KorAP: Find »[drukola/base=albastru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...382 >

9,537 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

crezi? — Păi, da. Am observat pentru prima dată cât de deschiși la culoare îi erau ochii în spatele ochelarilor à la Michael Caine. Chiar și în lumina portocalie și plină de umbre a lumânărilor, reușeam să văd că erau de-un albastru tropical, limpede, calm; ochi de bebeluș pe fața unui bătrân. — E greu, spuse într-un sfârșit, străduindu-se doar să rostească aceste cuvinte. E greu când oamenii țin morțiș să facă lucruri îngrozitoare. Nu puteam să te las să pleci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pierdeau deja în depărtarea creierului care trăgea încet obloanele. Trebuia să mănânc și să mă întind; restul trebuia să aștepte. Am ieșit din baie și m-am îndreptat pe coridorul de cărți spre ușa bucătăriei. Era deschisă, neonul de un albastru electric proiectând o dungă pe podea și-n sus, pe cotoarele cărților de pe peretele din față. Am auzit sunetele scoase de un ibric, o linguriță de cafea zăngănind într-o cană. M-am aplecat pe după cadrul ușii. Scout. Ceva - nervii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bambuși și la corturile colorate din tabără preț de o clipă, înainte să pornească spre plajă. Am trecut ca o rachetă peste barul taberei și peste taverna cu felinare colorate, peste șirurile de umbrele albe și pe deasupra apei de un albastru luminos care se transformă repede în albastru-închis, sobru când oceanul se adânci sub mine. Am simțit căldura soarelui, o briză răcoroasă ridicându-se dinspre valuri și apoi am plonjat, lovind apa cu un zgomot lichid și gonind în jos prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
luminos care se transformă repede în albastru-închis, sobru când oceanul se adânci sub mine. Am simțit căldura soarelui, o briză răcoroasă ridicându-se dinspre valuri și apoi am plonjat, lovind apa cu un zgomot lichid și gonind în jos prin albastrul infinit către abisurile întunecate... Icnind, m-am ridicat în capul oaselor. Mi-aminteam. Mi-aminteam visul. Fiecare detaliu clar ca lumina zilei, clar ca o peliculă Tehnicolor de înaltă rezoluție. Până acum, visele Becului se evaporaseră mereu în senzații vagi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ritm blând. Apa mă ținea, mă înfășura, mă înghiontea, mă împingea și mă lovea, toate întâmplările și toate ideile cu propria lor mișcare ritmică de du-te-vino, sus-jos. Atârnam ca un înger sau o stea, sau un vechi moment uitat în albastrul infinit al conștiinței lumii. Plămânii mei țipau. Soarele săpa brazde pestrițe în jurul meu și am dat din picioare, urcând spre lumina ce venea de undeva de deasupra. Am ieșit cu capul la suprafață și am inspirat sacadat. Aerul cald îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
altă crească, am auzit țipătul și uguitul pescărușilor, am simțit gustul și mirosul înțepător al valurilor. Soarele strălucea orbitor pe un nesfârșit cer albastru. În fața mea, oceanul fremăta kilometri după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
țipătul și uguitul pescărușilor, am simțit gustul și mirosul înțepător al valurilor. Soarele strălucea orbitor pe un nesfârșit cer albastru. În fața mea, oceanul fremăta kilometri după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
negre. Sprâncenele îi erau doar puțin încovoiate, umbra îngrijorării. Am încuviințat ușor în semn de sunt bine și ea îmi aruncă un zâmbet cu buzele strânse și se îndepărtă, lăsându-mi în câmpul vizual un covor luminos și neîntrerupt de albastru. M-am sprijinit în coate. — Ei, n-a mers chiar ca la carte, nu? Dar iată-ne aici. Fidorous stând aplecat peste balustrada punții, cu ochelarii în mână, cu ochii închiși și cu fața elastică, ridată, întoarsă către soare. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ori pe deasupra antenei, dar n-am simțit nici o opreliște. Nu ai auzit ce i-am spus lui Scout, zise Fidorous, verificând ecranul, să încerce să nu se gândească la asta? M-am întors și m-am uitat peste valuri, pe deasupra albastrului profund și transparent, pe deasupra blândei mișcări unduitoare. Soarele era atât de dogoritor, că oferea tuturor lucrurilor - mării, pielii mele, scândurilor calde ale punții de sub picioarele mele - propriul lor miros de sărbătoare. Mirosul de căldură care uiți c-a existat vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-se că doarme. Hainele mele ude țopăiau la capătul firului său ca momeală, un ghemotoc de aproape-mine cu un cârlig mare și greu agățat în capăt, pregătit. Vechea mea haină vălurea, se legăna și se rostogolea în apa de-un albastru pur și mie îmi părea rău că o sacrificam după toate prin câte trecuserăm împreună. Eu stăteam cu picioarele încrucișate sub mine pe punte, lângă imprimantă, urmărind-o cum pufăie și se tânguiește și scuipă mecanic paginile poveștii mele - podeaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pus sulița cu atenție pe punte și-am făcut cei câțiva pași care mă despărțeau de spatele navei. Cu o mână așezată bine pe imprimanta laser pentru echilibru, m-am aplecat peste pupa și m-am uitat în jos - doar albastrul oceanului și două pagini albe, îmbibate de apă. — Și unde e acum? am zis, uitându-mă mai departe în jos. E tot aici? Nu știu, răspunse Fidorous. Poate. — Poate? — Probabil. Eric, o să-mi trebuiască alt fir și altă momeală. Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
prinseră de încheietura mâinii și de antebraț și mă traseră înapoi la suprafață cu o Cu doar o oră în urmă m-am trezit întins cu fața în sus pe un pat, uitându-mă la niște cuvinte prost vopsite în albastru scrise pe-un tavan. Cuvintele albastre spuneau: Nu știam cine sunt. „Deci, ce poți t Acum, după o oră, stau într-o sală de operație și doctorița încearcă să nu se încrunte sau să suspine sau să se frece la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
peste umăr, adresându-i-se și lui Scout, care cine știe unde era; ținea arma îndreptată în față. Se întoarce. M-am uitat pe direcția indicată de doctor și l-am văzut, l-am văzut - o înotătoare triunghiulară, înaltă și dură brăzdând albastrul apei, întorcându-se într-un cerc larg spre Orpheus. O umbră lungă și întunecată pe sub valuri. Înotătoarea se ridică mai sus din apă, lăsând în urmă un V de spumă albă când rechinul prinse viteză îndreptându-se spre noi. Inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ochelari de soare la ochi, își sorbi berea și se uită peste ape. Am făcut și eu la fel, sprijinindu-mă de ea, gândindu-mă la sentimentul acela ciudat, la noaptea trecută, la rechinul aflat încă în larg undeva, în albastrul întins. După câteva minute, am pus berea jos și m-am ridicat în picioare, având de gând să pornesc în căutarea unei noi pălării sau a ceva cu care să-mi acopăr capul. Făcând asta, degetul mare de la picior agăță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Se așeză pe marginea bărcii, își udă ochelarii și intră în cușcă. Am închis capacul și vinciul a zăngănit coborând-o mai adânc în apă. Am ridicat mâna într-un salut reținut. Scout îmi răspunse la fel, dispărând jos în albastru. Următoarele cincisprezece minute nu fură decât o așteptare încremenită și încordată. Bulele de aer scoase de Scout spărgându-se la suprafață, Fidorous plimbându-se de la babord la tribord, de la pupa la prora, privind apa, Ian învârtindu-se încolo și-ncoace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe punte, peste balustradă și dispăru în mare. Tăcere, întreruptă doar de vasul care se scufunda pârâind. Apa revărsându-se peste balustrade și catargul înclinându-se spre mare. Eu întins pe spate plângând. Gravitația trăgând încet totul de pe punte către albastrul apei. 33 Fragmentul becului (Partea a treia / Porțiunea codificată) totul totul s-a terminat. Ultimele semne ale verii încă-și mai fac loc printre nori în unele după-amiezi, dar noaptea se lasă mai devreme și păianjenii grași și-au construit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
făcu gaură în mare, forța presiunii aruncând tone de apă în sus și iscând un val violent și înalt, care mă ridică pe creasta lui, rostogolindu-mă, aruncându-mi picioarele peste cap și proiectându-mă în vâjâitul baritonal al adâncului albastru. Am revenit la suprafață icnind într-o lume fantomatică a ceței groase și-a stropilor de apă. Rămășițe de rechin și de barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să supraviețuiesc. Și am plâns și am plâns și am plâns. Trecură clipe mohorâte, spălăcite. Și-atunci. Spatele îmi fi atins de-o căldură. Am ridicat ochii. Raze de soare, lumină răzbătând prin ceață și decupând mici petice călătoare de albastru pe oceanul rece. Mi-am schimbat poziția pe epava lui Orpheus, încercând să văd prin ceața tot mai rară bărcuța lui Ian. M-am întors din nou, încercând să văd mai bine și-n clipa aceea am observat ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fi preschimbat în altceva, ceva mai subțire și cu mai puțină substanță, ceva cu o textură curată și lucioasă. Sub ochii mei se închega o nouă imagine, nu în alb-negru de data aceasta, ci animată de tonuri de roșu și albastru și galben și verde. În câteva secunde țineam în mână nu o vedere, ci o fotografie subacvatică a unui pește viu colorat. M-am uitat fix la imagine, copleșit de-un imens sentiment de interconectivitate, o relevanță zdrobitor de apăsătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

Studii Internaționale din Madrid; Medalia de Aur Juan Carlos I (1991). În Chile: președinte fondator al Institutului Iberoamerican de Cultură "Mihai Eminescu" (1997). membru al Societății Științifice din Chile (1998). Ordinul Meritului în Grad de Mare Cruce (1999). Ordinul "Centenarul Albastru Ruben Dario" (1999). În Venezuela: Medalia pentru Merit "Simon Bolivar" a Universității omonime din Caracas (1999). În Mexic: Academician Onorific și Doctor Honoris Causa al Academiei Mexicane de Drept Internațional (2003). Ordinul Mexican pentru Drept, Cultură și Pace, în gradul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

o țigancă. Fusta, numai eu știu cît de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de Voroneț, somptuosul albastru de Voroneț rezistă de 450 de ani; clișeele din anii 70 nu), dar n-am chef să le dezgrop. De cînd trupul meu se cam cheamă plecare, mi-e din ce în ce mai greu să mă confrunt cu fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
eu știu cît de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de Voroneț, somptuosul albastru de Voroneț rezistă de 450 de ani; clișeele din anii 70 nu), dar n-am chef să le dezgrop. De cînd trupul meu se cam cheamă plecare, mi-e din ce în ce mai greu să mă confrunt cu fata care am fost, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ce-i frumos pentru mine; știa tot și ceva pe deasupra. "Hai, Dințișor, la tătișor!" M-a ridicat pe masa de sub măr și m-a rotit lent. "Mda..." Fusta plisată a devenit minijupă. Cît un abajur. Eșarfa (motive geometrice de un albastru rece, pe fond galben, tare) a fost prinsă asimetric în talie, aruncată pe-un umăr și lăsată să spînzure pe spate: "Știi ce spune asta? Suivez-moi, jeune-homme!" Mama a bătut din gene, dar, printr-o alchimie numai de Iordan cunoscută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
stilisticianul Al. Andru și s-a deprins să fie rinocer comunist. N-a fost străin de indicația de-a se vopsi frunzele uscate în verde, cu prilejul unei "vizite de lucru". A vopsit frunzele? Ar fi vopsit și norii în albastru ceruleum cînd veneau la Iași cîrmaciul și cîrmacea. Genosse i-am zis noi, colegii, pentru că era-n stare să-i spună tovarășa și maică-si. Contribuise mult, de sus, de la cabinetul primului secretar, să fiu scoasă din redacție. "Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

calul lui Harap-Alb ca gândul! era vorba de gândul la Consânzeana ce-i purta pintenii năzdrăvani printre "nouri"! Corect! se aude nechezatul plin de mulțumire de sine al Hipogrifului ce lasă rând pe rând în urmă curcubeul de ceruri: cerul albastru, cerul verde, cel violet... Pe măsură ce urcăm vertical către soare, în pragul cerului roșu, simțeam precum Icar nesăbuința îndrăznelii mele ca pe o flacără uriașă ce-mi mistuie toată ființa. Să ne întoarcem, îmi strigă Hipogriful, gândul tău a luat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]