ciocuri de hidre, hrănind iluziile unui zeu păgân, cu jertfe de sânge, de carne și scrum. Păsări negre de pradă, împânzesc nopțile senine cu vaier prelung, ochii șerpilor dorind să-nlănțuie hipnotic, sufletul lumii în
SUB ASEDIUL TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378842_a_380171]
-
luna mai, de-unde-atata floare ai? Și din luna, și din soare, din lumina și culoare. Luna mai, luna mai,noua floare nu ne dai? Dăruiesc la fiecare, că mă aflu-n sărbătoare. Flori în rând că la parada, presărate în alai, Flori pe deal și pe câmpie, cât cuprinde -ntinsa zare... Luna mai, luna mai, de-unde-atata floare ai? Din iubire și credința, osteneală și răbdare. Ah, ce-ai mai opri acuma timpu-nmiresmat de mai, Cu-alternante de culoare și cu zâmbet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
luna mai, de-unde-atata floare ai?Și din luna, și din soare, din lumina și culoare.Luna mai, luna mai,noua floare nu ne dai?Dăruiesc la fiecare, că mă aflu-n sarbatoare.Flori în rând că la parada, presărate în alai,Flori pe deal și pe câmpie, cât cuprinde -ntinsa zare...Luna mai, luna mai, de-unde-atata floare ai?Din iubire și credința, osteneală și rabdare. Ah, ce-ai mai opri acuma timpu-nmiresmat de mai,Cu-alternante de culoare și cu zâmbet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
timp de mers, cărarea era tot mărginită de foc. Nu mai simțea oboseală și nici greutate la mers. Îi venea totuși să glumească în sine, zicându-și că era un musafir de vază fiind tratat de măria sa Muntele regește, cu alai de stele și torțe. Treptat, treptat, ochii începură să vadă mai bine,mai clar. Cobora fără grabă când, iată în stânga lui văzu cu uimire o despicătură în stâncă. Oare avea vreo halucinație ? Știa muntele ca pe propriul buzunar și nu
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
nevoie mare trimise acasă un hoț de arendaș care-l păcălea la dijmă și-l puse pe el în locul celui vechi să-i păzească, să-i îngrijească și să-i dijmuie moșia. Curte boierească, mare, cu slugi și slujnice, cu alai mare, ba boierul cel bătrân zidise lângă conac și-o biserică să aibă oamenii din sat unde să se închine și unde să se roage la Dumnezeu. Și cu el în frunte tot satul mergea la biserică și se ruga
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
de importanță, care pare că ar atrage, mânia Domnului asupra noastră. Pompe, nu neapărat funebre. Noțiunea de pompă are un dublu sens. Pe deoparte este un aparat, o unealtă cu ajutorul căreia umflăm anvelopa iar pe de alta poate fi un alai, cortegiu sau o splendoare de eveniment. Orice orășean este obsedat iarna de cheltuiala cu căldura care, de regulă, dezechilibrează orice buget familial. Uite că pompa, în speță pompa de căldură, poate ieftinii căldura livrată de câteva ori. Până la importanta ședință
DUMNEZEU ESTE PRO SAU CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379868_a_381197]
-
un an, devenim tot mai goi, ( ne-am ales proprii noștri călăi ) justiția cea oarbă mai prinde vreodoi derbedei, ( îi face scăpați pe băieții cei răi ) iar știrile șocante ne ține-n loc pe display, mai trece o capră, însă alaiul privește la noi, cum tragem buhaiul... așadar, adevăru-i undeva prin boscheți, în timp ce poporul așteaptă să-i crească ... Citește mai mult decembrie deja e în toi,dar nu mai e cum a fost altădată la noi;e-o lună la fel de banală
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
prin crâng... Florile atinse stau neclintite. Întreaga natură-i vrăjită de cânt. În aer plutesc sublime miresme Îngeri se plimbă în zorii de zi... Cerul tainic iar tandru șoptește Versuri de iubire pentru a ne trezi. Cluj Napoca 26 aprilie 2016 Alai Mâinile vântului mângâie duios Pletele lungi ale câmpului, Fredonând tandru și melodios Simfonia de iubire a începutului. Pleopele ierbii-s unduitoare Sub palmele adierii seninului... Bat timid la porțile de soare, Pline de lumină ale răsăritului. S-au înfrățit florile
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
-s unduitoare Sub palmele adierii seninului... Bat timid la porțile de soare, Pline de lumină ale răsăritului. S-au înfrățit florile-n tăcere, S-aducă în privire colț de rai... Să-nmiresmeze lumea în simțire Cu-al vieții veșnice sublim alai. Cluj Napoca 26 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Ecou etern de viață / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1944, Anul VI, 27 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
de lumina stelei magice, porni să înoate către soare-răsare și nu se opri până ce nu ajunse la poarta Palatului de Smarald. - Vreau să vorbesc cu regele peștilor, strigă balenei care dormita în fața intrării! Uriașa creatură deschise un ochi și privi alaiul format din stelele de mare care își urmaseră stăpâna. - Pentru ce dorești să vorbești cu regele nostru? - Este în palat, sau nu? - În acest palat nu se intră oricând și oricum! Unde te crezi? Balena plesni puternic cu coada, iar
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
omenirea. Nori acoperă apusul, Răsăritul se aprinde, Numai vaierul și plânsul Fața lumii o cuprinde. Însoțită de erinii Se coboară iar Nemesis Slobozind din cer dihonii Printre fiii lui Adonis! Fâlfâiri de aripi ciunte, Îngeri decăzuți din drepturi Trec peste alaiuri frânte În vâltorile de cețuri. Tot înaltul și pământul Se cufundă-n întuneric, Într-o clipă tot cuvântul Amuțeste luciferic! Tânguiri tresar în noapte Căutând zori de lumină, Scrâșnetele sunt deșarte În pustiul din retină! Rând pe rând din neființa
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
își recapete copilul. Cu spaimă, îl văzură pe stăpânul lor urcând în trăsură și pornind vijelios spre insula despre care pomenise bătrâna prezicătoare a oceanului. Marinică îl urmă, făcând semn celor doi rechin-ciocan să li se alăture. Cu micul său alai, stăpânul Oceanului Fără Sfârșit ajunse la insula pedepselor abia după o zi și o noapte de înotat forțat. Delfinul era destul de îngrijorat de starea regelui, care nu mai scosese o vorbă încă de la plecare. Pescărușul trimis în recunoaștere se întoarse
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Poalele câmpiei înflorind ninsori Iarăși se-aranjează pentru sărbători. Vetrele bătrâne întețesc iar focul, Din icoane plânse crește busuiocul. Lacrima-nghețată într-un vâsc sfios Ne vestește Anul Nou și cu folos. La căsuțe sure îngropate-n nori Vin cu-alai de îngeri fete și feciori Și cântă colinda din străbuni lăsată, Veșnicia clipei bate iar în poartă! foto interet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Veșnicia clipei / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014. Drepturi
VEȘNICIA CLIPEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382073_a_383402]
-
afumat În cobză de brad legat. - Du-te de te odihnește, Iar eu am să gust un pește, Zice Vodă vesel tare Și-apoi pune la păstrare Săgeata cea prețioasă Într-o tolbă pântecoasă. La vreo două luni jumate Un alai codrul străbate Pe lângă un fir de apă Care malurile sapă, Un pârâu ce curge iute Cu unde limpezi, scăzute. În frunte, pe-un cal bălan, Saltă-n șa Vodă-Ștefan. La ale pădurii poale Se deschide-n a lor cale O
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e sufletul o primăvară De când în viața mea ai intrat. Din ziua-n care prima oară Priverea-ți caldă m-a fermecat. Tu în primăvară ai venit Cu alaiul de fluturi și flori Spunând râzând:„bine te-am găsit! Ești comoara mea între comori”. Sufletului pace i-ai adus Și l-ai învățat să iubească, Iar în dragostea ta tu ai pus, Sinceritatea să vorbească. Când fața îți rțde
ÎMI ESTE SUFLETUL O PRIMĂVARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382112_a_383441]
-
face Cameliei din viața sărbatoare. O sărbătoare a sufletului, a harului, a credinței. Căci harul îi vine din credință și credința este făclie într-o viață plină de poticniri, căderi pe calea Crucii dusă fără cârtire. “Au înflorit salcâmii, cu alaiul lor de dor, / În mijlocul furtunii mă prind de brațul lor/ Și trec în Primăvara seninului din floare / Se-aud din muguri șoapte că viața-i Sărbătoare...” Sărbatoare și pentru mine noua carte de poezie a prietenei de suflet și de
POETA CU SUFLETUL ALBASTRU DE CER SENIN de DORINA STOICA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380573_a_381902]
-
la culcare: să strângă - de pe mese Sărbătoarea - nu se știe cine va avea grija rigoarea fierbinte - afundat cu genunchii-n visul zăpezii mă rog să nu apară de nicăieri - servitorii - nici zorii e-atâta parfum cald - în plin frigul minunii : alaiuri - crai și crăiese de abur - zăbovesc sporovăiesc - prin somn și haruri - la fântâna sticlindelor daruri MULȚI ANI mulți ani - nu-nseamnă motiv de trufie: doar să privești - cu liniștea soarelui lumea-n ochi - iar privirea maiestuos transatlantic - să-nainteze - trainic
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ DESPLETITĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În grabă, despletită, vine toamna Cu-alaiul ruginiu, înflăcărat, Privește-nspre păduri și înspre mine, Că sufletu-i pustiu, îndurerat. Azi asfințitul mă sfâșie-ntruna Ca o hienă nesătulă, rea; Se zbate-n mine-un dor flămând, isteric Și o povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi
TOAMNĂ DESPLETITĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379543_a_380872]
-
și la-nvatator, Mi-e dor de ei, mi-e tare dor. Mi-e dor de carul vechi cu boi, De arătura și de oi, Mi-e dor să fug că altădată Desculț pe miriștea uscată, Sa-alerg pe uliți în alai Cu alți copii în Vadusai, Unde paraul-i stăvilit Spre-a pune inul la topit Și unde vin copii din sat În miezul verii la scăldat Că doar altă apă nu-i Decât izvorul lui Turlui. Mi-e dor de-
MI-E TARE DOR de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379560_a_380889]